Appeals dismissed upholding audit order requiring coordination of subordinated entities for legal services contracting

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat anularea în parte a deciziei nr. 07/V/12.07.2016 emise de pârâtă, respectiv a pct. 5 referitor la necoordonarea entităţilor subordonate de către compartimentele funcţionale ale ANOFM cu privire la angajarea unor servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare a intereselor instituţiilor în faţa instanţelor de judecată, precum şi cu privire la suma de 58.280 RON aferentă Centrului Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj (CRFPA Dolj) şi anularea încheierii nr. 102/16.09.2016 emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi.

În cauză, CRFPA Dolj a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantei, cerere care a fost admisă în principiu.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 2593 din 26 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au fost respinse cererea principală formulată de reclamanta ANOFM şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul CRFPA Dolj.

3. Cererile de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamanta ANOFM şi intervenientul CRFPA Dolj.

3.1 În motivarea cererii de recurs întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta ANOFM a arătat că în cazul contractelor de servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare a intereselor instituţiei în faţa instanţelor de judecată încheiate de CRFPA Dolj nu se impunea a fi solicitat avizul ordonatorului principal de credite, prevăzut de art. 1 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 26/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

A apreciat că sunt nefondate reţinerile instanţei potrivit cărora "Ordinul preşedintelui ANOFM nr. 670/2013 nu contravine niciunei dispoziţii din O.U.G. nr. 26/2012", întrucât reclamanta nu a făcut asemenea susţineri.

Art. 1 din acest ordin vizează activitatea de reprezentare a intereselor centrelor regionale de formare profesională a adulţilor din subordinea ANOFM în faţa instanţelor judecătoreşti, în litigiile având ca obiect recuperarea debitelor menţionate în cuprinsul ordinului. Or, litigiile în care CRFPA Dolj a solicitat sprijinul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Dolj (AJOFM Dolj), prin adresa nr. x/21.01.2015, în vederea asigurării reprezentării intereselor în faţa instanţelor judecătoreşti din raza teritorială a acestei agenţii, aveau ca obiect sume reprezentând cheltuieli considerate neeligibile efectuate în desfăşurarea proiectelor derulate cu fonduri europene.

AJOFM Dolj, prin adresa nr. x/21.01.2015, a precizat că reprezentarea intereselor CRFPA Dolj în faţa instanţelor de judecată poate fi asigurată de către consilierul juridic al AJOFM Dolj numai în dosarele care au ca obiect sume acordate în mod necuvenit persoanelor fizice, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru şomaj, altele decât cele provenind din contribuţii şi care se recuperează pe baza deciziilor emise de către CRFPA Dolj, decizii care constituie titluri executorii.

Nu se poate reţine nerespectarea de către CRFPA Dolj a Ordinului preşedintelui ANOFM nr. 670/2013, întrucât litigiile în considerarea cărora a efectuat acest demers nu erau de natura celor avute în vedere în ordin.

În condiţiile în care rezultatul demersului nu a fost adus la cunoştinţa ANOFM, nu se poate reţine că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a se asigura că unităţile din subordinea sa pun efectiv în aplicare dispoziţiile aceluiaşi ordin.

Raportat la obiectul litigiilor în care s-a impus necesitatea asigurării reprezentării intereselor CRFPA Dolj prin încheierea de contracte de asistenţă juridică şi ţinând seama că nu sunt incidente prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 26/2012, cu modificările şi completările ulterioare, nu se impunea ca CRFPA Dolj să solicite o derogare de la prevederile Ordinului preşedintelui ANOFM nr. 670/2013, respectiv aprobarea ANOFM - ordonatorul principal de credite.

Recurenta mai arată că instanţa de fond s-a rezumat la a verifica dacă încheierea de soluţionare a contestaţiei cuprinde elementele prevăzute în mod obligatoriu de art. 223 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014, cu modificările şi completările ulterioare. Dacă instanţa ar fi comparat reţinerile efectuate de auditorii publici externi în procesul-verbal de constatare, precum şi susţinerile din decizie cu argumentele Comisiei de soluţionare a contestaţiilor cuprinse în încheierea nr. 102/16.09.2016, ar fi putut să constate că, de fapt, comisia şi-a însuşit respectivele reţineri şi susţineri. Or, instanţa de fond, ignorând acest aspect, s-a substituit practic organului administrativ cu atribuţii exprese conferite de lege, menţinând în fiinţă decizia în condiţiile în care pârâta nu a analizat pe fond contestaţia formulată de ANOFM. Motivarea actului administrativ este cu atât mai necesară cu cât instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere, instanţa având rolul de a controla această forţă discreţionară, în acest sens fiind invocată jurisprudenţa CJUE şi ÎCCJ.

3.2 În motivarea cererii de recurs întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intervenientul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj a arătat că, deşi instanţa de fond consideră că intimata Curtea de Conturi a României a răspuns la contestaţia formulată în cadrul procedurii prealabile, în cuprinsul încheierii nu se regăseşte un răspuns la criticile formulate de ANOFM.

Astfel, elementul central al criticilor este reprezentat de faptul că Ordinul nr. 670/2013 al preşedintelui ANOFM nu a fost publicat în Monitorul Oficial, prin urmare, nu produce efecte juridice contra disp. O.U.G. nr. 26/2012, nu poate modifica O.U.G. nr. 26/2012 prin adăugări la conţinutul acesteia faţă de art. I alin. (1) şi (2).

Intimata menţionează într-o altă încheiere (nr. 99/2014) că acest ordin nu are caracter normativ, dar nu răspunde la aspectele invocate cu privire la faptul că ordinul nu este ca forţă juridică mai mare decât adresa primită de intervenient sub nr. x/03.06.2013, în care se precizează că există posibilitatea de a contracta servicii juridice, O.U.G. nr. 26/2012 nereprezentând un impediment faţă de intervenient, care nu are personal juridic angajat.

Un ordin de ministru are o forţă juridică infralegislativă neputând modifica acte cu caracter legislativ, aşa cum sunt ordonanţele de urgenţă sau ordonanţele Guvernului.

A invocat disp. art. 223 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi precizând că încheierea de soluţionare a contestaţiei trebuie să fie motivată faţă de aspectele invocate prin contestaţie. Una dintre condiţiile de legalitate şi validitate a oricărui act administrativ o reprezintă motivarea acestuia de către autoritatea emitentă, obligaţia motivării reprezentând o garanţie contra arbitrariului şi excesului de putere al autorităţilor administraţiei publice, sens în care a invocat şi jurisprudenţa CJUE în materie. Or, încheierea nr. 102/16.09.2016 nu este motivată raportat la criticile din contestaţie, fiind preluate paragrafe din cuprinsul deciziei contestate.

Recurentul intervenient a mai arătat că în organigrama sa nu este prevăzut compartiment juridic şi nu are încadrat personal de specialitate juridică. De aceea a solicitat ordonatorului superior de credite, în anul 2013, aprobarea pentru externalizarea serviciilor de consultanţă şi reprezentare juridică, la care preşedintele ANOFM precizează că nu sunt incidente disp. art. I alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 26/2012 şi că nu se impune aprobarea acestei externalizări. Oricum, potrivit O.U.G. nr. 26/2012 nu era necesar acordul ANOFM decât dacă intervenientul avea compartiment juridic şi se dorea achiziţionarea de servicii juridice distinct, dar neavând compartiment juridic nu era necesar nici măcar acordul ANOFM pentru achiziţionarea de servicii juridice, aspecte confirmate şi de Curtea de Conturi.

Ulterior, s-a adresat AJOFM Dolj pentru a-i asigura asistenţa şi reprezentarea juridică în faţa instanţelor de judecată, iar prin răspunsul trimis AJOFM Dolj confirmă reprezentarea intereselor intervenientului în faţa instanţelor numai în dosarele ce au ca obiect sumele acordate în mod necuvenit persoanelor fizice, din bugetul asigurărilor pentru şomaj. Referitor la acţiunile ce au ca obiect debitele rezultate din implementarea de către intervenient a proiectelor finanţate din fonduri europene, AJOFM Dolj răspunde că nu are temei legal pentru a reprezenta intervenientul în faţa instanţelor de judecată.

Conform O.G. nr. 26/2012, în măsura în care există compartiment juridic în cadrul unei instituţii se pot achiziţiona servicii de natură juridică numai cu aprobarea ordonatorului principal de credite, ceea ce înseamnă că în cazul în care nu există compartiment juridic în cadrul unei instituţii, legiuitorul nu a mai condiţionat achiziţionarea serviciilor de natură juridică de acordul ordonatorului principal de credite.

Curtea de Conturi, prin încheierea nr. 99/2014, a considerat valabil un contract de asistenţă juridică încheiat în iulie 2013 şi derulat inclusiv după data emiterii Ordinului 670/2013. De asemenea, a confirmat faptul că potrivit O.U.G. nr. 26/2012, art. I alin. (1) şi (2), nu era necesar acordul prealabil al ANOFM pentru încheierea contractului de asistenţă şi reprezentare juridică, atât timp cât intervenientul nu are angajat personal cu specialitate juridică.

Potrivit O.U.G. nr. 26/2012 nu era necesară informarea ordonatorului principal de credite cu privire la răspunsul negativ primit din partea AJOFM Dolj, în condiţiile în care ordonanţa nu prevede aceste aspecte, iar Ordinul 670/2013 al preşedintelui ANOFM, pe lângă faptul că nu a fost publicat în Monitorul Oficial, nu poate să adauge la lege. Acesta nu are forţă juridică peste adresa nr. x/03.06.2013 emisă de ANOFM, în care se menţionează că se pot angaja servicii juridice direct de către intervenient în baza O.U.G. nr. 26/2012.

Recurentul apreciază că Ordinul nr. 670/2013 modifică dispoziţiile O.U.G. nr. 26/2012 încălcând Legea 24/2000 şi Constituţia României. Astfel, atât timp cât în O.U.G. nr. 26/2012 singura condiţie pentru angajarea de servicii juridice este să nu ai personal de specialitate juridică angajat, nu se poate ca prin Ordinul nr. 670/2013 să fie adăugate alte condiţii a fi îndeplinite în angajarea de servicii juridice.

4. Apărările părţilor

Recurentul CRFPA Dolj a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului declarat de reclamanta ANOFM pentru considerentele menţionate în cererea de recurs pe care a formulat-o.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând sentinţa atacată în raport cu motivele de recurs invocate, apărările din întâmpinare şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin procesul-verbal de constatare încheiat la data de 15.06.2016 de pârâta Curtea de Conturi, la pct. III. 3 a fost reţinută necoordonarea entităţilor subordonate de către compartimentele funcţionale ale ANOFM cu privire la angajarea unor servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare a intereselor instituţiilor în faţa instanţelor de judecată, ceea ce a determinat efectuarea, în anul 2015, a unor plăţi nelegale în sumă estimată de 78.720 RON la nivelul unora dintre ordonatorii terţiari de credite subordonaţi ANOFM (AJOFM Cluj - 20.440 RON şi CRFPA Dolj - 58.280 RON).

Prin acelaşi proces-verbal s-a constatat că au fost angajate servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare a intereselor instituţiilor în faţa instanţelor de judecată, fără aprobarea ordonatorului principal de credite, contrar O.U.G. nr. 26/2012 şi fără a se ţine cont de Ordinul preşedintelui ANOFM nr. 670/07.10.2013. Astfel, CRFPA Dolj a efectuat în anul 2015 plăţi pentru servicii juridice externe în sumă de 58.280 RON reprezentând onorariu avocaţial, servicii care s-au desfăşurat în baza a două contracte de asistenţă juridică; în baza facturilor emise de către prestator au fost efectuate plăţi lunare în cuantum de 3.720 RON (o singură dată) şi 4.960 RON în perioada februarie - decembrie 2015.

CRFPA Dolj a solicitat AJOFM Dolj reprezentarea în instanţă a intereselor instituţiei, aşa cum preciza Ordinul preşedintelui ANOFM nr. 670/07.10.2013, solicitare la care a primit răspuns negativ; despre situaţie nu a fost informat şi ordonatorul principal de credite, nefiind solicitată acestuia aprobarea pentru achiziţia unor servicii externe, iar răspunsul de la ANOFM (adresa nr. x/03.06.2013) nu poate constitui o confirmare din partea ordonatorului principal de credite pentru viitor, în condiţiile în care ulterior acestui răspuns a fost emis ordinul anterior menţionat.

Potrivit Legii nr. 202/2006, ANOFM coordonează activitatea privind reprezentarea în instanţă a Agenţiei Naţionale şi a unităţilor din subordine. În anul 2015, ANOFM nu a coordonat prin compartimentele funcţionale unele dintre entităţile din subordine, nu a urmărit şi analizat modul de punere în aplicare în teritoriu a prevederilor Ordinului preşedintelui ANOFM nr. 670/07.10.2013, fapt ce a determinat ignorarea de unele entităţi teritoriale a cadrului legal în vigoare şi a ordinului preşedintelui emis în acest sens.

A fost constatată încălcarea art. 14 alin. (1) şi alin. (2), art. 21 alin. (1) şi art. 22 alin. (2) din Legea nr. 500/2002; art. 6 alin. (1) lit. c), art. 24 alin. (1) lit. b), lit. f) şi lit. k) din Legea nr. 202/2006; art. 3 lit. a), lit. b) şi lit. c) din H.G. nr. 1610/2006; art. 11 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3), art. 17 lit. D) pct. 5 din ROF, aprobat prin Ordinul preşedintelui ANOFM nr. 155/20.03.2015 şi nr. 475/01.10.2015.

Prin decizia nr. 07/V/12.07.2016 emisă de pârâta Curtea de Conturi, la pct. II.5 s-a decis, în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, aplicarea următoarei măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor şi recuperarea acestora: coordonarea, prin compartimentele funcţionale ale ANOFM, a entităţilor aflate în subordine pentru a urmări contractarea, de către aceste entităţi, a unor servicii juridice de la terţi, numai cu acordul prealabil al ordonatorului principal de credite şi în situaţii temeinic justificate; monitorizarea, prin compartimentele funcţionale de la nivelul ordonatorului principal de credite al ANOFM a modului de punere în aplicare, de către entităţile subordonate, a actelor administrative emise de către preşedintele ANOFM; identificarea persoanelor răspunzătoare pentru efectuarea de plăţi nelegale pentru servicii juridice şi de consultanţă, fără bază legală, recuperarea sumelor conform cu legislaţia în vigoare, virarea sumelor recuperate la buget pe măsura recuperării şi înregistrarea în evidenţa financiar contabilă a operaţiunilor specifice; extinderea verificărilor, în vederea identificării cazurilor similare cu cele prezentate în procesul-verbal de constatare încheiat cu ocazia misiunii de audit, respectiv plăţi nelegale pentru servicii juridice şi de consultanţă, fără bază legală, recuperarea sumelor conform cu legislaţia în vigoare, virarea sumelor recuperate la buget pe măsura recuperării şi înregistrarea în evidenţa financiar - contabilă a operaţiunilor specifice.

Prin încheierea nr. 102/16.09.2016 emisă de pârâta Curtea de Conturi a fost respinsă contestaţia formulată de către reclamantă faţă de măsura dispusă la pct. II.5 din decizia nr. 07/V/12.07.2016.

3.1 Cu privire la recursul formulat de reclamanta ANOFM se reţine că este nefondat, în mod corect prima instanţă apreciind că apărarea potrivit căreia situaţiile învederate în actele contestate nu conduc la concluzia necoordonării entităţilor subordonate de către compartimentele funcţionale ale ANOFM cu privire la angajarea unor servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare a intereselor instituţiilor în faţa instanţelor de judecată, nu poate fi reţinută în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada nici a măsurilor organizatorice adoptate în vederea asigurării monitorizării activităţii unităţilor care funcţionează în subordinea sa, nici a întâlnirilor cu conducătorii unităţilor menţionate.

Înalta Curte constată că potrivit art. 1 din Ordinul nr. 670/7.10.2013 emis de preşedintele ANOFM, reprezentarea intereselor centrelor regionale de formare profesională a adulţilor din subordinea ANOFM în faţa instanţelor judecătoreşti în litigiile în care acestea au calitatea de parte, în situaţia în care nu se poate realiza prin personalul propriu de specialitate, se asigură de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti din subordinea aceleiaşi instituţii, în a căror rază teritorială se află instanţele judecătoreşti pe rolul cărora se află soluţionarea respectivelor litigii, în baza împuternicirii de reprezentare date de centrele regionale de formare profesională a adulţilor.

Se reţine că aceste prevederi nu fac distincţie cu privire la litigiile în care agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti trebuie să asigure reprezentarea intereselor centrelor regionale de formare profesională a adulţilor din subordinea ANOFM în faţa instanţelor judecătoreşti. Art. 1 din ordin se referă la litigiile în care centrele regionale de formare profesională a adulţilor din subordinea ANOFM au calitatea de parte, iar reprezentarea nu se poate realiza prin personalul propriu de specialitate al acestor centre, fără a face distincţie în funcţie de obiectul acestor litigii.

Mai mult, art. 24 alin. (1) din Legea 202/2006 prevede că, în exercitarea actului de conducere, secretarul general al ANOFM are următoarele atribuţii: (…) f) coordonează activitatea privind reprezentarea în instanţă a Agenţiei Naţionale şi a unităţilor din subordine.

În condiţiile în care art. 1 din Ordinul nr. 670/7.10.2013 nu face nicio distincţie în funcţie de obiect, cu privire la litigiile în care agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti trebuie să asigure reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti a intereselor centrelor regionale de formare profesională a adulţilor, nu se poate reţine că ar fi vorba doar despre litigii având ca obiect recuperarea debitelor menţionate la art. 2 din ordin. În consecinţă, este irelevantă susţinerea că litigiile pentru care recurentul intervenient a solicitat reprezentarea în instanţă de către AJOFM Dolj aveau ca obiect sume reprezentând cheltuieli considerate neeligibile efectuate în desfăşurarea proiectelor derulate cu fonduri europene, câtă vreme ordinul nu face nicio distincţie, aşa cum s-a arătat.

Conform art. I din O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, "(1) Autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziţiona servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare. (2) În situaţii temeinic justificate, în care activităţile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, necesare autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la alin. (1), nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi, pot fi achiziţionate servicii de această natură, în condiţiile legii, numai cu aprobarea: a) ordonatorilor principali de credite pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale; b) consiliilor locale, consiliilor judeţene sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice locale".

Din aceste prevederi reiese, aşa cum se reţine şi în considerentele sentinţei recurate, că aprobarea ordonatorilor principali de credite este necesară doar în situaţia în care activităţile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, necesare autorităţilor şi instituţiilor publice, nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi, nu şi în situaţia în care autorităţile şi instituţiile publice nu au angajat personal de specialitate juridică.

Înalta Curte constată că ipoteza reglementată de aceste dispoziţii legale nu se regăseşte în cauză, din moment ce recurentul intervenient nu are un compartiment juridic care ar fi putut asigura reprezentarea sa în faţa instanţelor judecătoreşti. Prin urmare, nu era necesar acordul ordonatorului principal de credite pentru încheierea de către CRFPA Dolj a contractelor de asistenţă juridică avute în vedere la întocmirea procesului-verbal de control.

Cu toate acestea, măsura dispusă de Curtea de Conturi nu poate fi anulată având în vedere că nu se referă exclusiv la identificarea persoanelor răspunzătoare pentru efectuarea de plăţi nelegale pentru servicii juridice şi de consultanţă, fără bază legală, în cazul CRFPA Dolj, menţionate în procesul-verbal de control ce a stat la baza emiterii deciziei contestate, la recuperarea sumelor conform cu legislaţia în vigoare, virarea sumelor recuperate la buget pe măsura recuperării şi înregistrarea în evidenţa financiar contabilă a operaţiunilor specifice.

Măsura vizează, în acelaşi timp, şi: coordonarea, prin compartimentele funcţionale ale ANOFM, a entităţilor aflate în subordine pentru a urmări contractarea, de către aceste entităţi, a unor servicii juridice de la terţi, numai cu acordul prealabil al ordonatorului principal de credite şi în situaţii temeinic justificate; monitorizarea, prin compartimentele funcţionale de la nivelul ordonatorului principal de credite al ANOFM a modului de punere în aplicare, de către entităţile subordonate, a actelor administrative emise de către preşedintele ANOFM; extinderea verificărilor, în vederea identificării cazurilor similare cu cele prezentate în procesul-verbal de constatare încheiat cu ocazia misiunii de audit, respectiv plăţi nelegale pentru servicii juridice şi de consultanţă, fără bază legală, recuperarea sumelor conform cu legislaţia în vigoare, virarea sumelor recuperate la buget pe măsura recuperării şi înregistrarea în evidenţa financiar - contabilă a operaţiunilor specifice.

Se constată că primele două paragrafe ale măsurii au un caracter de maximă generalitate şi vizează îndeplinirea unor atribuţii stabilite în sarcina recurentei reclamante de dispoziţiile legale care îi reglementează activitatea, atribuţii în legătură cu care au fost constatate deficienţe prin procesul-verbal de control anterior amintit. Este vorba despre atribuţiile stabilite de disp. art. 6 din Legea nr. 202/2006 şi, respectiv, disp. art. 3 din H.G. nr. 1610/2006 privind Statutul ANOFM, invocate în considerentele sentinţei, în îndeplinirea acestora revenindu-i recurentei reclamante obligaţia de a implementa măsura contestată.

Prin urmare, se impune menţinerea măsurii în discuţie în sensul că recurenta reclamantă va proceda la coordonarea, prin compartimentele sale funcţionale, a entităţilor aflate în subordine pentru a urmări contractarea, de către aceste entităţi, a unor servicii juridice de la terţi, numai cu acordul prealabil al ordonatorului principal de credite şi în situaţii temeinic justificate, acord care este necesar, în mod evident, în acele situaţii în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. I alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 26/2012.

De asemenea, recurenta reclamantă va monitoriza, prin compartimentele funcţionale de la nivelul ordonatorului principal de credite al ANOFM, modul de punere în aplicare, de către entităţile subordonate, a actelor administrative emise de către preşedintele ANOFM, urmând să realizeze şi activităţile la care fac referire paragrafele 3 şi 4 ale măsurii.

Recurenta reclamantă mai arată că instanţa de fond s-a rezumat la a verifica dacă încheierea de soluţionare a contestaţiei cuprinde elementele prevăzute în mod obligatoriu de art. 223 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014, cu modificările şi completările ulterioare. De fapt, comisia şi-a însuşit reţinerile şi susţinerile din decizia contestată, iar instanţa de fond a menţinut decizia în condiţiile în care pârâta nu a analizat pe fond contestaţia formulată de ANOFM.

Critica este nefondată, întrucât încheierea nr. 102/16.09.2016 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României este motivată în fapt şi în drept, prin raportare la disp. art. 223 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a plenului Curţii de Conturi, potrivit cărora încheierile pronunţate de comisiile de soluţionare a contestaţiilor, redactate de către secretarul de şedinţă, se motivează în mod obligatoriu, iar motivarea trebuie să conţină următoarele:

a) motive de fapt, şi anume: (i) prezentarea argumentelor şi a raţionamentelor care au determinat comisia de soluţionare a contestaţiilor să admită total sau parţial contestaţia ori să o respingă; (ii) redarea fiecărei măsuri contestate şi a probelor/documentelor care au stat la baza dispunerii măsurii respective; (iii) motivele contestaţiei formulate de conducătorul entităţii verificate; (iv) documentele depuse de acesta în vederea susţinerii contestaţiei; (v) motivele pentru care documentele depuse de conducătorul entităţii verificate au fost acceptate sau, dimpotrivă, nu au fost avute în vedere de comisie, întrucât nu erau relevante;

b) motive de drept - precizarea prevederilor legale pe care comisia de soluţionare a contestaţiilor le-a avut în vedere şi pe care se întemeiază soluţia dată, în sensul admiterii totale sau parţiale a contestaţiei ori respingerii acesteia;

c) precizarea căii de atac, respectiv sesizarea, printr-o cerere de chemare în judecată, a instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea, în tot sau în parte, a încheierii, în condiţiile legii contenciosului administrativ;

d) termenul de exercitare a căii de atac, respectiv 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii transmise prin poştă;

e) instanţa competentă - în cazul încheierilor pronunţate, ca urmare a soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi judeţene şi a municipiului Bucureşti, conducătorul entităţii verificate se poate adresa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în raza căruia se află sediul entităţii verificate; în cazul încheierilor pronunţate, ca urmare a soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile centrale ale Curţii de Conturi, competenţa revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în raza căreia se află sediul entităţii verificate.

Se reţine că încheierea conţine motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia de respingere a contestaţiei, fiind efectiv analizate la pag. 8-10 din încheiere susţinerile contestatoarei, cum în mod corect a apreciat prima instanţă. Împrejurarea că în încheiere se regăsesc aspecte reţinute în decizia ce formează obiectul contestaţiei, respectiv că organul de soluţionare a contestaţiei a împărtăşit punctul de vedere exprimat prin decizie nu este de natură să justifice concluzia că încheierea este nemotivată.

3.2 Referitor la recursul intervenientului CRFPA Dolj se constată că este nefondat prin prisma considerentelor expuse în privinţa recursului formulat de reclamantă, dar şi a următoarelor aspecte:

Recurentul apreciază că, din moment ce nu este publicat în Monitorul Oficial, Ordinul nr. 670/2013 al preşedintelui ANOFM nu poate modifica O.U.G. nr. 26/2012 prin adăugări la conţinutul acesteia, faţă de art. I alin. (1) şi (2).

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, independent de publicarea sau nepublicarea în Monitorul Oficial, acest ordin nu adaugă la lege, nu modifică prevederile O.U.G. nr. 26/2012, ci vine doar să reglementeze o situaţie neavută în vedere de această ordonanţă, iar reglementarea nu contravine prevederilor ordonanţei, ci este în acord cu scopul acesteia, cel de a asigura o execuţie bugetară prudentă, restrictivă şi echilibrată, o utilizare judicioasă a fondurilor publice şi de a mări transparenţa utilizării fondurilor publice.

Mai susţine recurentul intervenient că potrivit O.U.G. nr. 26/2012, singura condiţie pentru angajarea de servicii juridice este să nu fie personal de specialitate juridică angajat, astfel că nu se poate ca prin ordinul în discuţie să fie adăugate alte condiţii pentru angajarea de servicii juridice, cu încălcarea Legii 24/2000 şi a Constituţiei.

Înalta Curte reţine că nu sunt adăugate prin ordin asemenea condiţii la care recurentul face referire.

Ceea ce stabileşte ordinul este faptul că reprezentarea intereselor centrelor regionale de formare profesională a adulţilor din subordinea ANOFM în faţa instanţelor judecătoreşti, în litigiile în care acestea au avut calitatea de parte, în situaţia în care nu se putea realiza prin personalul propriu de specialitate (indiferent din ce motiv, deci inclusiv în situaţia în care nu exista angajat personal de specialitate juridică în cadrul centrelor respective), trebuia să fie asigurată de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti din subordinea aceleiaşi instituţii, în a căror rază teritorială se află instanţele judecătoreşti pe rolul cărora se află soluţionarea respectivelor litigii, în baza împuternicirii de reprezentare date de centrele regionale de formare profesională a adulţilor. Contrar opiniei recurentului intervenient, aceste prevederi nu stabilesc noi condiţii pentru angajarea de servicii juridice.

În cererea de recurs se mai arată că pentru a intra în vigoare, dacă avea caracter normativ, ordinul trebuia publicat în Monitorul Oficial. Atât timp cât nu a fost publicat nu are caracter normativ şi nu are forţă juridică peste adresa nr. x/03.06.2013 emisă de ANOFM, în care se menţionează că se pot angaja servicii juridice direct de către intervenient, în baza O.U.G. nr. 26/2012.

Instanţa de control judiciar reţine că prin această adresă, ANOFM Dolj a comunicat recurentului intervenient că, în măsura în care nu are în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică, nu sunt incidente prevederile art. I alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 26/2012, cu modificările şi completările ulterioare, şi, pe cale de consecinţă, nu se impune aprobarea de către preşedintele ANOFM, care exercită atribuţiile ce revin potrivit legii ordonatorului principal de credite al bugetului asigurărilor pentru şomaj, a demersurilor pe care le propune, de externalizare a serviciilor de consultanţă şi reprezentare juridică.

Ordinul în discuţie este un act administrativ cu caracter individual, prin raportare la obiectul de reglementare şi la destinatarii lui, iar adresa sus menţionată este anterioară datei de 7.10.2013 la care a fost emis ordinul şi exprimă un punct de vedere referitor la solicitarea intervenientului de externalizare a serviciilor de consultanţă şi reprezentare juridică.

Relevantă în cauză nu este comparaţia dintre forţa juridică a ordinului şi cea a adresei, ci împrejurarea că potrivit acestui ordin reprezentarea intereselor centrelor regionale de formare profesională a adulţilor din subordinea ANOFM în faţa instanţelor judecătoreşti, în litigiile în care acestea au avut calitatea de parte, în situaţia în care nu se putea realiza prin personalul propriu de specialitate, trebuia să fie asigurată de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti, ceea ce nu s-a întâmplat, deşi recurentul intervenient a adresat AJOFM Dolj o asemenea solicitare.

Cu privire la susţinerea recurentului că prin încheierea nr. 99/2014 Curtea de Conturi a considerat valabil un contract de asistenţă juridică încheiat în iulie 2013 şi derulat inclusiv după data emiterii Ordinului preşedintelui ANOFM nr. 670/07.10.2013, Înalta Curte reţine că este vorba despre un contract anterior emiterii ordinului, astfel că această susţinere nu poate constitui un argument în soluţionarea favorabilă a recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa este legală, nefiind incidente motivele de casare invocate de recurenţi, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă împotriva sentinţei nr. 2593 din 26 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iulie 2020.