Tardiness of request for completion of cassation decision regarding omitted appellate costs

Asupra cererii de completare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia pronunţată în recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1672 din 19 martie 2020, a constatat nulitatea recursului formulat de pârâta Administraţia Sectorului 1 a Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva sentinţei nr. 4159 din 20 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, a admis recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 4159 din 20 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Referitor la recursul formulat de pârâtă instanţa de control judiciar a constatat nulitatea acestuia, reţinând că motivele invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul reclamantei, instanţa de recurs a constatat că este incident motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., cu referire la nemotivarea hotărârii şi motivarea contradictorie a acesteia.

2. Cererea de completare

Prin cererea înregistrată la instanţă data de 22 mai 2020 în Dosarul nr. x/2015, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 1672 din 19 martie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în calea de atac a recursului, în sensul obligării, în solidar, a intimatelor-pârâte, la plata inclusiv a cheltuielilor de judecată aferente etapei recursului prezentului litigiu, constând în onorariu avocaţial şi taxă judiciară de timbru, în valoare de 22.609,85 RON, potrivit documentelor justificative, aflate la dosar, întrucât instanţa de recurs a omis să se pronunţe în privinţa acestor cheltuieli.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de completare a deciziei pronunţate în recurs.

Înalta Curte, examinând cu prioritate excepţia invocată, în raport cu prevederile art. 248 din C. proc. civ., constată că cererea este tardiv formulată.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casare cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".

Demersul judiciar iniţiat de parte vizează o hotărâre pronunţată în calea de atac extraordinară a recursului, situaţie în care termenul pentru exercitarea dreptului de a cere completarea dispozitivului deciziei curge de la pronunţarea deciziei în cauză.

În cauză, hotărârea a cărei completare se solicită a fost pronunţată la data 19 martie 2020, iar cererea de completare a dispozitivului acestei hotărâri a fost expediată la instanţă, prin poştă, la data de 21 mai 2020 (potrivit plicului aflat la dosar).

Aşa fiind, se constată că prezenta cererea de completare a fost formulată cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ, de 15 zile, prevăzut de textul de lege sus-menţionat, calculat de la data pronunţării deciziei (19 martie 2020).

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiţie, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de completare ca tardiv formulată, aplicând sancţiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor invocate în cerere, conform art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea recurentei-reclamante A. S.R.L., privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 1672 din 19 martie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 septembrie 2020.