Lack of interest moots VAT tax assessment appeal following subsequent full annulment of fiscal claim

Şedinţa publică din data de 30 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice, solicitând instanţei:

- anularea în parte a deciziei nr. 146/16.06.2016 de soluţionare a contestaţiei înregistrate sub nr. x/24.02.2014 şi reînregistrată sub nr. A-SLP 196/29.01.2016 în ce priveşte punctul 2;

- anularea în tot a deciziei de impunere nr. x/20.12.2013 şi a raportului de inspecţie fiscală cu nr. x/20.12.2013;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3640 din data de 18.11.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes, ca neîntemeiată.

A respins cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice în reprezentarea Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile recurate a formulat recurs reclamantul A., iar pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs incident.

3.1 Recursul reclamantului A.:

Sub un prim aspect, recurentul a criticat soluţia instanţei de fond în privinţa avizului de inspecţie fiscală.

In opinia sa, raţionamentul instanţei este numai in parte corect. Susţine că Avizul de inspecţie fiscala este o operaţiune prealabila, succeptibila de atac odată cu un act administrativ prealabil. Insa, aceasta calificare nu se poate asocia cu Decizia nr. 214/09.07.2015 a DGSC, intrucat acest act nu a dat naştere, nu a modificat si nici nu a stins drepturi si obligaţii de drept administrativ-fiscal (in sensul in care nu a fost antamat fondul contestaţiei sale), ci doar a suspendat procedura de soluţionare a unei cai graţioase de atac. O asemenea cerinţa a fost îndeplinita abia, prin Decizia de impunere nr. x/2013 si prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 146/2016, criticate in prezenta procedura.

Nu in ultimul rând, este de subliniat ca nici DGSC nu a avut in vedere posibilitatea de contestare a Avizului de inspecţie fiscala odată cu Decizia de suspendare nr. 214/09.07.2015, din moment ce criticile aduse Deciziei de impunere si RIF-ului nu se regăsesc oglindite printr-o soluţie propriu-zisă in dispozitivul Deciziei de suspendare anterior indicata.

În opinia recurentului, legalitatea unui aviz de inspecţie fiscala se supune analizei instanţei de judecata numai odată cu Decizia de soluţionare a contestaţiei. Orice demers in instanţa, anterior emiterii Deciziei de soluţionare a contestaţiei, este inadmisibil. In concluzie, este neleqal refuzul DGSC de a analiza valabilitatea Deciziei de impunere, a RIF-ului si a Deciziei de soluţionare a contestaţiei din perspectiva nelegalitatii Avizului de inspecţie fiscala, acest argument ce tine de însăşi demararea inspecţiei fiind prioritar în raport de orice altă analiză de fond, căci dacă ar fi admis, ar face inutilă aprofundarea analizei.

Mai apreciază că nici statuările primei instanţe în sensul lipsei vătămării nu pot fi primite, întrucât în condiţiile constatării nulităţii avizului de inspecţie fiscală, intervine nulitatea întregii inspecţii fiscale, astfel că vătămarea este dovedită.

În continuare, recurentul a reluat argumentele menţionate în acţiune referitoare la nelegalitatea avizului de inspecţie fiscală.

O altă critică menţionată în recurs, se referă la ilegala determinare a naturii juridice a operaţiunilor de vânzare a loturilor de teren situate în Aleea x, susţinându-se că aceste operaţiuni nu intrau în sfera TVA.

Pe de altă parte, combate teza insuficienţei înscrisurilor prezentate pentru terenul situat în Bucureşti, Aleea x, arătând că procesul-verbal contravenţional si facturile emise de furnizorii de apa menajera si energie electrica fac dovada de netăgăduit a folosinţei terenului în interes personal.

În plus, susţine că sunt nelegale constatările DGSC in sensul ca pentru terenul situat in Bucureşti, str. x nu ar fi făcut dovada caracterului arabil cu acte cadastrale. Sub acest aspect invocă adresa nr. x/23.02.2016, înregistrată la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor sub nr. A-SLP 453/01.03.2016, prin care Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 3 Bucureşti - Serviciul Publicitate Imobiliară, prin care s-a comunicat că "în urma verificărilor efectuate la Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 3 Bucureşti, pentru imobilul situat in Bucureşti, Drumu' Gura Solcii nr. 4-18, cu nr. cadastral x, dezmembrat ulterior in 2 loturi, s-a constatat că la nivelul anului 2004, cât şi la nivelul anului 2007 când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare x/19.10.2007, ambele loturi au fost cuprinde in categoria teren intravilan arabil". Deci, operaţiunile cu aceste terenuri erau operaţiuni scutite de TVA, in sensul disp. Art. 241 alin. (2) lit. f) Codul fiscal.

În final s-a criticat lipsa reunoaşterii dreptului de deducerii a TVA, în condiţiile lipsei unui control fiscal din partea AS3FP, aspect ce, în opinia recurentului încalcă principiile statuate de CJUE în cauza C-183/14 Salomie şi Oltean.

3.2 Recursul incident formulat de Agentia Naţionala de Administrare Fiscala:

Prin calea de atac exercitată, recurenta pârâtă a susţinut că în mod cu totul eronat, prima instanţa a respins excepţia lipsei de interes a acţiunii reclamantului.

În opinia recurentei, reclamantul nu justifica un interes in promovarea unei acţiuni impotriva obligaţiilor fiscale in suma de 7.945.507 RON care au fost desfiinţate prin Decizia nr. 146/16.06.2016. Se arată că reclamantul nu justifica vătămarea produsa prin actul administrativ atacat, intrucat obligaţiile fiscale prevăzute la pct. 2 din decizia de soluţionare au fost desfiinţate şi, în consecinţă, aceste obligaţii nu mai constituie creanţe în sarcina contribuabilului.

Dispoziţia din decizia de soluţionare referitoare la o noua verificare cade in sarcina organelor fiscale şi se va desfăşura in baza legii si potrivit competentelor specifice, măsura nefiind de natura sa producă reclamantului o vătămare.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului reclamantului ca nefondat.

Recurentul-reclamant, a formulat întâmpinare şi răspuns la întâmpinarea pârâtei solicitând în esenţă, respingerea recursului pârâtei şi respingerea apărărilor formulate de aceasta.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin decizia nr. 146/16.06.2016 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, contestată în prezenta cauză, a fost admisă în parte contestaţia formulată de persoana fizică A. împotriva deciziei de impunere nr. x/20.12.2013 emisă de Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice Bucureşti în baza raportului de inspecţie fiscală nr. x/20.12.2013 în ceea ce priveşte suma de 588.427 RON reprezentând - taxă pe valoarea adăugată în sumă de 355.716 RON şi obligaţii fiscale accesorii în sumă de 232.711 RON, fiind dispusă anularea în parte a actului administrativ fiscal contestat pentru această sumă şi a fost desfiinţată parţial decizia de impunere nr. x/20.12.2013 emisă de Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice Bucureşti în baza raportului de inspecţie fiscală nr. x/20.12.2013 în ceea ce priveşte suma de 7.945.507 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată în sumă de 3.464.184 RON şi obligaţii fiscale accesorii în sumă de 4.481.323 RON, urmând ca organele de inspecţie fiscală, prin alte persoane decât cele care au întocmit decizia de impunere contestată, să procedeze la o nouă verificare a aceloraşi operaţiuni, pentru aceeaşi perioadă şi acelaşi tip de obligaţie fiscală, ţinând cont de prevederile legale aplicabile, precum şi de cele precizate în decizie.

Pe parcursul soluţionării cauzei în faza procesuală a recursului, a intervenit un eveniment juridic nou, de natură să modifice situaţia procesuală a recurentului reclamant.

Astfel, DGSC din cadrul ANAF a emis Decizia de soluţionare a contestaţiei cu nr. 130/19.03.2018 din care rezulta admiterea contestaţiei împotriva Deciziei de impunere cu nr. 2154 din 09.06.2017 (act emis de ANAF ca urmare a refacerii inspecţiei fiscale conform exigentelor punctului 2 al Deciziei contestate în prezenta procedură), cu consecinţa anularii integrale a întregii creanţe fiscale.

Din această perspectivă, recurentul reclamant a învederat instanţei, în întâmpinarea formulată la recursul incident, că demersul său, materializat în prezentul recurs, a rămas fără interes, întrucât a obţinut rezultatul dorit şi anume anularea întregii creanţe fiscale stabilite prin actul de control.

În aceste condiţii, Înalta Curte, observând că interesul de a susţine prezenta cale de atac nu mai subzistă, datorită unor evenimente ulterioare promovării ei, va dispune respingerea recursului ca lipsit de interes.

Drept consecinţă, în temeiul disp. art. 472 alin. (2) rap. la art. 491 C. proc. civ. şi recursul incident va fi constatat ca neavenit.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs:

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul pârâtului lipsit de interes şi, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea 544/2004 şi disp. art. 497 C. proc. civ., se va dispune respingerea acestuia, cu consecinţa constatării ca neavenit a recursului incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3640 din 18 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Constată neavenit recursul incident formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare, împotriva aceleiaşi sentinţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iulie 2020.