Inadmissibility of separate appeal against order denying criminal case transfer to another jurisdiction
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, in a panel of nine judges, dismissed the defendant's appeal as inadmissible and ordered the defendant to pay the state 600,000 lei in judicial costs, affirming the lower court’s rejection of the defendant's request to transfer the criminal case to a different jurisdiction. The dispute concerned the admissibility of an appeal against a procedural order denying the transfer of a criminal case (dosar penal nr. 7068/2002) pending before the Târgu Mureș Court. The Court held that under Article 385(2) of the Code of Criminal Procedure, such orders are not subject to separate appeal and must be challenged only together with the final judgment; furthermore, Articles 55–61 of the Code and Article 24 of Law No. 56/1993 establish that the High Court’s decision on a transfer request is final and non-appealable, with the outcome of the original trial potentially being invalidated only if the transfer is subsequently granted by the High Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 3851 alin. (2) C. proc. pen, art. 24 din Legea nr. 56/1993, art. 60 C. proc. pen; Inadmissibility of separate appeal against order denying criminal case transfer to another jurisdiction: The dispute concerned the admissibility of an appeal against a procedural order denying the transfer of a criminal case (dosar penal nr. 7068/2002) pending before the Târgu Mureș Court. The Court held that under Article 385(2) of the Code of Criminal Procedure, such orders are not subject to separate appeal and must be challenged only together with the final judgment; furthermore, Articles 55–61 of the Code and Article 24 of Law No. 56/1993 establish that the High Court’s decision on a transfer request is final and non-appealable, with the outcome of the original trial potentially being invalidated only if the transfer is subsequently granted by the High Court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as inadmissible because interlocutory orders cannot be appealed separately.
Full text
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 4248 din 3 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a respins cererea prin care inculpatul N.E. a solicitat strămutarea judecării cauzei, ce formează obiectul dosarului penal nr. 7068/2002 al Judecătoriei Târgu Mureș, de la acea instanță, la o altă judecătorie.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În conformitate cu art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs”.
Or, prin nici o dispoziție înscrisă în art. 55 - 61 C. proc. pen., referitoare la strămutarea judecării cauzelor penale, și nici prin art. 24 din Legea nr. 56/1993, în care este reglementată competența Înaltei Curți de Casație și Justiție în complet format din 9 judecători, nu se prevede posibilitatea atacării cu recurs a încheierilor prin care se soluționează cererea de strămutare a judecării cauzei.
Mai mult, caracterul definitiv al încheierii prin care este soluționată o asemenea cerere rezultă și din conținutul art. 60 C. proc. pen.
În acest sens, prevederea de la alin. (1) din articolul menționat, potrivit căreia „Înalta Curte de Casație și Justiție dispune, fără arătarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii”, evidențiază că soluția dată asupra cererii de strămutare este necenzurabilă, ceea ce se subliniază și prin precizarea făcută la alin. (4) al aceluiași articol, în sensul că, dacă s-a procedat între timp la judecarea cauzei, „hotărârea pronunțată este desființată prin efectul admiterii cererii de strămutare”.
În consecință, constatându-se că încheierea prin care a fost soluționată cererea de strămutare de față nu este supusă nici unei căi de atac, urmează a se dispune respingerea recursului, ca inadmisibil, cu obligarea inculpatului să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.E. împotriva încheierii nr. 4248 din 3 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi avansați din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi, 26 ianuarie 2004.