Appeal against Insurance Guarantee Fund payout denied; appellate nullity for lack of specific cassation grounds upholds rejection.

Şedinţa publică din data de 30 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 17.01.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea în parte a Deciziei nr. 3067/15.12.2016 emise de pârât, cu privire la respingerea cererii de plată pentru suma de 9.301,71 RON reprezentând diferenţa contravalorii reparaţiilor auto şi a cererii de plată privind cheltuielile de judecată în cuantum de 9611,15 RON, precum şi a cererii de plată a penalităţilor de întârziere aferente sumei de 20.368,71 RON; obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să admită în integralitate cererea sa de plată nr. x/18.12.2015; obligarea pârâtului la plata creanţei pe care reclamantul o deţine împotriva B. S.A., compusă din: 20.368,71 RON - contravaloare reparaţii; 9611,15 RON - cheltuieli de judecată în dosarul nr. x/2014; 32.062 RON - penalităţi de întârziere de 0,2% calculate de la data scadenţei plăţii, 7.10.2013 şi până la data deschiderii procedurii de faliment a debitoarei, 3.12.2015; acordarea cheltuielilor de judecată din prezentul proces.

La data de 13.02.2017, reclamantul A. a formulat precizare de acţiune, prin care a solicitat: anularea în parte a Deciziei nr. 3067/15.12.2016 emise de pârât, cu privire la respingerea cererii de plata pentru suma de 9.301,71 RON, reprezentând diferenţa contravalorii reparaţiilor auto, a cererii de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 9611,15 RON şi a cererii de plată a penalităţilor de întârziere aferente sumei de 20.368,71 RON; obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să admită integral cererea de plată nr. x/18.12.2015; obligarea pârâtului la plata creanţei deţinute împotriva B. S.A., compusă din: 9301,71 RON - diferenţa contravalorii reparaţiilor; 9611,15 RON - cheltuieli de judecată în dosarul civil nr. x/2014; 32.062 RON - penalităţi de întârziere de 0,2% calculate de la data scadenţei plăţii, 7.10.2013, şi până la data deschiderii procedurii de faliment a debitoarei, 3.12.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1823 din 18 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1823 din 18 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată în fond şi recurs.

Recurentul-reclamant susţine că în mod nelegal Fondul de Garantare a Asiguraţilor i-a respins în parte cererea de plată şi că a formulat acţiune prin care a solicitat plata despăgubirilor, ce face obiectul dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Braşov.

Mai arată că accidentul a fost constatat prin procesul-verbal nr. x din data de 26.08.2013 întocmit de I.P.J. Cluj-Napoca, prin care culpa producerii accidentului s-a stabilit în sarcina lui C..

În urma acestui accident, în cadrul Sucursalei Braşov a B. S.A. a fost deschis dosarul de daună nr. x, iar ulterior, prin adresa nr. x/7.10.2013, i s-a comunicat faptul că nu sunt întrunite condiţiile atragerii răspunderii delictuale a conducătorului autoturismului asigurat la B. S.A., fără a-şi motiva decizia de respingere.

Precizează că după deschiderea procedurii falimentului B. S.A. s-a adresat pârâtului FGA cu cererea de plată nr. x/18.12.2015, prin care a solicitat plata despăgubirilor, iar prin Decizia nr. 3067/15.12.2016, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis doar în parte cererea sa.

Referitor la refuzul de plată integrală a contravalorii reparaţiei, invocă dispoziţiile art. 18 din Normele Ordinului CSA nr. 14/2011, art. 2224, 2225 şi 2226 alin. (1) C. civ., precizând că devizul estimativ întocmit de către unitatea service este de 20.369,71 RON, costul reparaţiei fiind confirmat şi de expertiza tehnică administrată în cauză, sens în care apreciază că intimata a efectuat un calcul propriu, fără a include TVA şi manopera.

Referitor la respingerea cererii de acordare a penalităţilor de întârziere, susţine că Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a adus niciun argument juridic care să susţină soluţia sa, sens în care invocă art. 4 alin. (1) lit. A) din Legea nr. 213/2015, art. 36 şi 37 din Normele Ordinului CSA nr. 14/2011.

În ceea ce priveşte respingerea cererii de plată a cheltuielilor de judecată, invocă suspendarea dosarului său pe perioada soluţionării dosarului de faliment a societăţii de asigurare, precum şi cheltuielile pe care a fost nevoit să le facă pentru iniţierea şi susţinerea procesului.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei recurate.

În esenţă, intimatul-pârât susţine că prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt şi a pronunţat o soluţie în acord cu textele de lege incidente în materia asuigurărilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul de faţă este nul, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, examinând cererea de recurs formulată de către reclamantul A., Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o copie fidelă a paragrafelor din cererea de chemare în judecată, de la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel că aspectele invocate au făcut obiectul analizei instanţei de fond.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

De altfel, criticile recurentului nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând doar înşiruirea unor aspecte de fapt ale cauzei şi expunerea unor prevederi legale, care au făcut obiectul analizei instanţei de fond şi care, mai mult, nu pot face obiectul unei cereri de recurs în lipsa unor critici concrete aduse hotărârii recurate, care să evidenţieze o eventuală nelegalitate a acesteia.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat A. împotriva sentinţei civile nr. 1823 din 18 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1823 din 18 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iulie 2020.