Magistrates' salary recalculation claims quashed as moot after ministerial orders issued; no damages awarded

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.11.2016 sub dosar nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Dolj, solicitând: - sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 43/2016, a art. 31 alin. (1)1 - alin. (1)4 din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 43/2016; - obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită ordine de salarizare, pentru fiecare, prin stabilirea indemnizaţiei de bază prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 347,10 RON, cu luarea în considerare a O.U.G. nr. 20/2016, intrată în vigoare la 09.06.2016, şi care a produs efecte începând cu luna august 2016, fără a aplica O.U.G. nr. 43/2016; obligarea ambilor pârâţi la repararea prejudiciului creat, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la VRS de 347,10 RON) şi venitul efectiv plătit, inclusiv ca efect al aplicării O.U.G. nr. 43/2016 (prin raportare la VRS de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 1860 din data de 22.05.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Tribunalul Dolj.

A respins excepţiile de inadmisibilitate şi rămânere fără obiect, invocate de pârâtul Ministerul Justiţiei.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei relativ la capătul de cerere privind plata diferenţei salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Dolj.

A obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită ordine de încadrare salarială:

- producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 347,10 RON;

- producătoare de efecte juridice în perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 381,823 RON;

- producătoare de efecte juridice în perioada 01.10.2016 - 31.12.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON.

A obligat pârâtul Tribunalul Dolj să plătească diferenţele salariale rezultate, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective.

A respins în rest cererea de chemare în judecată.

A respins cererea de suspendare a judecăţii în cond. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

3. Cererile de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1860 din data de 22.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii şi pârâţii Tribunalul Dolj şi Ministerul Justiţiei.

Prin cererea de recurs formulată, reclamanţii au solicitat casarea sentinţei şi rejudecând cauza pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată in totalitate cu consecinţa obligării:

- pârâtului Ministerul Justiţiei ca în aplicarea O.U.G. nr. 20/2016 să emită ordine de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 Iei, începând cu 09.04.2015, respectiv a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, majorate cu 10% începând din data de 01.12.2015 conform Legii nr. 293/2015, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant cu pârâtul,

- ambilor pârâţi, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Dolj, la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorilor de referinţă sectorială menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

În susţinerea cererrii de recurs au arătat că, au depus la dosar ordine de salarizare individuale emise chiar de către pârâtul Ministerul Justiţiei, cu luarea în considerare a unui VRS de 405 existent în plată la data de 09.04.2015, însă instanţa de fond a apreciat că nu au făcut această dovadă, respectiv:

"nu poate interveni uniformizarea prin maximizare câtă vreme titularul unei hotărâri judecătoreşti favorabile nu şi-a valorificat-o, astfel încât să se bucure el însuşi de dreptul salarial respectiv la data de referinţă - decembrie 2014 raportat la 09.04.2015".

După cum se poate observa la dosar au existat depuse mai multe ordine se salarizare individuale emise pârâtul Ministerul Justiţiei pentru magistraţi din cadrul Tribunalului Călăraşi prin care li s-au acordat drepturile salariale obţinute anterior prin hotărâri judecatătoreşti, însă instanţa de fond nu a ţinut cont de ele.

Din motivarea sentinţei recurate rezultă faptul că deşi s-a solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016, Curtea de Apel nu a apreciat oportună măsura în condiţiile în care se presupunea că prezentul litigiu ar fi urgent. Cu toate acestea în considerentele sentinţei se arată clar faptul că în cadrul recursului ce va fi formulat împotriva prezentei sentinţe civile nr. 1860/2017 din 22 mai 2017pronunţată în acest dosar de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a Constenticos Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. x/2016 se va valorifica sentinţa din dosarul nr. x/2016.

Or, din extrasul de pe portarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reiese faptul că sentinţa civila nr. 48/13.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016 a rămas definitivă prin respingerea recursului la data de 22.06.2017 prin decizia nr. 2369 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin sentinţa civilă nr. 48/2016 din data de 13.01.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti a dispus obligarea pârâtului CSM să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 9.04.2015 până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant cu pârâtul. A obligat pârâtul la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

In atare condiţii reiese cu claritate faptul că faţă de 09.04.2015 se confirmă existenţa unui nivel de salarizare stabilit prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, la nivelul a cel puţin un ordonator principal de credite din familia ocupaţională "Justiţie".

Ulterior, prin reglementări succesive, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea diferenţelor salariale rezultate în urma aplicării acestei legi, astfel cum a fost ea modificată prin legi anuale de salarizare.

În acest sens, au fost adoptate Legea nr. 71/2015 (publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015 şi intrată în vigoare la data de 9 aprilie 2015) şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.

Prin această lege a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări şi completări:

La articolul I, după alin. (5) s-a introdus un nou alineat, alin. (51), cu următorul cuprins:

"(51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii si autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie grad treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege, conform art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

Dispoziţiile Legii nr. 71/2015 sunt aplicabile magistraţilor si personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 a fost publicată în Monitorul oficial nr. 434 din 9 iunie 2016.

Potrivit art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 20/2016, la O.U.G. nr. 57/2015 se introduce un nou articol, art. 31, cu următorul cuprins:

"(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad treaptă, gradaţie, vechime in funcţie sau in specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii

(3) în aplicarea alin. (1) şi (2), la stabilirea salariului de bază indemnizaţiei de încadrare la nivel maxim din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se ia în calcul suma compensatorie aferentei titlului ştiinţific de doctor inclusă in acesta, doar dacă persoana deţine titlul ştiinţific de doctor.

(4) în aplicarea alin. (1) şi (2), la stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la nivel maxim aferent funcţiei, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie/specialitate din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în calcul majorările salariilor de bază ale personalului care beneficiază de prevederile Legii nr. 490 2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi drepturile băneşti incluse în salariul de bază potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, numai pentru personalul care intră sub incidenţa celor două acte normative."

În baza acestor acte normative, magistraţii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor care primesc indemnizaţiile de încadrare mai mici decât cea stabilită la nivel maxim pentru fiecare funcţie grad/treapta, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, vor fi salarizaţi la nivelul maxim al indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

În cazul magistraţilor şi al personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, există situaţii în care indemnizaţiile au fost stabilite cu includerea unui procent de aproximativ 18%, conform O.U.G. nr. 10/2007 şi care a determinat, pentru aceştia, o valoare de referinţă sectorială de 347,10 RON, în funcţie de care se calculează indemnizaţia de baza 347,10 = 291,98 RON (valoarea de referinţă sectorială stabilită potrivit O.G. nr. 13/2008) majorată cu 5%, 2% şi respectiv, 11% (conform O.G. nr. 10/2007).

În ceea ce priveşte formularea textelor art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016, respectiv aceea că magistraţii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor vor fi salarizaţi la "nivel de salarizare maxim in plată pentru funcţiile similare", respectiv la "nivelul maxim al indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective", Curtea observă că acestea nu disting între cele două categorii de magistraţi şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, respectiv cei ale căror indemnizaţii au fost stabilite cu includerea unui procent de aproximativ 18%, conform O.U.G. nr. 10/2007 şi cei ale căror indemnizaţii nu includ acest spor. De aceea, conform regulii de interpretare logică "unde legea nu distinge, nici cel care o interpretează nu trebuie să distingă" (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus) rezultă că aceste dispoziţii se aplică ambelor categorii de magistraţi şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, din considerentele hotărârilor judecătoreşti prin care au fost obligaţi ordonatorii de credite să plătească indexările de 2%, 5% şi 11%, stabilirea indemnizaţiei s-a făcut în baza unui act normativ cu aplicabilitate generală (respectiv O.U.G. nr. 10/2007), iar nu în baza unor considerente concrete, aplicabile doar cazurilor respective.

De aceea, activitatea de egalizare a veniturilor la nivelul fiecărui ordonator principal de credite ar fi trebuit să presupună stabilirea celei mai ridicate indemnizaţii pentru fiecare grad profesional (judecătorie, tribunal, curte de apel, ICCJ), fiecare categorie de vechime în muncă şi vechime în funcţie, prin raportare inclusiv la indemnizaţiile în plată la nivelul aceluiaşi ordonator de credite.

Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, publicată la data de 31.08.2016, în Monitorul oficial al României nr. 673 din 31 august 2016.

Prin acest act normativ, Ia articolul 31 din O.U.G. nr. 57/2015, după alin. (1) Guvernul a introdus patru noi alineate, alin. (11)-(14), cu următorul cuprins:

"(11) Sintagma «fiecare funcţie» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute in aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent in Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(12) în aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau in considerare numai drepturile salariate prevăzute in actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

(13) în aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite, în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate in subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat in plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.

(14) Pentru personalul didactic de predare din învăţământul superior universitar nivelul salariului de bază similar in plata sau al salariului de baza maxim corespunzător funcţiei didactice ocupate se stabileşte cu respectarea criteriilor care s-au avut în vedere la acordarea salariului de încadrare între minim şi maxim, cu toate elementele care fac parte din salariul de bază, fără compensaţii tranzitorii, cu excepţia celei pentru titlul ştiinţific de doctor obţinut in domeniul pentru care îşi desfăşoară activitatea."

Prin aceste texte introduse prin O.U.G. nr. 43/2016, în cadrul aplicării O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost iniţial modificată prin O.U.G. nr. 20/2016), Guvernul a urmărit să elimine din procesul de egalizare a indemnizaţiilor, raportarea la indemnizaţiile stabilite în baza legii, prin hotărâre judecătorească.

Astfel, egalizarea indemnizaţiilor nu se mai face prin raportare la aceste indemnizaţii maxime în plată, ci doar prin raportare la indemnizaţii stabilite în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

Pe de altă parte, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale.

În cuprinsul deciziei, Curtea a reţinut că prin Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraţilor), s-au eliminat şi diferenţele provenite din faptul că o parte dintre magistraţii şi personalul asimilat, încadraţi în aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (în temeiul C. proc. civ. din 1865) sau definitive (în temeiul C. proc. civ.), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alţii nu obţinuseră asemenea hotărâri judecătoreşti. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, indemnizaţia de încadrare a magistraţilor şi a personalului asimilat este aceeaşi, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeaşi soluţie legislativă, a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim.

Aşadar, Curtea a constatat că, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, începând cu luna august 2016, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, salariul de bază sau indemnizaţia de încadrare urma să fie acelaşi, respectiv aceeaşi, stabilită la nivel maxim.

Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat în sensul că. pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Curtea Constituţională a concluzionat în sensul că, efectul neconstituţionalităţii art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), este acela că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

In raport de aceste considerente, salariul de bază/indemnizaţia de încadrare pentru reclamanţi trebuie stabilit, începând cu data de 9 aprilie 2015, la nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaţionale justiţie.

Acest nivel maxim este calculat în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, astfel cum reiese din adresa nr. x/21.12.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire la cererea de plată a despăgubirilor, se observă că, prin omisiunea pârâtului de a emite dispoziţii de salarizare cu indemnizaţia de încadrare raportată la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, s-a creat un prejudiciu în patrimoniul nostru, în înţelesul art. 1.531 din C. civ. din 2009, condiţiile angajării răspunderii pârâtului fiind îndeplinite.

Prin urmare, reclamanţii aveau dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferenţa dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit.

În privinţa cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflaţie, precum şi a cererii de obligare a pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent să judece recursul în interesul legii), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

Prin cererea de recurs formulată, pârâtul Tribunalul Dolj a arătat că instanţa de fond, în mod nelegal şi netemeinic a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului Dolj întrucât actele administrative - Ordinele - prin care se stabilesc reclamanţilor drepturile salariale sunt emise de ordonatorul principal de credite şi anume Ministrul Justiţiei, Tribunalul Dolj în calitatea sa de ordonator terţiar de credite, punând doar în aplicare ordinele astfel emise.

Prin urmare, nu se poate reţine vreo culpă a Tribunalului Dolj cu privire la solicitările reclamanşilor, întrucât conform organizării sistemului judiciar, Tribunalul Dolj are atribuţii legale numai în privinţa achitării drepturilor salariale cuvenite judecătorilor, drepturi care sunt stabilite prin acte administrative, în mod exclusiv, de către Ministrul Justiţiei.

Pe fondul cauzei a arătat că soluţia primei instanţe este netemeinică şi nelegală pentru următoarele aspecte:

Ţinând seama de o serie de acte normative, printre care şi Legea nr. 71/2015, Legea nr. 293/2015, O.U.G. nr. 57/2015, Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, recent, la data de 24.05.2017 Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 1478/C prin care a stabilit că, în perioada 09.04.2015 - 31.07.2016, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Craiova care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim.

După cum se poate observa Ministerul Justiţiei a întreprins deja demersurile necesare pentru acordarea drepturilor salariale solicitate de reclamanţi, cererea acestora rămânând fără obiect.

Mai mult decât atât, şi celelalte Ordine ale Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016 şi nr. 219/C/01.02.2017 au fost emise tocmai în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, eliminând astfel inechităţile salariale existente până la acel moment.

Prin urmare, Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 219/C/01.02.2017 a stabilit că, începând cu data de 01.10.2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015.

Cu privire la actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală a drepturilor solicitate, recurentul-pârât arată că instanţa nu poate dispune cu privire la aceasta, în situaţia în care Tribunalul Dolj ca instituţie bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.

Fondurile alocate de la bugetul de stat pentru plata drepturilor de personal pentru Tribunalul Dolj au fost aprobate prin legi anuale, legi ce nu cuprind un capitol distinct de cheltuieli pentru plata sumelor acordate de către instanţă, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflaţie - nu se justifică.

Imposibilitatea aplicării indicelui de inflaţie se datorează şi faptului că, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 - privind finanţele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget şi nici angajată şi efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială", iar art. 29 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind Finanţele publice, dispune:

"cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destinaţie precisă şi limitată", iar potrivit art. 47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol".

Prin urmare, din dispoziţiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.

Prin motivele de recurs formulate, pârâtul Ministerul Justiţiei a arătat că sentinţa primei instanţe este nelegală - motiv de casare, prevăzut la pct. 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă, solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii în totalitate.

Pentru perioada 01.08.2016-01.10.2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci şi 5%, 2% şi 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. În acest sens a fost emis OMJ nr. 4680/21.12.2015.

Prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017, a fost modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia, prevăzându-se că:

"începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază, de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legnnr. 293/2015 (...)."

În consecinţă, faţă de textele legale invocate şi având în vedere că valoarea de referinţă sectorială de 405 RON a fost folosită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii din data de 1 octombrie 2016 şi totodată, în conformitate cu art. 3 indice 1 din O.U.G. nr. 57/2015 care prevede nivelul maxim în plată, se poate observa că instanţa de fond nu a avut nici un temei legal de a aplica valoarea de referinţă sectorială de 405, în condiţiile în care această valoare de referinţă a fost folosită, deci era în plată, din 1.10.2016.

În prezent, reclamanţii au primit indemnizaţii majorate cu valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, aşa încât este nejustificată obligarea Ministerului Justiţiei de a emite ordine prin care să le fie recalculată indemnizaţia de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON chiar dacă aceştia deţineau hotărâri judecătoreşti prin care li s-au acordat majorările salariate de 18% anterior datei 01.10.2016, întrucât decizia Curţii Constituţionale nu are efecte retroactive.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României "Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficiat al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor."

Neretroactivitatea aplicării deciziilor Curţii Constituţionale a fost subliniată chiar de către aceasta, spre exemplu în decizia nr. 838/2009 publicată în M.Of. nr. 461 din 03.07.2009, unde se precizează expres:

"Efectul ex nunc al actelor Curţii constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept".

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 coroborate cu art. 496 din C. proc. civ., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei pronunţată de instanţa de fond şi respingerea acţiunea ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză.

Recurentul-pârât Tribunalul Dolj a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de către reclamanţi, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 18 septembrie 2019.

6. Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită ordine de salarizare, pentru fiecare, prin stabilirea indemnizaţiei de bază prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 347,10 RON, cu luarea în considerare a O.U.G. nr. 20/2016, intrată în vigoare la 09.06.2016, şi care a produs efecte începând cu luna august 2016, fără a aplica O.U.G. nr. 43/2016; obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Dolj la repararea prejudiciului creat, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la VRS de 347,10 RON) şi venitul efectiv plătit, inclusiv ca efect al aplicării O.U.G. nr. 43/2016 (prin raportare la VRS de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Înalta Curte constată că, prin reglementări succesive, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea diferenţelor salariale rezultate în urma aplicării diferenţiate a personalului din cadrul familiei ocupaţionale justiţie.

În acest sens, au fost adoptate Legea nr. 71/2015 (publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015 şi intrată în vigoare la data de 9 aprilie 2015) şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.

Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (5)1 în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia:

"(5)1 Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

De asemenea, conform art. 5 alin. (1)1 şi (1)2 din acelaşi act normativ:

"(1)1 Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(1)2 Prevederile alin. (1)1 se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei."

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016 a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3 indice 1 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016. Astfel, prin ordinul menţionat mai sus la art. 2 s-a prevăzut că începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci şi 5%, 2% şi 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, s-a reţinut că prin Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraţilor), s-au eliminat şi diferenţele provenite din faptul că o parte dintre magistraţii şi personalul asimilat, încadraţi în aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (în temeiul C. proc. civ. din 1865) sau definitive (în temeiul C. proc. civ.), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alţii nu obţinuseră asemenea hotărâri judecătoreşti. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, indemnizaţia de încadrare a magistraţilor şi a personalului asimilat este aceeaşi, stabilită la nivel maxim.

Aşadar, Curtea Constituţională a constatat că, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, începând cu luna august 2016, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, salariul de bază sau indemnizaţia de încadrare urma să fie acelaşi, respectiv aceeaşi, stabilită la nivel maxim.

Prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia, prevăzându-se că:

"începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază, de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)."

Conform acestui ordin, plata drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referinţă sectorială menţionată anterior se va face începând cu drepturile salariale aferente lunii februarie 2017, care vor fi recalculate în raport de noua valoare de referinţă sectorială.

În prezent, reclamanţii au primit indemnizaţii majorate cu valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, aşa încât obligarea Ministerului Justiţiei de a emite ordine prin care să le fie recalculată indemnizaţia de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON este nejustificată.

După cum se poate observa Ministerul Justiţiei a întreprins deja demersurile necesare pentru emiterea ordinelor de salarizare, aspect în raport de care, cererea reclamanţilor rămânând fără obiect.

Mai mult, Ordinele menţionate anterior au fost emise tocmai în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, eliminând astfel inechităţile salariale existente până la acel moment.

Având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia concretă a reclamanţilor şi acesta este unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare ce li se cuvin, precum şi a diferenţelor salariale aferente, începând cu data de 09.04.2015, instanţa de control judiciar reţine că această pretenţie a fost satisfăcută şi, în consecinţă, este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecinţa respingerii acesteia ca atare.

Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat de către recurenţii-reclamanţi în ceea ce priveşte omisiunea pârâtului de a emite dispoziţii de salarizare cu indemnizaţia de încadrare raportată la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, şi prin urmare, drepturile rercurenţilor-reclamanţi constând în diferenţa dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit, au fost recunoscute de către recurentul-pârât Ministerul Justiţiei prin emiterea ordinelor de salarizare.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge recursul declarat de către reclamanţi, ca nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Dolj, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Dolj împotriva sentinţei nr. 1860 din 22 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Dolj, ca rămas fără obiect.

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2019.