Police Overturn License Annulment Challenges; Administrative Measures Upheld for Director’s Lack of Good Conduct

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 19.10.2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015 reclamanta A. S.R.L. (în insolvenţă) reprezentată de B., în calitate de administrator judiciar în contradictoriu cu pârâţii M.A.I-IGPR-Direcţia de Ordine Publică şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov a solicitat anularea măsurii IPJ ILFOV 2593075/24.06.2015, comunicate la 22.07.2015, privind retragerea avizului favorabil nr. x din 24.04.2014 emis de către IGPJ Ilfov pentru persoana administratorului C. şi a măsurii IGPR 436914/S3/24.07.2015 comunicate la 27.07.2015 privind anularea licenţei de funcţionare 1187/P/24.06.2008 de care beneficia compania.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1639 din data de 05.05.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea precizată privind pe reclamanta A. S.R.L. (în insolvenţă) reprezentată de B. în calitate de administrator judiciar, în contradictoriu cu pârâţii M.A.I-IGPR-Direcţia de Ordine Publică şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov şi a anulat actele atacate.

3. Cererile de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1639 din data de 05.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii MAI-IGPR-Direcţia de Ordine Publică şi IPJ Ilfov.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul MAI-IGPR-Direcţia de Ordine Publică a arătat că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

In motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că interpretarea pârâtelor este extensivă cu privire la noţiunea de "bună conduită cetăţenească". Neexistând o definiţie a bunei conduite cetăţeneşti, existenţa unui dosar penal poate pune în discuţie buna conduită cetăţenească a administratorului reclamantei, o condiţie sine qua non pentru existenţa avizului prevăzut de art. 19 şi a licenţei.

Instanţa de fond a mai reţinut că prin efectul prezumţiei de nevinovăţie, se poate face abstracţie de dosarul penal nr. x/2014, dacă nu există o hotărâre de condamnare.

Potrivit art. 19 alin. (10) din Legea nr. 333/2003, "Unitatea de poliţie competentă poate acorda avizul persoanei prevăzute la alin. (9), care are cetăţenie română sau cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European, a împlinit vârsta de 21 de ani, posedă pregătire corespunzătoare atribuţiilor ce îi revin, este cunoscută ca având o bună conduită cetăţenească şi nu a suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie".

Contrar celor reţinute de prima instanţă, legea defineşte noţiunea de "bună conduită cetăţenească". Astfel, potrivit art. 26 alin. (3) teza a II-a din H.G. nr. 301/20121:

"Prin buna conduită cetăţenească se înţelege comportamentul conform normelor de convieţuire socială, care nu aduce atingere valorilor sociale ocrotite de lege şi care nu lezează drepturile şi interesele celorlalţi membri ai comunităţii cu care un anumit individ interacţionează la un moment dat."

În opinia recurentului-pârât, punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de o persoană şi luarea unor măsuri preventive faţă de o persoană constituie temeiuri suficiente din care să rezulte neîndeplinirea de către aceasta a condiţiei privind buna conduită cetăţenească.

Astfel, potrivit prevederilor art. 309 alin. (1) C. proc. pen.:

"Acţiunea penală se pune în mişcare de procuror, prin ordonanţă, în cursul urmăririi penale, când acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1).

De asemenea, potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen.:

"Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni."

Mai mult decât atât, aşa cum rezultă din conţinutul unor măsuri preventive (cum ar fi controlul judiciar, control judiciar pe cauţiune), faţă de o persoană pot fi impuse anumite obligaţii sau interdicţii (spre exemplu să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta) fără a fi încălcată prezumţia de nevinovăţie a acestuia.

Aşadar, recurentul-pârât arată că dobândirea calităţii de inculpat şi luarea măsurilor preventive faţă de o persoană constituie elemente din care se poate trage concluzia că o persoană nu se mai bucură de o bună conduită cetăţenească, cu atât mai mult cu cât aceste măsuri nu se dispun în mod arbitrar ci pe baza unor probe temeinice administrate în cursul procesului penal, fără a fi înfrântă prezumţia de nevinovăţie.

Pe de altă parte, prezumţia de nevinovăţie operează doar cu privire la săvârşirea unei fapte de natură penală, în timp ce noţiunea de "bună conduită cetăţenească" are o accepţiune mai extinsă, referindu-se la încălcarea de către o persoană a unei categorii mai vaste de norme juridice decât normele penale (civile, administrative, contravenţionale, etc.).

Prin sentinţa civilă atacată, instanţa de fond a reţinut că prin efectul prezumţiei de nevinovăţie se poate face abstracţie de dosarul penal, dacă nu există o hotărâre judecătorească de condamnare. Or, cele reţinute de instanţa de fond nu subzistă, deoarece pornesc de la o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 19 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 333/2003 (R), în sensul că, nu s-ar mai face distincţie între condiţiile pe care ar trebui un conducător de societate să le îndeplinească în vederea avizării, respectiv "(...) este cunoscută ca având o bună conduită cetăţenească şi nu a suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie".

Astfel, survenirea unei condamnări a unei persoane pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie reprezintă o altă ipoteză în care se dispune retragerea avizului conducătorului unităţii, distinctă de cea a neîndeplinirii condiţiei "bunei conduite cetăţeneşti".

Precizează că, din interogarea portalului instanţelor de judecată, rezultă că pe rolul Tribunalului Bucureşti este înregistrat dosarul penal nr. x/2015, având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală (Legea nr. 87/1994, Legea nr. 241/2005), în care figurează ca inculpat C., iar ca parte responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L..

Pentru toate cele expuse mai sus a solicitat să se constate că atât măsura retragerii avizului nr. x/24.04.2014 a numitului C., conducătorul S.C. A. S.R.L., dispusă de I.P.J. Ilfov, cât şi măsura anulării licenţei de funcţionare nr. 1187/P/24.06.2008 a acestei societăţi au fost dispuse în mod legal şi temeinic, în conformitate cu prevederile art. 53 alin. 1it. m), respectiv art. 58 alin. (1) lit. m) şi art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003, iar soluţia de anulare a acestor măsuri pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul IPJ Ilfov a arătat că cererea referitoare la anularea măsurii/retragerii avizului favorabil nr. x din 24.04.205 emis de către IPJ Ilfov pentru persoana C. este neîntemeiată pentru următoarele motive:

Conform art. 24 din H.G. nr. 301/2012 prin conducător al unei societăţi specializate de pază şi protecţie se înţelege "administratorul societăţi comerciale, preşedintele consiliului de administraţie sau directorul general ori executiv cu atribuţii în coordonarea operativă a personalului de pază." Pentru acordarea avizului conducătorului unităţii de pază dispoziţiile art. 19 alin. (10) din Legea nr. 333/2003 prevede condiţiile care trebuie îndeplinite pentru acordarea acestui aviz:

"...are cetăţenie română sau cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European, a împlinit vârsta de 21 de ani, posedă pregătire corespunzătoare atribuţiilor ce îi revin, este cunoscută ca având o bună conduită cetăţenească şi nu a suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie."

Având în vedere cele două texte de lege menţionate mai sus, arată că îndeplinirea cumulativă a tuturor condiţiilor prevăzute de cadrul normativ pentru acordarea avizului de administrator în cadrul societăţii A. S.R.L. este obligatorie, neîndeplinirea oricărei dintre condiţiile menţionate mai sus atrăgând după sine retragerea avizului emis de către IPJ Ilfov.

Numitul C., în calitate de administrator al societăţii A. S.R.L., a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, înlocuindu-se ulterior această măsură cu cea a arestului la domiciliu, măsuri dispuse în dosarul penal nr. x/2014, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

Luându-se în considerare aceste aspecte, condiţia imperativă de a avea o bună conduită cetăţenească a fost încălcată, faţă de administratorul societăţii existând presupunerea rezonabilă că a săvârşit infracţiunea respectivă, fiind dispusă şi o măsură preventivă faţă de acesta.

Buna conduită cetăţenească este definită de art. 26 alin. (3) teza a II-a din H.G. nr. 301/2012, respectiv "Prin buna conduită cetăţenească se înţelege comportamentul conform normelor de convieţuire socială, care nu aduce atingere valorilor sociale ocrotite de lege şi care nu lezează drepturile şi interesele celorlalţi membri ai comunităţii cu care un anumit individ interacţionează la un moment dat."

Potrivit art. 202 alin. (1) din C. proc. pen. "Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni", în timp ce alin. (3) din acelaşi articol prevede că "Orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia."

Din analiza textului de lege sus-menţionat se poate concluziona că aplicarea măsurilor preventive se realizează doar în cazuri bine justificate, pe baza unui probatoriu temeinic, necesitatea aplicării acestora fiind determinată de buna desfăşurare a procesului penal, ori a împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Scopul măsurilor preventive, aşa cum este reglementat de C. proc. pen., este împărţit în trei situaţii: necesitatea asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de Ia urmărirea penală sau de la judecată şi al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Or, o bună conduită cetăţenească este reprezentată de comportamentul conform normelor de convieţuire socială, care nu aduce atingere valorilor sociale ocrotite de lege. Coroborând scopul măsurilor preventive cu definiţia dată de către art. 26 alin. (3) teza a II-a din H.G. nr. 301/2012 bunei conduite cetăţeneşti, se poate observa o neconcordanţă între cele două texte de lege, întrucât oricare dintre cele trei situaţii prezentate mai sus vin în contradicţie cu comportamentul conform normelor de convieţuire socială.

Procesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Mai mult, acesta contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor. Prin urmare, pentru a nu fi perturbată această desfăşurare a procesului penal, împreună cu toate activităţile desfăşurate şi având în vedere scopul acestuia, se poate dispune o măsură preventivă, justificată şi bine întemeiată. Mai mult, aceste măsuri preventive se pot dispune şi în situaţii mai grave, precum împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată şi prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni. In acest context, o persoană care este sau a fost sub efectul unei astfel de măsuri nu poate fi considerată că prezintă un comportament conform normelor de convieţuire socială, aceste măsuri fiind luate în mod legal şi temeinic.

În ceea ce priveşte anularea măsurii privind anularea licenţei de funcţionare 1187/P/24.06.2008, precizează faptul că Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică este emitentul acestui înscris, aceasta fiind instituţia publică abilitată cu eliberarea acestor documente.

În conformitate cu dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 licenţa de funcţionare se anulează în cazul contravenţiei reţinute în sarcina reclamantei, şi în consecinţă măsura a fost dispusă ca urmare a aprobării de către directorul Direcţiei de Ordine Publică a propunerii formulate în acest sens prin referatul nr. x din 24.07.2015, pe baza documentaţiei înaintate de I.P.J. Ilfov.

Potrivit art. 27 alin. (1) şi 2) din Anexa 1 Norme de aplicare a Legii nr. 333/2003 la H.G. nr. 301/2012, "Avizul îşi încetează valabilitatea în momentul pierderii calităţii de conducător al societăţii specializate de pază şi protecţie sau neîndeplinirii oricăreia dintre condiţiile care au stat la baza acordării acestuia. Licenţa prevăzută la art. 20 alin. (2) din Lege se acordă în situaţia în care sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile prevăzute de Lege, are valabilitate de 3 ani de la data emiterii şi poate fi reînnoită la fiecare 3 ani, numai în intervalul de valabilitate".

În această situaţie, nu mai sunt respectate condiţiile care au stat la baza acordării licenţei de funcţionare, în sensul că licenţa de funcţionare se acordă în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile prevăzute de lege, conform art. 19, alin. (9) şi 10 din Legea nr. 333/2003 rep., respectiv existenţa avizului de conducător, cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor stipulate.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 18 septembrie 2019.

6. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând cererile de recurs, prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte va admite recursurile, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea măsurii IPJ ILFOV 2593075/24.06.2015, privind retragerea avizului favorabil nr. x din 24.04.2014, emis de către IGPJ Ilfov pentru persoana administratorului C. şi a măsurii IGPR 436914/S3/24.07.2015 privind anularea licenţei de funcţionare 1187/P/24.06.2008 de care beneficia compania.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii reţinând că deşi împotriva reprezentantului intimatei-reclamante a fost întocmit un dosar penal pentru evaziune fiscală nr. x/2014, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, prin efectul prezumţiei de nevinovăţie, se poate face abstracţie de acest dosar dacă nu există o hotărâre judecătorească de condamnare. De asemenea, s-a reţinut că sunt discutabile situaţiile în care s-au dispus măsuri preventive, iar în lipsa unui text legal clar, este o apreciere subiectivă să se afirme că măsura arestării atestă fără nici o îndoială rezonabilă că inculpatul nu are o bună conduită cetăţenească.

Prin motivele de recurs ambii recurenţi invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv este incident, după cum se va arăta în continuare.

Interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale şi probatoriilor administrate în cauză nu este legală întrucât situaţia premisă pe care au fost fundamentate măsurile dispuse de cei doi pârâţi corespund realităţii.

Potrivit art. 19 alin. (10) din Legea nr. 333/2003 "Unitatea de poliţie competentă poate acorda avizul persoanei prevăzute la alin. (9), care are cetăţenie română sau cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European, a împlinit vârsta de 21 de ani, posedă pregătire corespunzătoare atribuţiilor ce îi revin, este cunoscută ca având o bună conduită cetăţenească şi nu a suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie".

Potrivit art. 26 alin. (3) teza a II-a din H.G. nr. 301/2012, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, "prin buna conduită cetăţenească se înţelege comportamentul conform normelor de convieţuire socială, care nu aduce atingere valorilor sociale ocrotite de lege şi care nu lezează drepturile şi interesele celorlalţi membri ai comunităţii cu care un anumit individ interacţionează la un moment dat".

Din actele dosarului rezultă că pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală este înregistrat dosarul penal nr. x/2015 având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală (Legea nr. 87/1994, Legea nr. 241/2005) în care figurează ca inculpat C., iar ca parte responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L..

Potrivit prevederilor art. 309 alin. (1) C. proc. pen.:

"Acţiunea penală se pune în mişcare de procuror, prin ordonanţă, în cursul urmăririi penale, când acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1).

Potrivit art. 202 alin. (1) din C. proc. pen.:

"Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni", în timp ce alin. (3) din acelaşi articol prevede că "Orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia."

Într-adevăr, prin efectul prezumţiei de nevinovăţie se poate face abstracţie de dosarul penal atât timp cât nu există o hotărâre judecătorească de condamnare, însă această prezumţie operează doar cu privire la săvârşirea unei fapte de natură penală, în timp ce noţiunea de "bună conduită cetăţenească" se referă la încălcarea de către o persoană a unei categorii mai vaste de norme juridice decât normele penale. Dobândirea calităţii de inculpat şi luarea măsurilor preventive faţă de o persoană constituie elemente din care se poate trage concluzia că persoana vizată nu se mai bucură de o bună conduită cetăţenească, cu atât mai mult cu cât aceste măsuri au fost dispuse pe baza unor probe temeinice administrate în cursul procesului penal şi fără a fi înfrântă prezumţia de nevinovăţie.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că recurentele-pârâte au emis în mod corect actele administrative prin care au dispus Măsura IPJ ILFOV 2593075/24.06.2015, privind retragerea avizului favorabil nr. x din 24.04.2014 pentru persoana administratorului C., precum şi măsura IGPR 436914/S3/24.07.2015 privind anularea licenţei de funcţionare 1187/P/24.06.2008 de care beneficia A. S.R.L..

În concluzie, instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond a dat o interpretare greşită normelor de drept incidente în cauza de faţă.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi MAI-IGPR-Direcţia de Ordine Publică şi IPJ Ilfov, va casa sentinţa atacată şi rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi MAI-IGPR-Direcţia de Ordine Publică şi IPJ Ilfov, împotriva sentinţei nr. 1639 din 05 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâţii MAI-IGPR-Direcţia de Ordine Publică şi IPJ Ilfov, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2019.