Disability-benefits appeal quashed as inadmissible after successive extraordinary challenges.

Şedinţa publică din data de 29 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 10 mai 2019, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016/a1.2.1.1, revizuentul A., în contradictoriu cu intimatele Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a Consiliului Judeţean Prahova şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, a solicitat revizuirea deciziei nr. 443 din 9 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.2.1., prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 3515 din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.2.

2. Hotărârea pronunţată cu privire la cererea de revizuire

Prin decizia civilă nr. 737 din 04 iunie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatele Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a Consiliului Judeţean Prahova şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 737 din 04 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs revizuentul A..

4. Apărările formulate în cauză

Intimatele Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a Consiliului Judeţean Prahova şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap nu au depus întâmpinare în dosarul instanţei de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, condiţiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuentul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, Înalta Curte reţine că decizia nr. 737 din 04 iunie 2019, atacată în prezentul recurs, a fost pronunţată de curtea de apel în soluţionarea cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 443 din 9 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.2.1., prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 3515 din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.2. Prin această din urmă decizie a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2387 din 6 iunie 2018, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2016.

Totodată, Înalta Curte reţine că, prin decizia nr. 2387 din 6 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2018 din 17 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016. Prin această din urmă decizie, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 664/12.04.2017, pronunţată de Tribunlul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, se constată că recurentul A. a promovat căi extraordinare de atac succesive (contestaţii în anulare şi revizuire), ca o consecinţă a nemulţumirilor referitoare la modalitatea de soluţionare a recursului declarat împotriva unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Prahova, care a căpătat caracter definitiv prin respingerea recursului.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 din acelaşi act normativ, sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, iar potrivit art. 513 alin. (5) din acelaşi act normativ, hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În raport de aceste texte de lege, Înalta Curte constată că decizia nr. 737 din 04 iunie 2019, atacată în prezentul recurs, a fost pronunţată de curtea de apel în soluţionarea cererii de revizuire formulate împotriva unei hotărâri definitive, respectiv împotriva deciziei nr. 443 din 9 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.2.1. Se impune a se sublinia că toate deciziile pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti în soluţionarea căilor de atac extraordinare declarate de reclamant, expuse în paragrafele anterioare, au caracter definitiv, întrucât la originea promovării lor se află decizia definitivă nr. 2018 din 17 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care s-a soluţionat recursul declarat împotriva sentinţei Tribunalului Prahova.

Pe cale de consecinţă, rezultă că şi decizia nr. 737 din 04 iunie 2019 are caracter definitiv, întocmai ca hotărârea împotriva căreia s-a îndreptat cererea de revizuire, astfel încât recursul declarat de recurentul A. împotriva acestei decizii este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 737 din 04 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iulie 2020.