Recovery of agricultural subsidies and res judicata identity of administrative acts in revision proceedings

Şedinţa publică din data de 30 iulie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 20.02.2018 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Hunedoara, anularea Deciziei nr. 52/07.08.2017 emise de APIA - Centrul Judeţean Hunedoara, de soluţionare a contestaţiei reclamantei, precum şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a ceanţelor bugetare nr. x/29.05.2017, emis pentru suma de 619.919,91 RON şi, pe cale de consecinţă exonerarea reclamantei de la plata acestei creanţe. A solicitat şi acordarea cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1008/CA/2018 din 17 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Hunedoara.

În esenţă, prima instanţă a reţinut că prescrierea dreptului de a stabili creanţele bugetare generate de neregulile constatate în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, este reglementată de art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 şi, întrucât data de închidere a programului pentru Campania 2014 a fost 30.06.2015, termenul de prescripţie a început să curgă la 01.01.2016, urmând a se încheia la data de 31.12.2020.

S-a mai reţinut că Actul adiţional nr. x/04.04.2012 este lovit de nulitate absolută, iar contractul de arendare nr. x/14.04.2010 a expirat la data 31.12.2012, astfel că reclamanta nu mai deţine un titlu legal de folosinţă pentru terenul ce a format obiectul contractului de arendare şi, întrucât dreptul transmis prin actul juridic nul este desfiinţat retroactiv, sunt supuse restituirii sumele acordate necuvenit, conform art. 80 din Regulamentul CE nr. 1122/2009 şi O.U.G. nr. 66/2011. Mai mult, a apreciat că aceste creanţe bugetare pe care fermierul le-a primit în mod necuvenit sunt purtătoare de dobânzi de la data expirării termenului de plată, respectiv după 30 de zile de la data comunicării titlului de creanţă.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 1008/CA/2018 din 17 octombrie 2018, pronunţate de Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal în dosarul nr. x/2018 a declarat recurs reclamanta A., solicitând, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, rejudecarea cauzei pe fond şi admiterea cererii de chemare în judecată.

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia civilă nr. 752 din 26.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 s-a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs, invocată de către intimată şi s-a constatat nulitatea recursului declarat de către recurenta A. împotriva sentinţei nr. 1008/CA/2018, pronunţate de Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa de recurs a reţinut că recurenta-reclamantă a declarat recurs la data de 1 martie 2019, iar hotărârea recurată i-a fost comunicată acesteia la domiciliul procesual ales, indicat în cererea de chemare în judecată, la data de 20 noiembrie 2018. Astfel, faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care recursul putea fi introdus în termen a fost 6 decembrie 2018.

4. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei civile nr. 752 din 26.06.2019 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 a formulat cerere de revizuire recurenta A., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1378/2019 din data de 18 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Alba Iulia, invocată din oficiu, şi a declinat, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuienta A., în contradictoriu cu intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Hunedoara, împotriva sentinţei civile nr. 1008/CA/2018 pronunţate de Tribunalul Hunedoara, rămase definitivă prin decizia nr. 752/2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.

În motivarea cererii de revizuire arată că prin decizia nr. 212/2019 din data de 25.02.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018, definitivă la data de 25.02.2019, respectiv anterior pronunţării de către aceeaşi instanţă a deciziei civile nr. 752/26.06.2019, s-a dispus admiterea recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei administrative nr. 724/CA/2018 pronunţate de Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi casarea acesteia şi, rejudecând procesul în fond, s-a admis acţiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Hunedoara, şi s-a anulat Decizia nr. 53/07.08.2017 privind soluţionarea contestaţiei administrative formulate de reclamantă, precum şi Procesul - Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29.05.2017 emise de către pârâtă.

Arată că toate procesele-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care au fost emise pentru campaniile 2014, 2013 au avut în vedere că actul adiţional nr. x la contractul de arendă nr. x/2010, încheiat între reclamantă şi Primăria Municipiului Hunedoara a fost declarant nul prin sentinţa civilă nr. 1192/18.08.2015 a Judecătoriei Hunedoara, rămasă definitivă prin decizia nr. 244/03.03.2016.

Precizează că în dosarul nr. x/2018 s-a constatat de către instanţa de recurs că structura de control care a încheiat procesul-verbal contestat s-a aflat în eroare susţinând că reclamanta nu a respectat angajamentul luat, prin prisma cererii unice de plată şi a prevederilor referitoare la comunicarea scrisă a oricărei modificări a datelor declarate în cererea de plată, întrucât o asemenea obligaţie, potrivit dispoziţiilor art. 7 lit. j) din O.U.G. nr. 125/2006, ar fi subzistat doar în privinţa modificărilor survenite în perioada cuprinsă între data depunerii cererii de plată, respectiv 29.04.2013 şi data acordării plăţii.

Mai mult, s-a reţinut că pentru a beneficia de sprijinul material, reclamanta trebuia să îndeplinească două condiţii, să exploateze terenul agricol pentru care a solicitat sprijinul de plată, inclusiv cu privire la parcelele 43, 44, 45, 77, 79 şi 81 - păşune în suprafaţă de 118,5 ha, care a făcut obiectul contractului de arendare încheiat cu Primăria Hunedoara şi să prezinte documente ce dovedesc dreptul de folosinţă asupra acestuia, în calitate de arendaş, revizuenta susţinând că este de necontestat că la momentul depunerii cererii de plată aceste condiţii erau îndeplinite, astfel că efectele nulităţii actului adiţional la contractul de arendă nu se răsfrâng decât în privinţa părţilor contractante, pârâta APIA fiind un terţ faţă de contract.

Precizează că potrivit art. 1280 C. civ., contractul produce efecte numai între părţi, respectiv un act juridic nu poate genera în principiu drepturi subsecvente şi obligaţii pentru un terţ, dar drepturile şi obligaţiile părţilor actului juridic trebuie respectate de terţi.

Mai arată că în dosarul nr. x/2018 instanţa de recurs a reţinut că sentinţa nr. 1192/2015 s-a pronunţat ulterior depunerii cererii de plată, respectiv după finalizarea campaniei şi că la data formulării cererii de plată, actul adiţional era valabil şi producea efecte, terenul aflându-se în posesia reclamantei, fiind utilizat conform destinaţiei, la păşunatul animalelor, s-a plătit arenda către Primărie, iar sumele de bani primite ca subvenţie au fost folosite exclusive pentru desfăşurarea activităţilor agricole.

Revizuenta precizează că terenul în suprafaţă de 118 ha, ce făcea obiectul Actului adiţional nr. x/2012, a fost predat Primăriei Municipiului Hunedoara după rămânerea definitivă a sentinţei civile nr. 1192/2015, prin procesul-verbal din data de 29.05.2016, dată până la care suprafaţa de teren a fost utilizată efectiv şi neîntrerupt de către aceasta, conform subvenţiei acordate.

Menţionează că în dosarul nr. x/2018 a solicitat, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. civ., conexarea acestui dosar la dosarul x/2018, apreciind că există o legătură strânsă, litigiile fiind între aceleaşi părţi, iar actele atacate fiind emise de către pârâta APIA ca urmare a sentinţei civile nr. 1192/18.08. 2015 a Judecătoriei Hunedoara, rămasă definitivă prin decizia nr. 244/03.03.2016, prin care s-a constatat nulitatea actului adiţional nr. x/2012 încheiat între revizuentă şi Primăria Hunedoara. De asemenea, creanţele bugetare au fost stabilite pentru aceeaşi suprafaţă de teren de 115 ha aparţinând Primăriei Hunedoara, doar că vizau campaniile 2014 şi 2013. Precizează că cererea de conexare a fost respinsă.

În consecinţă, invocă încălcarea de către hotărârea supusă revizuirii a autorităţii de lucru judecat prin decizia nr. 212/2019 din data de 25.02.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018, definitivă la data de 25.02.2019, hotărârile definitive pronunţate în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 conţinând dispoziţii potrivnice.

5. Apărările intimatei-pârâte

Intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Hunedoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire formulate de recurenta - reclamantă A., ca nefondată.

Consideră că în cauză nu este întrunită condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, având în vedere că actele contestate sunt diferite, iar pe de altă parte, prin decizia supusă revizuirii în acest dosar, cererea de recurs a reclamantei a fost respinsă ca tardiv introdusă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

"revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:/…/există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Cu alte cuvinte, pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiţia ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând incidenţa acestui motiv de revizuire în cauza de faţă, din perspectiva încălcării de către hotărârea supusă revizuirii a autorităţii de lucru judecat a celorlalte hotărâri invocate de către revizuent, Înalta Curte constată cele ce succed:

Hotărârea despre care revizuenta afirmă că încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 1008/CA/2018 din 17 octombrie 2018, pronunţate de Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal în dosarul nr. x/2018, rămase definitivă prin decizia civilă nr. 752 din 26.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în acelaşi dosar, este decizia nr. 212/2019 din data de 25 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte constată că în dosarul nr. x/2018 prin sentinţa nr. 1008/CA/2018 din 17 octombrie 2018, Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Hunedoara, iar recursul formulat împotriva acestei sentinţe a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 752 din data de 26.06.2019, prin care Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs şi a constatat nulitatea recursului declarat de către recurenta A. împotriva sentinţei nr. 1008/CA/2018 a Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În dosarul nr. x/2018 au calitatea de părţi recurenta-reclamantă A. şi intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, obiectul acţiunii constituindu-l anularea Deciziei nr. 52/07.08.2017 emise de APIA - Centrul Judeţean Hunedoara, de soluţionare a contestaţiei reclamantei, precum şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a ceanţelor bugetare nr. x/29.05.2017.

În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2018, prin decizia nr. 212/2019 din data de 25 februarie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 724/CA/2018 pronunţate de Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a casat-o şi, rejudecând procesul pe fond, a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Decizia nr. 53/07.08.2017 privind soluţionarea contestaţiei administrative formulate de reclamantă şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29.05.2017 emise de către pârâtă.

Astfel, în dosarul nr. x/2018 s-a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/29.05.2017 şi a Deciziei nr. 53/07.08.2017 emise de APIA - Centrul Judeţean Hunedoara.

Prin urmare, cele două dosare, deşi au aceleaşi părţi, au obiecte diferite, întrucât vizează anularea unor acte administrative distincte, ceea ce face ca tripla identitate, de părţi, obiect şi cauză între hotărârile invocate de către revizuentă să nu fie îndeplinită, astfel că nu se poate proceda la revizuirea hotărârii atacate, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată."

De asemenea, prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. actual, legiuitorul a înţeles să consacre expres necesitatea ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv hotărârile invocate ca fiind potrivnice trebuie să întrunească cerinţa triplei identităţi de cauză, de obiect şi de părţi, cu menţiunea că hotărârile respective trebuie să fie pronunţate în dosare separate.

În concret, faptul că într-un dosar revizuentei i s-a admis acţiunea nu înseamnă că aceste aspecte pot constitui temei al admiterii unei cereri de revizuire, câtă vreme actele contestate şi care au făcut obiectul acelui dosar sunt diferite de cele care fac obiectul prezentei cauze.

Cu alte cuvinte, contrar celor susţinute de către revizuentă, Înalta Curte constată că doar pronunţarea unor soluţii diferite în dosare diferite nu poate conduce la concluzia încălcării autorităţii de lucru judecat, câtă vreme obiectul dosarelor este diferit, în condiţiile în care scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este acela al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea lui, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Pentru argumentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire de faţă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 752 din 26.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iulie 2020.