Recourse against final data protection decision inadmissible under Law 677/2001

Şedinţa publică din data de 29 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 5 decembrie 2016, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a solicitat obligarea pârâtei la emiterea, în termen de 5 zile, a răspunsurilor finale (deciziilor) la plângerea unică înregistrată la pârâtă sub nr. x/09.05.2016, nr. y/09.05.2016, nr. z/09.05.2016, nr. w/09.05.2016, nr. t/10.05.2016, nr. s/10.05.2016 şi nr. 14493/08.06.2016, care să includă comunicarea identităţii persoanelor sancţionate, a temeiului legal în baza căruia nu au fost aplicate sancţiunile şi cuantumul amenzilor în cazul în care au fost stabilite amenzi.

Totodată, s-a solicitat şi obligarea pârâtei la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 40 din 03 februarie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins excepţiile invocate de pârâtă;

(ii) a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal;

(iii) a obligat pârâta ca, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, să emită decizie cu privire la plângerile înregistrate de reclamant sub nr. x/09.05.2016, nr. y/09.05.2016, nr. z/09.05.2016, nr. w/09.05.2016, nr. t/10.05.2016, nr. s/10.05.2016 şi nr. 14493/08.06.2016;

(iii) a respins solicitarea reclamantului ca decizia să cuprindă identitatea persoanelor sancţionate, temeiul legal în baza căruia au fost aplicate sancţiunile şi cuantumul amenzilor aplicate;

(iv) a respins, ca nefondat, petitul privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 40 din 03 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 3 mai 2017, intimatul-reclamant A. a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nerespectarea termenului de depunere a căii de atac, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, reclamantul A. a formulat critici faţă de nesoluţionarea în termen a plângerilor adresate pârâtei Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării datelor cu Caracter Personal, solicitând obligarea acestei autorităţi la emiterea unei decizii, potrivit art. 25 din Legea nr. 677/2001. La dosarul cauzei a fost depusă adresa nr. x/14.11.2016, prin care autoritatea pârâtă a informat reclamantul că, în urma mai multor demersuri întreprinse, nu a fost identificată până în prezent persoana/entitatea care a transmis mesajul comercial care a făcut obiectul plângerilor.

Soluţionând acţiunea cu care a fost învestită, instanţa de fond a constatat caracterul parţial temeinic al cererii de chemare în judecată, reţinând că adresa nr. x/14.11.2016 reprezintă doar o informare intermediară a reclamantului asupra stadiului demersurilor efectuate, iar nu rezultatul final în situaţia semnalată, astfel încât a obligat pârâta la emiterea unei decizii cu privire la plângerile depuse de reclamant.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date:

"Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispoziţiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă."

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

În speţă, instanţa de fond a pronunţat o soluţie în considerarea refuzului nejustificat al autorităţii pârâte de a soluţiona cererile depuse de reclamant. Şi în acest caz, calea de atac judicioasă rămâne cea prevăzută de legea specială pentru situaţia soluţionării cererii prin emiterea actului administrativ.

Pe cale de consecinţă, sentinţa recurată are caracter definitiv, conform tezei finale a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, iar recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Este adevărat că instanţa de fond a menţionat în dispozitivul hotărârii calea de atac a recursului, dar menţiunea greşită din cuprinsul hotărârii judecătoreşti nu deschide dreptul părţii la formularea unei căi de atac neprevăzute de lege.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinţei civile nr. 40 din 03 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iulie 2020.