Failure to confirm primary physician status despite passed exam: insufficient administrative refusal based on incomplete documentation versus substantive statutory qualification criteria

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de sub nr. x/2015 din 02.11.2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Ministrul Sănătăţii următoarele:

- să se constate că reclamantul este îndreptăţit la confirmarea în grad de medic primar şi, respectiv, la eliberarea certificatului de medic primar;

- obligarea pârâtului Ministrul Sănătăţii la confirmarea reclamantului în grad de medic primar;

- obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la eliberarea certificatului de medic primar.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 3142 pronunţată în data de 19 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, tardivităţii şi inadmisibilităţii, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Ministrul Sănătăţii, a obligat pârâţii să emită un act administrativ prin care să confirme dobândirea de către reclamant a gradului profesional de medic primar în specializarea "Urologie", în urma promovării examenului din sesiunea " iunie 2014" şi pârâţii să plătească reclamantului suma de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au declarat recurs pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Ministrul Sănătăţii, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică.

Normele de drept material a căror aplicare greşită şi încălcare o invocă recurentul Ministerul Sănătăţii se referă la prevederile Publicaţiei de examen privind organizarea şi desfăşurarea examenului pentru obţinerea gradului de medic, medic dentist respectiv farmacist primar, respectiv: la neîndeplinirea dispoziţiilor referitoare la perioada de înscriere, precum şi la neîndeplinirea condiţiilor referitoare la dosarul de înscriere.

Astfel, în Publicaţia de concurs aferentă examenului de primariat din 2014 s-a prevăzut faptul că dosarele de înscriere pentru examen se depun la direcţiile de sănătate publică din centrele universitare, respectiv la direcţiile medicale ale ministerelor cu reţea sanitară proprie, în perioada 05-19 mai 2014.

Tot în Publicaţia de examen s-a prevăzut faptul că dosarul depus va cuprinde adeverinţa eliberată de unitatea sanitară respectivă din care să rezulte vechimea ca specialist, dar şi taxa de 55o RON.

Întrucât intimatul nu a îndeplinit condiţiile de concurs, acesta nu s-a regăsit în Lista candidaţilor înscrişi la examenul pentru obţinerea titlului de medic/medic dentist/farmacist primar din sesiunea 12 iunie 2014, iar acesta s-a prezentat la sala de concurs şi a intrat la susţinere, invocând faptul că din eroare numele său nu s-a aflata pe listă, deşi acesta ar avea aprobarea în vederea participării.

Instanţa de fond a omis să observe neîndeplinirea mai multor condiţii de înscriere pe care le-a învederat pe fondul cauzei, care se referă la faptul că: intimatul a depus dosarul de înscriere la sediul Ministerului Sănătăţii şi nu la sediul direcţiei de sănătate publică; dosarul nu cuprindea adeverinţa cu datele complete din care să rezulte vechimea ca specialist; taxa de examen a fost achitată la data de 26 mai 2014, după expirarea perioadei de depunere a dosarelor de înscriere.

În consecinţă, a solicitat admiterea recursului.

Prin recursul declarat, recurentul Ministrul sănătăţii, B., a apreciat că sentinţa primei instanţe este nelegală în condiţiile în care intimatul a solicitat valorificarea unui drept presupus câştigat în urma concursului de primariat.

În cauza de faţă nu a fost identificat pârâtul ministrul sănătăţii astfel că a solicitat respingerea acţiunii în ceea ce priveşte pe ministrul sănătăţii.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat a se constata nulitatea recursului declarat de Ministerul Sănătăţii şi, în subsidiar, respingerea ca nefondată a căii de atac.

În ceea ce priveşte recursul declarat de Ministrul Sănătăţii-B. a solicitând, în principal, respingerea ca inadmisibilă a căii de atac întrucât a înţeles să formuleze acţiunea în contradictoriu cu Ministrul Sănătăţii, atributul confirmării în grad de medic primar aparţinând ministrului sănătăţii ia recursul a fost declarat de o persoană fizică, în nume propriu, persoană care nu a fost parte în proces.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul Ministerul Sănătăţii, invocată de intimat, instanţa a respins-o prin încheierea de şedinţă din data de 28.01.2020 considerând că, în cuprinsul cererii de recurs au fost indicate anumite aspecte care pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitor la pronunţarea hotărârii cu aplicarea greşită a normelor de drept material astfel că instanţa de control judiciar poate trece la analiza incidenţei acestora.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurentul Ministrul Sănătăţii, invocată de intimat, instanţa apreciază că este neîntemeiată întrucât recursul nu a fost declarat de persoana fizică, B., ci a fost declarat de Ministrul Sănătăţii, B. (ca şi instituţie). Chiar dacă exprimarea din preambul cererii de recurs poate da naştere la interpretări în ceea ce priveşte pe titularul cererii, instanţa este datoare să interpreteze actul procedural în sensul real avut în vedere de parte şi nu să respingă, de plano, cererea.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, potrivit considerentelor ce urmează.

Intimatul-reclamant a formulat cererea înregistrată sub nr. x/26.05.2014, în vederea înscrierii la examenul pentru obţinerea gradului de medic primar din sesiunea " iunie 2014" organizat de Ministerul Sănătăţii.

Intimatul nu a fost înscris în listele cu candidaţii la concurs însă s-a prezentat la examen la Centrul din Craiova, la data de 18.06.2014 iar Comisia i-a permis să susţină examenul pe care l-a promovat.

În luna octombrie 2014 membrii comisiei de examinare au refăcut catalogul cu notele obţinute de candidaţi, omiţând a mai înscrie rezultatul obţinut de intimat, în urma solicitării Ministerului Sănătăţii.

Prin adresa nr. x/24.01.2015, recurentul a comunicat intimatului că cererea de eliberare a certificatului de medic specialist a fost respinsă întrucât participarea sa la examenul de primariat a fost efectuată cu depăşirea metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de primariat, fără a fi precizate alte detalii.

Ca răspuns la plângerea prealabilă formulată de intimat, recurentul i-a comunicat, prin adresa nr. x/05.05.2015, că nu a figurat pe lista candidaţilor înscrişi la examen, că a fost refăcut catalogul de către comisia de examen în care nu mai figura ca promovat, iar situaţia s-a datorat comisiei de examinare.

Din întâmpinarea formulată la dosarul de fond rezultă că motivul pentru care recurentul a refuzat să elibereze intimatului certificatul de medic specialist a fost faptul că acesta nu se regăsea în lista publicată pe pagina de internet a Ministerului Sănătăţii iar validarea examenului nu se poate face fără respectarea tuturor etapelor.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că refuzul explicit exprimat de către recurentul-pârât a avut caracter nejustificat, în sensul dat de prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Motivul invocat de recurent se referă la neîndeplinirea, de către intimat, a unor condiţii formale de prezentare la examenul de primariat, motive care nu justifică respingerea cererii formulate de intimat, care a promovat examenul şi a îndeplinit criteriile prevăzute de Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1470/2011, iar eroarea comisiei de examinare nu se poate răsfrânge asupra situaţiei profesionale a intimatului, rezultatul examenului producând efecte juridice.

Mai mult, din cele două răspunsuri comunicate intimatului nu rezultă care sunt motivele pentru care acesta nu s-a regăsit pe listele candidaţilor la concurs, instanţa de fond deducând din răspunsul la interogatoriu administrat ca probă, că motivul neînscrierii intimatului în listă a fost că datele din adeverinţa eliberată de C. erau incomplete, respectiv nu se preciza exact data încadrării ca medic specialist urolog şi nu se preciza norma de lucru ca medic specialist". S-a mai menţionat, pe cererea de înscriere la examen că lipseşte "adeverinţă cu data exactă a încadrării ca specialist urologie - câte ore pe zi".

Se observă astfel că, la întrebarea nr. 6 din interogatoriul propus de reclamant "Este adevărat că subsemnatul am figurat pe lista nominală a candidaţilor înscrişi în vederea susţinerii examenului de medic primar, sesiunea iunie 2014?", pârâtul a răspuns "Nu, din motivul menţionat la răspunsul nr. 5, nu a figurat pe lista candidaţilor înscrişi la examenul de medic primar din sesiunea iunie 2014".

Răspunsul de la întrebarea nr. 5 a fost dat în sensul că dosarul a fost transmis la Direcţia generală resurse umane şi certificare, unde a fost verificat şi s-a constatat că datele din adeverinţa eliberată de C. erau incomplete, respectiv nu se preciza exact data încadrării ca medic specialist urologie şi nu se preciza norma de lucru ca medic specialist.

În consecinţă, se reţine că poziţia procesuală a recurentului-pârât are un caracter echivoc, nefiind indicat ca şi motiv al neînscrierii pe lista candidaţilor, faptul că cererea de înscriere ar fi fost depusă tardiv sau la o autoritate necompetentă sau că nu s-ar fi achitat taxa pentru participarea la examen, ci doar că adeverinţa prezentată nu era completă.

Verificând adeverinţa nr. x/16.05.2014 eliberată de C., se constată că intimatul, începând cu data de 01.06.2004, a îndeplinit alternativ funcţiile de medic director adjunct şi medic specialist urologie, acumulând o vechime în muncă de 5 ani şi 9 luni în funcţia de medic specialist urologie, specialitate în care a fost confirmat prin Ordinul Ministerului Sănătăţii Publice nr. 561/2006.

În consecinţă, erau îndeplinite criteriile de vechime cerute de Ordinul Ministerului Sănătăţii menţionat anterior, nefiind identificată o altă condiţie legală, necesară a fi îndeplinită de intimatul-reclamant şi nici obligativitatea menţionării în cuprinsul adeverinţei a numărului de ore pe zi, atât timp cât s-a adeverit clar că vechimea în funcţia de medic specialist urologie a fost de 5 ani şi 9 luni. Mai mult, nu exista nici un impediment în a se solicita intimatului completarea adeverinţei cu date suplimentare, în cazul în care se considera necesar acest lucru, neputându-se respinge, de plano, cererea de înscriere la examen.

Ulterior, intimatul-reclamant a depus la dosarul de fond adeverinţa nr. x/31.05.2016 din care rezulta ca vechimea pe care o avea la data de 16.05.2014 era de 5 ani, 9 luni şi 25 de zile cu normă întreagă de 8 ore pe zi, data încadrării ca medic specialist în specialitatea urologie fiind 06.06.2006, astfel că, în condiţiile în care s-a fi solicitat completarea dosarului, se putea observa certitudinea datelor înscrise şi faptul că intimatul îndeplinea condiţiile de înscriere la examen.

Având în vedere că intimatul-reclamant îndeplinea criteriile cerute de actul normativ incident în speţă pentru a participa la examen şi faptul că a susţinut examenul de primariat pe care l-a promovat cu media 8,33, potrivit catalogului iniţial întocmit de comisia de examinare, este evident că refuzul recurentului de a confirma intimatul dobândirea gradului profesional de medic primar în specialitatea "Urologie" este nejustificat.

Motivele de recurs nu sunt întemeiate, nefiind identificată nicio încălcare sau aplicare greşită, de către prima instanţă, a normelor materiale aplicabile în speţă, motivaţia refuzului de a soluţiona favorabil cererea intimatului fiind excedentară adreselor comunicate acestuia de către recurent.

Aşa cum s-a argumentat mai-sus, motivul refuzului a fost depunerea unei adeverinţe cu date incomplete, nefiind permisă suplinirea, de către autoritatea publică, în instanţă, a motivelor avute în vedere la respingerea cererii întrucât instanţa verifică justificarea răspunsului astfel cum a fost comunicat persoanei vătămate, strict prin prisma motivelor indicate în actele administrative contestate şi prin prisma apărărilor formulate la judecarea cauzei pe fond.

Or, argumentarea juridică a recurentului care se bazează pe publicaţia de examen, se referă la motivele neînscrierii intimatului pe lista de candidaţi la examen şi la procedura de examen or, ceea ce interesează în cauză este analiza îndeplinirii, de către intimat, a criteriilor în vederea confirmării dobândirii gradului profesional de medic primar în specialitatea "Urologie", respectiv vechimea în specialitate şi promovarea examenului, ambele criterii fiind îndeplinite, instanţa neputând lua în considerare refacerea catalogului de către comisia de examinare, această operaţiune nefiind aptă de a produce vreun efect juridic.

În speţa pendinte, intimatul reclamant a îndeplinit criteriile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Ordinul nr. 1470/2011 şi de pct. I, lit. A), pct. 1 din Anexa la Ordin, act normativ la care instanţa de fond a făcut referire în considerentele hotărârii recurate, astfel că motivele de recurs prezentate nu sunt apte să conducă la reformarea sentinţei.

În ceea ce priveşte recursul declarat de Ministrul Sănătăţii, instanţa îl apreciază ca fiind nefondat.

Din dispozitivul sentinţei recurate se observă că pârâtul a fost Ministrul Sănătăţii, în sens de instituţie, avându-se în vedere prevederile art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 6/2012, confirmarea în grad de medic specialist făcându-se prin ordin al ministrului sănătăţii, astfel că este irelevant ce persoană exercita, în mod efectiv, funcţia de ministru al sănătăţii, la momentul introducerii acţiunii.

Reclamantul nu a înţeles să cheme în judecată o anume persoană fizică, pentru a se face aplicarea dispoziţiilor art. 194 lit. a) din C. proc. civ., ci instituţia ministrului sănătăţii, potrivit atribuţiilor legale pe care le are.

În consecinţă, în mod corect prima instanţă a obligat pe ambii pârâţi la plata cheltuielilor de judecată către reclamant. Problemele învederate de către recurent antamează, de fapt, modalitatea în care se va executa sentinţa recurată, aspecte ce exced limitelor unei cereri de recurs.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se vor respinge recursurile declarate ca nefondate, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 453 C. proc. civ., fiind părţi care au pierdut procesul, se vor obliga recurenţii-pârâţi la plata, către intimatul-reclamant, a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de pârâtul Ministrul Sănătăţii, invocată de intimatul-reclamant A..

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Ministrul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 3142 din 19 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenţii-pârâţi Ministerul Sănătăţii şi Ministrul Sănătăţii la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2020.