EU-funded works financial correction appeal declared null for lack of specific cassation grounds, leaving lower dismissal in force

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 9 mai 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timişoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 80 din 16.02.2016, emisă de pârât, prin care a fost soluţionată Nota de neconformitate nr. x din 10.12.2015;

(ii) anularea Notei de neconformitate nr. x din 10.12.2015, emisă de Direcţia Generala Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene ca anexă la Informarea privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x (nr. 113289/22.12.2015, înregistrată la beneficiar sub nr. x/23.12.2015), prin care s-a aplicat o corecţie financiară de 582.060,35 RON, reprezentând 25% din valoarea de 2.328.241,42 RON, reprezentând lucrări suplimentare nejustificate ca imprevizibile, incluse în Actul adiţional nr. x/31.03.2015 la Contractul de lucrări nr. x/18.04.2013;

(iii) obligarea pârâtului la plata sumei de 303.473,04 RON, reţinute cu titlu de corecţie 25% aplicată cheltuielilor solicitate la rambursare, aferente Actului adiţional nr. x la Contractul de lucrări nr. x/18.04.2013;

(iv) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2938 din 13 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de majorare a onorariului de expertiză şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timişoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, precum şi cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2938 din 13 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timişoara, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 noiembrie 2017, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Alte aspecte procesuale

În şedinţa de judecată din 29 iulie 2020, Înalta Curte a luat act de modificarea cadrului procesual al cauzei, în raport de modificările legislative survenite pe parcursul judecării litigiului, constatând că revine Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei calitatea de intimat-pârât, în locul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă. Astfel, cererea de recurs se limitează la reluarea parţială a conţinutului cererii de chemare în judecată, precum şi la redarea notelor scrise depuse în dosarul de fond cu privire la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză (aflate la filele x din vol. IV al dosarului de fond), fără a aduce critici raportate la conţinutul concret al hotărârii atacate (fără a face referiri la vreun considerent al instanţei de fond).

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula recursul declarat de reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 2938 din 13 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iulie 2020.