Challenging preliminary complaint decision without joining the issuing ministry: procedural nullity and remand for lack of adversarial hearing

Şedinţa publică din data de 30 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 6 septembrie 2016 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. ACM Gorj S.R.L. a solicitat anularea raportului de inspecţie economico-financiară din 29.01.2016 şi a dispoziţiei obligatorii nr. CRR-AIF nr. 279/10.02.2016, privind măsurile stabilite de inspecţia economico-financiară, emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.

Prin sentinţa nr. 218 din 31 ianuarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi funcţională a secţiei contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Gorj şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova.

Ulterior, la termenul din 20.02.2017, reclamanta a depus o precizare, prin care a arătat că înţelege să conteste şi Decizia nr. 77/P/8.11.2016 de soluţionare a plângerii prealabile formulate de ACM Gorj S.R.L. împotriva dispoziţiei obligatorii nr. CRR - AIF 279/10.02.2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 302/2017 din 22 mai 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea precizată, formulată de reclamanta S.C. ACM Gorj S.R.L., în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi a dispus anularea dispoziţiei obligatorii nr. CRR - AIF 279/10.02.2016 şi a raportului de inspecţie economico-financiară din 29.01.2016 emise de DGRFP Craiova, precum şi a deciziei nr. 77/P/8.11.2016 emise de MFP - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 302/2017 din 22 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea recursului arată că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, având în vedere că în cauză nu a fost citat Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de emitent al Deciziei nr. 77/P/08.11.2016, a cărei anulare a fost dispusă de către instanţa de fond.

Arată că plângerea prealabilă nr. 31/07.03.2016 formulată de ACM Gorj S.R.L. împotriva dispoziţiei obligatorii nr. CRR-AIF 279/10.02.2016 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a fost soluţionată prin Decizia nr. 77/P/08.11.2016 de către Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor din cadrul Ministerul Finanţelor Publice şi, deşi a solicitat prin întâmpinare ca, în situaţia în care reclamanta înţelege să conteste şi această decizie, să fie introdus şi citat în cauză şi Ministerul Finanţelor Publice, instanţa nu a procedat în acest mod.

Astfel, arată că, întrucât Ministerul Finanţelor Publice a emis actul administrativ a cărui anulare a fost solicitată de către reclamantă şi cum, în asemenea litigii, calitate procesuală pasivă are întotdeauna autoritatea publică emitentă a actului respectiv, instanţa trebuia să dispună citarea în cauza a Ministerului Finanţelor Publice.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arată că între societatea A. S.A., în calitatea de achizitor/beneficiar, şi societatea reclamantă, în calitatea de prestator, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. x/01.09.2015 privind servicii suplimentare de asistenţă tehnică pentru lucrările de stabilizare a efectelor produse de alunecările de teren din zonele de influenţă a lucrărilor subterane de la minele Mătăsari şi Dragoteşti, judeţul Gorj şi actul adiţional nr. x/30.09.2015, prin care prestatorul s-a obligat să acorde asistenţă tehnică la execuţia lucrărilor de stabilizare a efectelor produse la alunecările de teren din zonele de influenţă a lucrărilor subterane de la minele Mătăsari şi Dragoteşti, judeţul Gorj. Preţul lunar convenit pentru îndeplinirea contractului, plătibil prestatorului de către achizitor, era de 19.761,10 RON, la care se adaugă TVA în sumă de 4.742,66 RON, rezultând o valoare totală a contractului în sumă de 474.266,40 RON, la care se adaugă TVA în sumă de 113.823,94 RON, perioada de acordare a asistenţei tehnice fiind de 24 de luni, de la data ordinului de începere a lucrărilor. Prin actul adiţional nr. x la Contractul de prestări servicii de asistenţă tehnică nr. 25/01.09.2015 s-a stabilit cuantumul sumei ce se decontează în anul 2015, în sumă de 72.557 RON, inclusiv TVA.

Consideră ca instanţa de fond trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 4 alin. (6) şi (7) din H.G. nr. 1008/2006, precum şi a dispoziţiilor art. 3.1. alin. (1), art. 6, pct. 6.1. lit. b) şi g) din contractul de prestări servicii nr. x/01.09.2015, arătând că din documentele prezentate nu rezultă că Propunerea tehnică, anexă la contractul de prestări servicii, a făcut obiectul unor modificări/completări printr-un act adiţional, pentru a se reţine susţinerile reclamantei.

Totodată, arată că potrivit prevederilor Cap. I, pct. 2, teza a II-a din Propunerea tehnică, reclamanta ACM Gorj S.R.L. trebuia să transmită zilnic rapoarte la punctul de lucru al A. S.A. şi săptămânal şi lunar rapoarte de activitate la sediul A. S.A. Cu toate acestea, reclamanta a transmis prin adresa nr. x/03.11.2015 către A. S.A. raportul pe luna noiembrie incomplet, lipsind raportul săptămânal, iar pontajele şi celelalte documente transmise nu corespund formularelor anexe la contract şi propunerii tehnice, iar pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada că rapoartele zilnice au fost transmise la punctul de lucru al A. S.A..

Recurenta-pârâtă susţine că un alt motiv de nelegalitate constă în aceea că rapoartele zilnice din: 02 - 06; 09 - 13; 16 - 20; 23 - 27 noiembrie 2015 şi săptămânale din 06, 13, 20, 27 noiembrie 2015 cuprind descrierea lucrărilor efectuate de către B. S.A. în baza contractului nr. x/06.07.2012 şi nu de societatea reclamantă ACM Gorj S.R.L. în baza contractului nr. x/01.09.2015.

Mai susţine că reclamanta nu a respectat nici prevederile art. 4 alin. (3) din H.G. nr. 1008/2006 privind aprobarea închiderii definitive şi monitorizării factorilor de mediu post închidere a unor mine şi cariere şi nici pe cele ale art. 6 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, aspecte asupra cărora instanţa de fond nu s-a pronunţat. Prin urmare, consideră că intimata-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract şi nu a respectat dispoziţiile Cap. I pct. 2 din Propunerea tehnică - anexă la contractul nr. x/01.09.2015.

Precizează că prin Decizia nr. 77/P/08.11.2016 au fost formulate răspunsuri la toate susţinerile părţilor, conform art. 39 alin. (1) din H.G. nr. 101/2012, toate aspectele invocate de către contestatoare fiind soluţionate în procedura prealabilă.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata - reclamantă S.C. ACM Gorj S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că la data formulării acţiunii - 06.09.2016, decizia de soluţionare a plângerii prealabile nu fusese emisă, astfel că în mod corect a formulat acţiunea în anulare în contradictoriu cu emitentul actelor administrative atacate.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că susţinerile recurentei-pârâte sunt nefondate, hotărârea recurată fiind legală în ceea ce priveşte aspectele criticate prin recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta S.C. ACM Gorj S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea raportului de inspecţie economico-financiară din 29.01.2016 şi a dispoziţiei obligatorii nr. CRR-AIF nr. 279/10.02.2016, emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova. Ulterior, reclamanta a depus o precizare, prin care a contestat şi Decizia nr. 77/P/8.11.2016 de soluţionare a plângerii prealabile formulate împotriva actelor administrative atacate, emisă de MFP - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor.

Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă este fondat, având în vedere faptul că în cauză nu a fost citat Ministerul Finanţelor Publice, ca emitent al Deciziei nr. 77/P/08.11.2016, recursul urmând a fi analizat din perspectiva acestui motiv de casare.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea poate fi casată atunci:

"5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Înalta Curte observă că Decizia nr. 77/P/8.11.2016 de soluţionare a plângerii prealabile formulate împotriva actelor administrative atacate a fost emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, astfel cum reiese din copia acestui act, depusă la filele x din vol. I al dosarului Tribunalului Gorj.

Este adevărat că reclamanta a stabilit prin cererea de chemare în judecată cadrul procesual, înţelegând să cheme în judecată doar Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, în calitate de emitentă a actelor administrative atacate prin cererea introductivă, însă, ulterior aceasta a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că înţelege să conteste şi Decizia nr. 77/P/8.11.2016, act emis de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor.

De altfel, prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond, pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, în nume propriu, precum şi în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a solicitat ca, în situaţia în care reclamanta înţelege să conteste şi Decizia nr. 77/P/8.11.2016 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, instanţa să dispună introducerea în cauză şi citarea şi Ministerului Finanţelor Publice, în calitate de emitent al actului atacat în contencios administrativ .

În aceste condiţii, instanţa era ţinută ca, în baza rolului activ reglementat prin art. 22 din C. proc. civ., să pună în discuţia părţilor citarea în cauză şi a Ministerului Finanţelor Publice, în calitate de emitent, prin Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, al Deciziei nr. 77/P/8.11.2016, pe care reclamanta a înţeles să o conteste.

Aceasta pentru că materia contenciosului administrativ presupune o procedură specială faţă de dreptul comun, instituind obligativitatea citării în cauză a emitentului actului administrativ a cărui anulare se solicită, în vederea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil, cum ar fi dreptul la apărare, contradictorialitatea, precum şi dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond s-a limitat la a păstra cadrul procesual stabilit iniţial de către reclamantă, fără a ţine cont de împrejurarea că ulterior aceasta a precizat că înţelege să conteste şi decizia de soluţionare a contestaţiei administrative, al cărei emitent nu era conceptat în cauză.

Astfel, se constată că pe parcursul soluţionării cauzei de către instanţa de fond, Ministerul Finanţelor Publice nu a fost citat în cauză.

Potrivit art. 153 C. proc. civ.:

"(1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

(2) Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii."

Având în vedere că instanţa de fond a soluţionat cauza fără citarea Ministerului Finanţelor Publice, emitent al unuia dintre actele a căror anulare face obiectul cauzei de faţă, hotărârea atacată este lovită de nulitate în condiţiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru asigurarea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă, instanţa de recurs apreciază că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu respectarea cadrului procesual ce se impune a fi stabilit în cauză, respectiv cu citarea, în calitate de pârât şi a Ministerului Finanţelor Publice.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

De asemenea, faţă de soluţia dată recursului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă urmează a fi avută în vedere de instanţa de fond, care va soluţiona cauza în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei nr. 302/2017 din 22 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei nr. 302/2017 din 22 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iulie 2020.