Loss of object in provisional suspension of normative administrative act due to subsequent abrogation

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 26.11.2018 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală, suspendarea aplicării/executării Ordinului nr. 1960/2018 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind modificarea Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, precum şi pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activităţii de distribuţie şi comercializare angro de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, în forma sa iniţială, cât şi în forma modificată prin Ordinul nr. 2761/07.11.2018 până la soluţionarea în mod definitiv a acţiunii privind anularea acestuia, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, dat fiind faptul că actul a cărui suspendare s-a solicitat este unul normativ, iar conform prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa poate să dispună numai suspendarea executării unui act administrativ unilateral.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 325 din 11 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca neîntemeiată; s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală şi s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1960/2018, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2761/07.11.2018, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, obligând pârâta la plata sumei de 3000 RON, cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 325 din 11 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de suspendare a executării, ca neîntemeiate.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat prevederile art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în privinţa condiţiilor de admisibilitate a cererii de suspendare, în speţă nefiind îndeplinite nici condiţia cazului bine justificat şi nici a pagubei iminente.

Consideră că sentinţa este nelegală şi din perspectiva obligării instituţiei recurente la plata cheltuielilor de judecată, solicitând a se reţine complexitatea redusă a cauzei, precum şi faptul că în ceea ce o priveşte pe recurentă nu se poate reţine reaua-credinţă, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care solicită suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Timişoara.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Timişoara, formulată de intimata - reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi."

Condiţia esenţială pentru a se putea dispune suspendarea judecării cauzei în baza acestui temei de drept o constituie caracterul dependent al soluţionării cauzei pendinte de soluţia ce urmează a se pronunţa într-un alt dosar aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Or, în speţă, o asemenea dependenţă nu se relevă, în condiţiile în care obiectul acţiunii de faţă îl constituie suspendarea executării Ordinului nr. 1960/2018 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, iar dosarul nr. x/2019, în prezent aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal are ca obiect anularea Ordinului nr. 3236/27.12.2018 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Prin urmare, având în vedere că în cauză nu se identifică nicio legătură de dependenţă între soluţiile ce urmează a se pronunţa în cele două dosare, Înalta Curte, în temeiul art. 414 C. proc. civ., urmează a o respinge.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de sentinţa recurată şi de obiectul cererii deduse judecăţii, având în vedere modificarea legislativă survenită ulterior pronunţării sentinţei recurate, constând în abrogarea Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamanta S.C. A. S.R.L.a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală, suspendarea aplicării/executării Ordinului nr. 1960/2018 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită în cauză, a fost modificat Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, fiind introduse condiţii suplimentare de autorizare a operatorilor economici vizaţi de această procedură.

Înalta Curte reţine că, la data de 28 decembrie 2018, în Monitorul Oficial al României nr. 1115, Partea I, a fost publicat Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, care, în cuprinsul art. 9 prevede:

"La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările şi completările ulterioare."

La rândul său, Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 a fost modificat prin Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 508/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, fiind abrogată Anexa 1 la ordin, care cuprindea o dispoziţie similară celei contestate în prezenta speţă.

În acest context legislativ, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/06.08.2018 a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât cererea de suspendare nu poate viza decât un act administrativ apt de a fi pus în executare, condiţie care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat a fost abrogat. Deşi abrogarea vizează Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016, efectele abrogării se extind, incontestabil, şi asupra Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, care are natura unui act modificator al actului normativ principal şi urmează situaţia juridică a acestuia.

Soluţia instanţei de control judiciar se impune şi în contextul în care instanţa de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ şi după ieşirea din vigoare a acestuia, cu condiţia să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Cum în cauza de faţă, pretenţia dedusă judecăţii nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează suspendarea executării ordinului atacat, ca măsură de protecţie provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, aşadar, executorialitatea actului, este evidentă rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că, unul dintre elementele acţiunii civile, este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea excepţiei lipsei de interes, invocate de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, excepţie care, de altfel, a fost întemeiată pe aceleaşi modificări legislative survenite ulterior pronunţării hotărârii recurate.

Ultima critică formulată de recurentă vizează obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, solicitându-se implicit aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât suma stabilită de prima instanţă cu titlu de cheltuieli de judecată este prea mare în raport cu complexitatea cauzei şi munca prestată de avocat.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 483 alin. (3)-(4) şi art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., prin intermediul acestei căi de atac poate fi dedusă analizei instanţei de control judiciar doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În consecinţă, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, or aprecierea de către instanţa care a pronunţat hotărârea recurată a cuantumului cheltuielilor de judecată pe care le are de plătit partea care a pierdut procesul, constând în onorariul avocaţial, nu este un aspect de legalitate a hotărârii, care să poată fi cenzurat de instanţa de recurs.

Această critică nu vizează deci conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile şi nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind legată de exercitarea de către judecătorul fondului a dreptului de apreciere asupra onorariului avocaţial solicitat de parte.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 325 din 11 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecăţii.

Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 325 din 11 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2019.