Judicial remedy for excessive deviation from the object of the claim in administrative funding contract termination disputes

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, să se constate nulitatea absolută a Deciziei de reziliere a Contractului de finanţare nr. x/31.03.2014, cod SMIS 39862, comunicată prin Adresa de reziliere înregistrată la Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia sub nr. de ieşire 5125/04.11.2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1397 din 14 aprilie 2017, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate pasivă.

Totodată, a respins excepţia neparcurgerii procedurii prealabile, ca neîntemeiată.

Prin aceeaşi sentinţă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâtul să soluţioneze calea administrativă de atac formulată de către reclamantă.

3. Recursurile exercitate

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta societatea A. S.R.L. şi pârâtul Ministerul Fondurilor Europene.

3.1. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă societatea A. S.R.L. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta-reclamantă a susţinut că prima instanţă a "deturnat" litigiul, care este unul pur de contencios administrativ, într-unul care ar fi avut la bază normele O.U.G. nr. 66/2011, act normativ ce are o altă arie de reglementare, respectiv fiind incident în ipoteza în care finanţatorul, respectiv statul, constată anumite nereguli pe parcursul derulării contractului de finanţare.

Or, în cauză nu au fost aduse la cunoştinţă pretinse nereguli, ci ne aflăm în prezenţa unui act administrativ abuziv şi nemotivat, a cărei anulare a fost solicitată ulterior parcurgerii procedurii prealabile şi la finalul termenului în care trebuia să primească răspuns, însă prima instanţă a dispus ca intimatul-pârât să soluţioneze calea administrativă de act formulată de societate.

Totodată, a arătat că a solicitat anularea actului atacat pentru nemotivare, faptul că, anterior rezilierii nelegale a contractului de finanţare, între părţi a existat o corespondenţă nu este de natură a motiva actul juridic de reziliere, precizând că nu cunoaşte motivul concret avut în vedere pentru că nu este indicat în actul de reziliere.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulat.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul a susţinut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii.

Astfel, a arătat că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, prima instanţă a dispus cu privire la o împrejurare care nu a format obiectul acţiunii, respectiv a apreciat că se impune soluţionarea de către pârât a contestaţiei administrative formulate de reclamantă, reţinând, în considerente, o concluzie care nu are legătură cu petitul acţiunii, schimbând astfel obiectul acesteia, cu încălcarea art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de soluţia pronunţată, considerentele hotărârii sunt contradictorii, nu sprijină dispozitivul acesteia, astfel că sunt încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

3.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul critică modul de soluţionare a excepţiilor invocate în cauză.

Contrar celor reţinute de prima instanţă asupra soluţiei în privinţa excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, a susţinut că recurenta-reclamantă nu a formulat contestaţie administrativă împotriva notei de reziliere a contractului de finanţare, depunând contestaţie direct în instanţă, aşa încât în mod greşit s-a apreciat că aceasta a urmat procedura plângerii prealabile. În plus, recurenta a formulat contestaţie împotriva adresei de reziliere şi nu împotriva Notei de reziliere a contractului de finanţare.

Recurentul a criticat hotărârea atacată şi în ceea ce priveşte soluţia asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, urmând să se constate că hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunţată în baza unor considerente contradictorii şi cu încălcarea dispoziţiilor de drept material.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia a solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală în ceea ce priveşte lipsa calităţii sale procesuale pasive.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivului de casare invocat din oficiu şi în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, însă pentru motivele arătate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei de reziliere a Contractului de finanţare nr. x/31.03.2014, cod SMIS 39862, comunicată prin Adresa de reziliere înregistrată la Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia sub nr. de ieşire 5125/04.11.2015.

Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâtul să soluţioneze calea administrativă de atac formulată de către reclamantă

Instanţa de control judiciar reţine că hotărârea atacată reflectă o abordare greşită a cauzei, aşa încât controlul judiciar urmează să fie exercitat din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat din oficiu.

Potrivit principiului disponibilităţii consacrat în art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor".

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (6) din din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În cauză, prin demersul său judiciar, reclamanta a solicitat anularea Deciziei de reziliere a Contractului de finanţare nr. x/31.03.2014, cod SMIS 39862, comunicată prin Adresa de reziliere înregistrată la Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia sub număr de ieşire 5125/04.11.2015, însă prima instanţă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâtul să soluţioneze calea administrativă de atac formulată de către reclamantă.

Înalta Curte constată astfel că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii cu care a fost învestită, respectiv în ceea ce priveşte anularea deciziei de reziliere a contractului de finanţare, ci a obligat autoritatea pârâtă să soluţioneze contestaţia administrativă formulată de reclamantă, depăşind în acest mod cadrul procesual fixat prin acţiune.

În aceste condiţii, prima instanţă a soluţionat cauza cu depăşirea limitelor învestirii, încălcând prevederile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.

În concluzie, constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., şi, în raport cu soluţia preconizată, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurente în cadrul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, apreciază că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă va proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi de pârât prin întâmpinare, urmând să analizeze cauza prin raportare la obiectul dedus judecăţii, la mijloacele de probă administrate şi la toate aspectele de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 1397 din 14 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 septembrie 2020.