Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 50/2004 AI generated

Venue transfer ruling final; defendant's separate appeal inadmissible, costs awarded.

Case Number Decizia nr. 50/2004
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice, sitting in a 9-judge panel, dismissed as inadmissible the defendant's appeal against the order of the Supreme Court of Justice which had rejected a request for the transfer of the criminal case from one tribunal to another; the contested order therefore remains in force and the defendant was ordered to pay the state court costs of 600,000 lei. The case concerned a criminal proceeding in which the defendant sought a change of venue for the retrial. The court held that, under Article 3851(2) of the Criminal Procedure Code, interlocutory orders may be appealed only together with the final judgment unless the law specifically allows a separate appeal, and no provision in Articles 55-61 C. proc. pen. or in Law No. 56/1993 permits an appeal against orders resolving a venue transfer request. Furthermore, the definitive nature of such orders is confirmed by Article 60 C. proc. pen., which states the court decides the request without stating reasons and that the order is final and immune to review, so the appeal was inadmissible.

Legislator headnote

AI generated

art. 3851 alin. (2) C. proc. pen, art. 24 din Legea nr. 56/1993, art. 60 C. proc. pen; Venue transfer ruling final; defendant's separate appeal inadmissible, costs awarded: În conformitate cu art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs”.

Keywords

AI generated
interpretation of a judgment code of criminal procedure appealability of remand decision order to pay cassation review referral to separate proceedings

Cited Legislation

AI generated
art. 3851 alin. (2) C. proc. pen
În conformitate cu art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs”.
art. 24 din Legea nr. 56/1993
pen., referitoare la strămutarea judecării cauzelor penale și nici prin art. 24 din Legea nr.
art. 60 C. proc. pen
Mai mult, caracterul definitiv al încheierii prin care este soluționată o asemenea cerere rezultă și din conținutul art. 60 C. proc. pen.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 4249 din 3 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a respins cererea prin care inculpatul N.E. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. 7/2003 al Tribunalului Mehedinți, de la acea instanță, la un alt tribunal.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs.

Recursul nu este admisibil.

În conformitate cu art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs”.

Or, prin nici o dispoziție înscrisă în art. 55 - 61 C. proc. pen., referitoare la strămutarea judecării cauzelor penale și nici prin art. 24 din Legea nr. 56/1993, în care este reglementată competența Înaltei Curți de Casație și Justiție în complet format din 9 judecători, nu se prevede posibilitatea atacării cu recurs a încheierilor prin care se soluționează cererea de strămutare a judecării cauzei.

Mai mult, caracterul definitiv al încheierii prin care este soluționată o asemenea cerere rezultă și din conținutul art. 60 C. proc. pen.

În acest sens, prevederea de la alin. (1) din articolul menționat, potrivit căreia „Înalta Curte de Casație și Justiție dispune, fără arătarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii”, evidențiază că soluția dată asupra cererii de strămutare este necenzurabilă, ceea ce se subliniază și prin precizarea făcută la alin. (4) al aceluiași articol, în sensul că, dacă s-a procedat între timp la judecarea cauzei, „hotărârea pronunțată este desființată prin efectul admiterii cererii de strămutare”.

În consecință, constatându-se că încheierea prin care a fost soluționată cererea de strămutare de față nu este supusă nici unei căi de atac, urmează a se dispune respingerea recursului ca inadmisibil, cu obligarea inculpatului să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.E. împotriva încheierii nr. 4249 din 3 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi avansați din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 26 ianuarie 2004.