Administrative action against public prosecutor's office: inapplicability of Law 554/2004 and annulment of appeal for non-payment of judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 30 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.01.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, obligarea acestuia să îi comunice Ordonanţa din 15.09.2016 privind cererea sa de trimitere a dosarului nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani la un alt parchet egal în grad, să trimită cererea sa spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau instanţei competente şi să i se plătească daune morale şi despăgubiri în sumă de 10.000 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2896 din 10 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât şi s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2896 din 10 iulie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând în principal admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea hotărârii recurate şi admiterea acţiunii, cu obligarea pârâtului să-i comunice ordonanţa şi să procedeze potrivit art. 73 şi art. 326 din C. proc. pen. la plata daunelor morale.

În motivarea recursului arată că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de drept material, apreciindu-se greşit că ordonanţa emisă de procuror nu are caracterul unui act administrativ şi că demersul său nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Consideră că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004, întrucât potrivit art. 5 alin. (2) din aceeaşi lege nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, or, în cauză nu există o altă procedură de atacare a refuzului pârâtului de comunicare a Ordonanţei şi nici de obligare a pârâtului să procedeze potrivit art. 73 din C. proc. pen., în sensul trimiterii dosarului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani la un alt parchet egal în grad. Susţine că refuzul de comunicare a Ordonanţei constituie un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect prima instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând cu prioritate excepţia de netimbrare a cererii de recurs, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

În cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora se taxează cu 50 de RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva hotărârilor prin care s-a respins cererea ca inadmisibilă.

Prin citaţiile emise pentru termenele de judecată din datele de 07.05.2020 şi 30.07.2020, comunicate recurentului la datele de 31.01.2020 şi 04.06.2020, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar şi dovezii de înmânare de la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON, aferente cererii de recurs formulate împotriva sentinţei civile nr. 2896 din 10 iulie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 30 iulie 2020 recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanţă.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi că recurentul-reclamant a formulat în cadrul acestui dosar o cerere de ajutor public judiciar, care a fost respinsă prin încheierea din data de 17.11.2017, precum şi o cerere de rexaminare a încheierii din data de 17.11.2017, pentru soluţionarea căreia s-a format dosarul nr. x/2017, cerere ce a fost respinsă prin încheirea camerei de consiliu din data de 15.02.2018.

Prin urmare, obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru a rămas în sarcina recurentului-reclamant.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiaşi text de lege, sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2896 din 10 iulie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2896 din 10 iulie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iulie 2020.