Public procurement financial correction for missing "or equivalent" clause in technical specifications and proportionality of penalty reduction

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 05 iulie 2016, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Judeţul Covasna, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 412 din 08.11.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de reclamant, înregistrată la pârât sub nr. x/18.10.2016;

(ii) anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016, comunicată reclamantului la data de 13.09.2016, cu adresa nr. x/07.09.2016, referitor la Contractul de achiziţie nr. x/02.10.2014, având ca obiect "Echipamente şi dotări aferente proiectului Reabilitarea Spitalului Judeţean de Urgenţă Dr. Fogoloyan Kristof - Sf. Gheorghe", din cadrul proiectului Cod SMIS 13834.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 49 din 9 martie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea reclamantului şi a anulat Decizia nr. 412/08.11.2016 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 49 din 9 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, actual Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei), întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivare, arată că sentinţa este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa apreciind greşit că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 35 alin. (6) din O.U.G. nr. 34/2006, câtă vreme prin actele administrative atacate s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 38 din acelaşi act normativ.

Astfel, Judeţul Covasna, în calitate de autoritate contractantă, a cuprins în caietul de sarcini specificaţii tehnice prin trimitere la standarde, fără menţiunea "sau echivalent". Spre exemplu, prin fişa tehnică nr. x a cerut următoarele:

- "echipamentele vor fi fabricate conform standardelor SR EN ISO 11197, EN 60601-1-1, En 60601-1-2";

- "toate prizele de bază vor fi standard DIN şi vor fi marcate distinct conform ISO 32";

- "ţevile pentru gaze medicale fabricate din cupru medical, conform standardului SR EN 13348";

- "bara eurrail pentru accesorii fabricată conform standardului SR EN ISO 19054".

Citând prevederile art. 35 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006 şi ale art. 23 alin. (8) din Directiva 2004/18/CE din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, transpuse în legislaţia naţională prin art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006, recurentul-pârât solicită să se constate că cerinţele mai sus menţionate, incluse în caietul de sarcini, exced cadrului legal, făcând ca procedura de achiziţie să nu răspundă scopului principal statuat la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, şi anume, promovarea concurenţei între operatorii economici.

Având în vedere că solicitarea din caietul de sarcini asupra căreia a fost formulată suspiciunea de neregulă nu a fost însoţită de menţiunea "sau echivalent", recurentul solicită să se constate încălcarea art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006 respectiv restricţionarea nemotivată a participării la procedura de atribuire a oricăror posibili ofertanţi, echivalentă cu impunerea unor criterii de calificare nerelevante şi restrictive.

Prin definirea în caietul de sarcini a unei specificaţii tehnice care indică o anumită origine, marcă, produs se restricţionează nemotivat participarea la procedură a oricăror posibili ofertanţi, iar raportat la definiţia fraudei cuprinsă în O.U.G. nr. 66/2011, în speţă au fost identificate indicii certe cu privire la prezentarea de declaraţii sau documente false, incorecte sau incomplete, care au ca efect deturnarea sau reţinerea incorectă de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele gestionate de Comunităţile Europene sau în numele acestora, caz în care devin incidente prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011.

Date fiind cele anterior menţionate, aspectele constatate au fost încadrate în dispoziţiile Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 875/2011, Anexa nr. 1 - Sisteme şi indicatori de fraudă, pct. 3.5 - Manipularea specificaţiilor.

Referitor la existenţa sau potenţialitatea unui efect prejudiciabil al încălcării, recurentul arată că reprezintă neregulă/abatere orice încălcare a unei dispoziţii legale, printr-o acţiune sau omisiune, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea. Astfel, existenţa unui prejudiciu nu depinde de preţul obţinut în urma procedurii de achiziţie, de inexistenţa eventualelor contestaţii ale participanţilor la procedură sau de numărul acestor participanţi.

Orice abatere de la prevederile legislaţiei naţionale sau comunitare se sancţionează cu neeligibilitatea cheltuielilor, iar statul este în măsură să solicitate beneficiarului în cauză rambursarea finanţării, regula fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obţinut în mod fraudulos. În concluzie, obligaţia de recuperare a fondurilor Uniunii Europene există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea producerii unui prejudiciu.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Judeţul Covasna a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cât priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentat, intimatul trimite la dispoziţiile art. 23 din O.U.G. nr. 1/2017, conform cărora reprezentarea Ministerului Fondurilor Europene se realizează prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice. Întrucât în numele recurentului a acţionat ministrul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, solicită anularea recursului, ca fiind promovat de o persoană care nu are calitatea de reprezentat.

Pe fondul recursului, arată că articolele 35 alin. (6) şi 38 din O.U.G. nr. 34/2006 fac parte din Secţiunea a III-a a actului normativ, denumită Reguli de elaborare a documentaţiei de atribuire. Din cuprinsul normelor invocate, pe care intimatul le citează în întâmpinarea sa, arată că trebuie să se distingă între definirea specificaţiilor tehnice prin raportare la standarde şi definirea acestor specificaţii prin indicarea unei anumite origini, surse, producţii, procedeu special, marcă de fabrică sau de comerţ, etc.

Deşi recurentul trimite la dispoziţiile art. 38, nu probează că intimatul ar fi indicat o marcă, sursă, producţie, procedeu special, etc. Dimpotrivă, el însuşi probează că temeiul de drept corelativ eventualei nereguli nu este art. 38, ci art. 35 alin. (6) din O.U.G. nr. 34/2006, de vreme ce subliniază că neregula constă în inserarea "unui număr important de standarde internaţionale", citându-le pe cele din fişa tehnică nr. x, pentru care nu s-a făcut menţiunea "sau echivalent".

Prin urmare, are în vedere standarde internaţionale, la care se referă exclusiv art. 35, aşa încât nu este aplicabil art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006.

Mai departe, intimatul remarcă lipsa raţiunii precizării insuficientei descrieri a caracteristicilor tehnice pentru aparatele ecograf din fişele tehnice 83-88, în contextul în care recurentul precizează că neregula constă în lipsa menţiunii "sau echivalent" ataşată standardelor internaţionale, standarde care însoţesc toate fişele tehnice.

În plus, indicarea standardului exclude aprioric teza insuficientei descrieri a caracteristicilor tehnice ale aparatelor.

În condiţiile în care Nota de constatare califică drept neregulă lipsa menţiunii "sau echivalent" ataşată standardelor internaţionale, susţinerile recurentului referitoare la fraudă sunt străine de cauză, atât raportat la actele administrative atacate, cât şi raportat la soluţia pronunţată de instanţa de fond.

Pe de altă parte, neînţelegând argumentaţia instanţei de fond şi motivul pentru care a relevat conţinutul punctului 3.5 din Anexa 1 a Normelor metodologice aprobate prin la H.G. nr. 875/2011, şi anume pentru a demonstra distincţia între art. 35 şi art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006, recurentul a raţionat greşit şi în privinţa impactului financiar, invocând critici specifice anulării actului în considerarea lipsei prejudiciului.

De vreme ce instanţa de fond nu şi-a motivat soluţia pe lipsa neregulii, ci pe constatarea caracterului formal al acesteia, întregul raţionament expus de recurent apare ca străin de motivele pe care se sprijină hotărârea recurată.

Intimatul susţine în continuare, distingându-se de convingerea instanţei de fond, că menţiunea "sau echivalent" devine obligatorie doar dacă standardele nu există. Oricum, recursul este nefondat întrucât:

- se opun prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 34/2006, corect reţinute de instanţa de fond, care probează lipsa restrictivităţii cerinţei în contextul existenţei normei legale care înlătură orice potenţială intenţie a autorităţii contractante în declararea neconformităţii unei oferte care ar fi probat într-o manieră echivalentă cerinţele definite prin specificaţiile tehnice;

- se opun prevederile art. 33 care arată expres că cerinţele ce se regăsesc în caietul de sarcini şi care nu sunt preluate în fişa de date sunt considerate clauze nescrise. Or, standardele internaţionale la care s-a referit caietul de sarcini nu au fost solicitate la nivelul fişei de date a achiziţiei sau la nivelul anunţului de participare.

Opus aprecierilor recurentului, intimatul arată că standardele ISO, altele decât 9001 şi 1400, nu sunt standarde generice care să fie raportate la capacitatea operatorului economic de a îndeplini contractul, ci sunt standarde care certifică împrejurarea că produsul care va fi achiziţionat respectă nivelul de calitate stabilit prin acestea. Cu alte cuvinte, nefiind cerinţe tehnice nu pot fi considerate restrictive.

În continuare, intimatul arată că hotărârea recurată nu răspunde întrutotul legalităţii, însă, pentru că nu avea interes (câtă vreme acţiunea a fost admisă pe temeiul unuia dintre motivele alternative ale cererii), nu a declarat nici recurs principal şi nici incident, însă în cazul în care recursul pârâtului este primit, se impune rejudecarea cauzei, scop în care invocă greşita soluţionare de către instanţa de fond a motivelor referitoare la: încălcarea art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011; încălcarea art. 21 din acelaşi act normativ; încălcarea principiului neretroactivităţii; lipsa neregulii; lipsa propriilor verificări ale autorităţii pârâte; încălcarea principiului proporţionalităţii.

În susţinerea celui din urmă motiv arată că: la încălcarea acestui principiu s-a referit şi prin cererea introductivă; corecţia nu este de plano un procent de 25% din valoarea contractului; în raport de gravitatea, amploarea şi persistenţa neregulii, dar şi de împrejurarea că norma inferioară în baza căreia a fost aplicată corecţia distinge între trei praguri (2%, 10% şi 25%), corecţia nu respectă principiul proporţionalităţii, lipsind cu desăvârşire justificarea cuantumului aplicat, cu atât mai mult cu cât, în însăşi nota de constatare, se trimite la caracterul neintenţionat al abaterii.

5. Alte aspecte procesuale

Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, invocată de intimatul-reclamant Judeţul Covasna, a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea din 11 decembrie 2019.

Prin aceeaşi încheiere, Înalta Curte a constatat că, în raport de modificarea legislativă intervenită prin O.U.G. nr. 68/2019, calitatea de recurent-pârât revine în cauză Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în calitate de succesor al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei este fondat, în limitele şi pentru considerentele care vor fi arătate în cele ce urmează:

Criticile din recurs sunt subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât susţinând, în esenţă, două argumente principale care ar conduce la concluzia greşitei aplicări de către instanţa de fond a normelor de drept substanţial incidente. Primul argument se referă la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 38, iar nu a art. 35 alin. (6) din O.U.G. nr. 34/2006 în conturarea neregulii, iar al doilea argument se referă la existenţa prejudiciului, ca element în definirea neregulii, raportat la încălcările concrete reliefate în Nota de constatare a neregulilor.

Cât priveşte chestiunea litigioasă a aplicării dispoziţiilor art. 35 alin. (6) sau a celor din art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006, Înalta Curte constată că instanţa de fond a stabilit printr-o corectă interpretare şi aplicare a legii că neregula reţinută în Nota de constatare nr. 80525 încheiată la data de 29.08.2016 se raportează la încălcarea dispoziţiilor art. 35 alin. (6) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006.

Instanţa de fond a arătat că standardele de calitate nu se încadrează niciuna din situaţiile avute în vedere de art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006, ci se încadrează în prevederile art. 35 alin. (6) lit. a) din acelaşi act normativ.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor ultim menţionate, fără a aduce atingere reglementărilor tehnice naţionale obligatorii, în măsura în care acestea sunt compatibile cu dreptul comunitar, autoritatea contractantă are obligaţia de a defini specificaţiile tehnice:

a) fie prin referire, de regulă în următoarea ordine de prioritate, la standarde naţionale care adoptă standarde europene, la omologări tehnice europene, la standarde internaţionale sau la alte referinţe de natură tehnică elaborate de organisme de standardizare europene; în cazul în care acestea nu există, atunci specificaţiile tehnice se definesc prin referire la alte standarde, omologări sau reglementări tehnice naţionale privind utilizarea produselor sau proiectarea, calculul şi execuţia lucrărilor. Orice astfel de referire trebuie să fie însoţită de menţiunea sau echivalent;

Recurentul reia şi în cuprinsul cererii de recurs afirmaţia potrivit căreia intimatul-reclamant a cuprins în caietul de sarcini specificaţii tehnice prin trimitere la standarde, împrejurare care atestă raţionamentul corect al instanţei de fond şi lipsa de fundament a recursului.

Art. 38 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 interzice definirea în caietul de sarcini a unor specificaţii tehnice care indică o anumită origine, sursă, producţie, un procedeu special, o marcă de fabrică sau de comerţ, un brevet de invenţie, o licenţă de fabricaţie, care au ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici sau a anumitor produse, iar potrivit alin. (2), prin derogare de la prevederile alin. (1), se admite o astfel de indicaţie, dar numai în mod excepţional, în situaţia în care o descriere suficient de precisă şi inteligibilă a obiectului contractului nu este posibilă prin aplicarea prevederilor art. 35 şi 36 şi numai însoţită de menţiunea sau echivalent.

Pe cale de consecinţă, nu este justificată logic, prin raportare la conţinutul normelor, afirmaţia recurentului-pârât conform căreia instanţa de fond ar fi apreciat greşit a fi aplicabile în cauză prevederile art. 35 alin. (6) din O.U.G. nr. 34/2006, în detrimentul dispoziţiilor art. 38 din acelaşi act normativ.

În concluzie, primul motiv de recurs este nefondat.

Legat de acest prim motiv de recurs, recurentul-pârât se referă, şi la definiţia fraudei cuprinsă în O.U.G. nr. 66/2011, afirmând că, în speţă, ar fi fost identificate "indicii certe cu privire la prezentarea de declaraţii sau documente false, incorecte sau incomplete, care au ca efect deturnarea sau reţinerea incorectă de fonduri (...)", precum şi la incidenţa, pe acest temei, a dispoziţiilor art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte constată că actul administrativ primar constată neregula indicării specificaţiilor tehnice prin trimitere la standarde, fără menţiunea "sau echivalent".

În pofida unor trimiteri ale Notei de constatare a neregulilor la definiţia fraudei, în contextul reţinerii şi a unei descrieri insuficient detaliate a fişelor tehnice 83-88 din cadrul procedurii, care, se arată, ar fi fost de natură a împiedica întocmirea unei oferte, împrejurare coroborată cu aceea a participării la procedură a unui singur ofertant (al cărui preţ a reprezentat 99,80% din valoarea estimată a contractului), actul administrativ primar atacat stabileşte o corecţie de 25% din valoarea contractului în baza anexei la H.G. nr. 519/2014, partea I lit. A) pct. 11-Specificaţii tehnice discriminatorii, nicidecum o excludere de la finanţare a cheltuielilor în întregul lor, pentru fraudă.

În cadrul concluziilor activităţii de verificare, Nota de constatare prevede că, în privinţa identificatelor indicii de fraudă, va fi sesizat DNA/DLAF, pentru a se pronunţa cu privire la fapte.

În acelaşi sens, sunt de menţionat şi considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 412/8.11.2016, care, referindu-se la încălcarea principiului proporţionalităţii în stabilirea nivelului cerinţelor minime, dar şi a principiului tratamentului egal şi nediscriminării operatorilor economici, conturează aceeaşi neregulă în legătură cu formularea specificaţiilor tehnice, pentru care s-a aplicat corecţia prin nota de constatare.

Instanţa de fond, analizând cauza, a menţionat pct. 3.5. din anexa 1 a Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 875/2011 numai pentru a sublinia că definirea specificaţiilor tehnice prin referire la standarde de calitate cu lipsa menţiunii "sau echivalent" nu este văzută de legiuitor ca indicator de fraudă.

Cu alte cuvinte, congruent şi subsecvent conţinutului actelor administrative atacate, instanţa a analizat neregula referitoare la indicarea specificaţiilor tehnice prin trimitere la standarde, fără menţiunea "sau echivalent".

În concluzie, susţinerile recurentului-pârât referitoare la fraudă, nu au o conexiune logică nici cu corecţia aplicată şi nici cu considerentele instanţei de fond, fiind străine de acestea.

În fine, Înalta Curte constată fondat motivul de recurs referitor la existenţa neregulii, prin prisma îndeplinirii condiţiei prejudiciului.

Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula este reprezentată de orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Instanţa de fond a concluzionat că a existat o încălcare a cadrului normativ, prin definirea unor specificaţii tehnice în caietul de sarcini prin referire la standarde, fără să fie însoţite de menţiunea "sau echivalent" [art. 35 alin. (6) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006], însă, mai departe, arată că neregula ar avea caracter strict formal şi că nu există nici măcar un prejudiciu potenţial la adresa bugetului Uniunii, adică nu există niciun potenţial impact financiar al neregulii.

În dezvoltarea acestei idei a arătat că lipsa menţiunii "sau echivalent" nu a fost de natură să restrângă concurenţa între operatorii economici, în condiţiile în care în cauză niciun operator economic nu a fost înlăturat pentru motivul neîndeplinirii cerinţelor tehnice stipulate.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a stabilit greşit natura pur formală a încălcării cadrului normativ, respectiv lipsa oricărui potenţial impact financiar al abaterii. Definirea specificaţiilor tehnice în caietul de sarcini prin trimitere la standarde, fără menţiunea "sau echivalent" are un potenţial impact financiar, fiind aptă să împiedice anumiţi operatori economici care ar fi îndeplinit cerinţele prin echivalent să participe la procedură, în lipsa menţiunii pe care legea o impunea, referitoare la posibilitatea de a îndeplini aceste specificaţii prin echivalent.

Neregula în sine vizează încălcarea accesului egal la procedura de atribuire şi introducerea unor obstacole nejustificate de natură să restrângă concurenţa între operatorii economici, sfera protecţiei conferită de norma cuprinsă în art. 35 alin. (6) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 nefiind nicidecum restrânsă la garantarea unui tratament egal ofertanţilor deja înscrişi în procedură.

În concluzie, Înalta Curte constată că neregula există prin prisma ambelor elemente: încălcarea cadrului normativ şi potenţialul prejudiciu la adresa bugetului Uniunii.

Nu pot fi reţinute apărările intimatului-reclamant, întemeiate pe dispoziţiile art. 33 alin. (3) şi 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. Art. 36 alin. (1) se aplică în cadrul procedurii de evaluare a ofertelor şi nu anihilează încălcarea art. 35 alin. (6), iar art. 33 este inaplicabil, pentru că neregula s-a referit la specificaţii tehnice ale produselor cuprinse în caietul de sarcini, iar nu la criterii de calificare şi/sau selecţie a ofertanţilor.

În aplicarea principiului tantum devolutum quantum apellatum, contrar susţinerilor intimatului-reclamant, Înalta Curte constată că, în lipsa declarării căii de atac a recursului incident, nu este învestită cu reanalizarea motivelor cererii introductive respinse de instanţa de fond şi nici cu invocata interpretare greşită a prevederilor art. 35 alin. (6) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006.

Numai motivul referitor la încălcarea principiului proporţionalităţii în aplicarea corecţiei trebuie analizat, întrucât instanţa de fond, admiţând în tot cererea şi anulând actele administrative pe temeiul caracterului formal al neregulii, nu a mai ajuns să analizeze şi acest motiv subsecvent, referitor la proporţionalitatea corecţiei. Având în vedere casarea sentinţei, cu reţinerea existenţei neregulii, analiza proporţionalităţii corecţiei se impune.

În acest sens, Înalta Curte constată că s-a aplicat corecţia maximă de 25% prevăzută de anexa 1 la H.G. nr. 519/2014 - pct. 11 Specificaţii tehnice discriminatorii, pentru o neregulă care nu poate fi apreciată de gravitate maximă, pentru motivele reţinute în Nota de constatare, şi anume: valoarea estimată a contractului peste pragul de publicare în JOUE şi participarea la procedură a unui singur ofertant.

Standardele de calitate sunt repere obiective de calitate, siguranţă şi fiabilitate, art. 35 alin. (6) din O.U.G. nr. 34/2006 obligând autoritatea contractantă să definească specificaţiile tehnice din caietul de sarcini prin referire la standarde, spre deosebire de art. 38, care, în principiu, interzice definirea specificaţiilor tehnice prin indicarea unei anumite origini, surse, producţii, marcă de fabrică, etc. Or, în cauză s-a reţinut că art. 38 invocat de recurentul-pârât nu este incident. Pe cale de consecinţă, lipsa menţiunii "sau echivalent" asociată unei definiri a specificaţiilor tehnice prin trimitere la standarde de calitate este mai puţin gravă decât dacă ar fi asociată unei definiri prin raportare la elemente prevăzute de art. 38.

Drept urmare, în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 şi ale anexei la H.G. nr. 519/2014, partea I, lit. A), pct. 11, luând în considerare gravitatea abaterii şi prejudiciul posibil a fi fost provocat fondurilor europene şi celor naţionale aferente, Înalta Curte, admiţând, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtului, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite, în parte, cererea reclamantului şi va anula în parte, Decizia nr. 412/08.11.2016 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016, emise de pârât, în sensul reducerii corecţiei financiare aplicate de la 25% la 10% din valoarea contractului verificat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei împotriva sentinţei civile nr. 49 din 9 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Judeţul Covasna, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei.

Anulează, în parte, Decizia nr. 412/08.11.2016 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.08.2016, emise de pârât, în sensul reducerii corecţiei financiare aplicate de la 25% la 10% din valoarea contractului verificat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 august 2020.