Negative conflict of jurisdiction in public procurement penalty appeal resolved by assigning case to civil appellate section over specialized administrative panel

Şedinţa publică din data de 7 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamantă Compania Naţională de Investiţii S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta societatea A. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 506.710,90 RON, reprezentând penalităţi de întârziere, conform unui contract de achiziţie publică, respectiv Contractul de proiectare şi execuţie lucrări nr. 194/2015.

Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, prin sentinţa nr. 1916/24.06.2019, a admis cererea formulată de reclamanta Compania Naţională de Investiţii S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., obligând pe pârâta să plătească reclamantei suma de 506.710,90 RON (fără TVA) reprezentând pretenţii, iar apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2018.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Decizia nr. 2161 din 16 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere că a fost învestită cu soluţionarea unei cereri decurgând din executarea unui contract de achiziţie publică, conform dispoziţiilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, aşa încât calea de atac pentru hotărârile pronunţate în litigiile privind achiziţiile publice este recursul, şi nu apelul.

2.2. Prin Decizia nr. 526 din 27 mai 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 trebuie interpretat în sensul că se referă la procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind anularea sau nulitatea contractelor, care sunt de competenţa în primă instanţă a secţiei de contencios administrativ a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante în completuri specializate în achiziţii publice, adică a litigiilor prevăzute la art. 53 alin. (1), şi nu la cele de la art. 53 alin. (11) din lege.

Astfel, în interpretarea corectă a art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, atunci când hotărârea pronunţată în prima instanţă de o secţie civilă priveşte un litigiu care decurge din executarea contractelor administrative calea de atac a recursului se judecă de instanţa superioară (în speţă Curtea de Apel) tot la o secţie civilă.

În materia executării contractelor, indiferent că vorbim de contracte de achiziţie publică sau de contracte obişnuite, între profesionişti, normele de drept aplicabile sunt cele generale din C. civ. şi din C. proc. civ.

În acest context, a apreciat că ar fi fără justificare o opţiune a legiuitorului ca litigiul pe fond să se judece de o instanţă de drept comun, iar calea de atac de către o instanţă, o secţie din altă materie în completuri specializate.

Totodată, a făcut trimitere la art. 68 din Legea nr. 101/2016, care prevede că dispoziţiile acestei legi se completează cu cele ale C. proc. civ. şi ale C. civ., şi la Decizia nr. 40/18.05.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează obligarea autorităţii pârâte la plata sumei de 506.710,90 RON, reprezentând penalităţi de întârziere, conform unui contract de achiziţie publică, respectiv Contractul de proiectare şi execuţie lucrări nr. 194/2015.

Se constată că prezenta cauză, aflată în conflict negativ de competenţă, are ca obiect recursul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 1916/24.06.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamantă.

Aşadar, recursul este formulat împotriva unei hotărâri civile, prin care fost soluţionată o cerere privind plata unor penalităţi de întârziere decurgând din executarea unui contract de achiziţie publică.

Din această perspectivă, se constată că, în cauză, sunt relevante prevederile art. 8 alin. (2) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora,

"(2) Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".

Prin urmare, litigiile decurgând din executarea contractelor administrative au fost atribuite în competenţa instanţelor de drept comun, acesta fiind şi motivul pentru care prezentul litigiu a fost soluţionat, în primă instanţă, de secţia civilă a tribunalului.

Într-adevăr, art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 reglementează competenţa instanţei care soluţionează calea de atac a recursului, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice, însă norma se referă doar la litigiile prevăzute de art. 53 alin. (1) - Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor - care se soluţionează în prima instanţă de secţia de contencios administrativ a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

Aşadar, în raport cu modificările intervenite, prin Legea nr. 212/25.07.2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 554/2004 şi a altor acte normative, de a se stabili competenţa litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative în favoarea instanţei civile de drept comun, art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 nu poate fi interpretat decât în sensul că recursul va fi soluţionat de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, în complet specializat în achiziţii publice, doar dacă calea de atac este formulată într-o cerere din materia ce formează obiectul specializării lor, respectiv în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ, aşa încât nu este aplicabil în cauză.

Prin urmare, calea de atac şi termenul pentru declararea recursului sunt cele de drept comun, iar instanţa competentă în soluţionarea căii de atac este instanţa ierarhic superioară celei care a judecat în primă instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

De altfel, în calea de atac, competenţa funcţională nu se stabileşte prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, ci prin raportare la secţia care a pronunţat sentinţa care formează obiectul căii de atac.

În această fază procesuală o eventuală necompetenţă (exceptând competenţa generală) a primei instanţe ar putea fi invocată doar prin intermediul căii de atac formulate, cu condiţia invocării anterioare, la fond, a respectivei excepţii.

Or, în cauză, problema competenţei nu a fost pusă în discuţie şi clarificată în favoarea instanţei de contencios administrativ, la primul termen de judecată, în faţa primei instanţe, în condiţiile art. 130 şi art. 136 din C. proc. civ., iar ulterior depăşirii acestui moment procesual necompetenţa nu mai poate fi pusă în discuţie, nici de către părţi şi nici de către instanţă şi, cu atât mai puţin, nu mai poate fi pusă în discuţie direct în recurs de către instanţă din oficiu, aşa cum în mod greşit a procedat instanţa de trimitere.

În acelaşi sens fiind şi prevederile exprese ale art. 480 alin. (4) şi respectiv 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

În fine, instanţa de control judiciar aminteşte şi Decizia nr. 40/18.05.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, care a statuat că "În interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1^1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice), stabileşte că:

Hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară - secţia/completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016."

Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 136 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata-reclamantă Compania Naţională de Investiţii S.A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 septembrie 2020.