Inadmissibility of ordinary appeal against final data protection authority decision under Law 677/2001

Şedinţa publică din data de 29 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 10 martie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a contestat Decizia nr. 2871/19.03.2017, emisă de pârâtă, prin care se prelungeşte termenul de soluţionare a plângerii depusă de reclamant sub nr. x/09.02.2017, solicitând:

(i) obligarea pârâtei la soluţionarea plângerii, în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 677/2001, cu înlăturarea procedurii de tip cameră preliminară instituită ilegal de pârâtă, prin "Procedura de soluţionare a plângerilor şi sesizărilor", respectiv:

a. Constatarea faptului că pârâta eludează cu bună ştiinţă obligaţiile ce îi revin conform legislaţiei în vigoare, prin interpretarea greşită a legii în raport cu dreptul UE;

b. Constatarea faptului că pârâta tergiversează nejustificat începerea investigaţiilor cu care a fost învestită;

c. Constatarea nelegalităţii dispoziţiilor art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 677/2001, contrare Directivei 95/46/CE şi jurisprudenţei CJUE, iar prin aplicarea art. 4 C. proc. civ., înlăturarea lor directă, acestea fiind nule şi neconstituţionale;

d. Constatarea nelegalităţii "Procedurii de soluţionare a sesizărilor şi plângerilor", adoptată de pârâtă cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001, raportat la Directiva 95/46/CE.

(ii) aplicarea dispoziţiilor art. 18 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 554/2004, pentru ca instanţa să dea efectivitate hotărârii judecătoreşti;

(iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

(iv) în subsidiar, reclamantul a solicitat sesizarea CJUE cu privire la aspectele de drept ce trebuie lămurite în aplicarea dreptului UE faţă de dispoziţiile şi interpretările dreptului naţional, dacă instanţa consideră că nu are suficiente informaţii relevante din jurisprudenţa CJUE în soluţionarea prezentei cereri, precum şi sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la interpretările dispoziţiilor neclare şi lipsite de previzibilitate din Legea nr. 677/2001.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3414 din 02 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins excepţia necompetenţei acestei instanţe, excepţia nulităţii cererii pentru nesemnare, excepţia netimbrării cererii, excepţia prematurităţii cererii, excepţia lipsei de interes a cererii, excepţia inadmisibilităţii cererii, excepţia lipsei de obiect a cererii, excepţia lipsei îndeplinirii procedurii plângerii prealabile, invocate de pârâtă;

(ii) a respins, ca inadmisibile, excepţia de nelegalitate, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene;

(iii) a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal;

(iv) a obligat pârâta să comunice reclamantului un răspuns scris cu privire la modul de soluţionare a sesizării;

(v) a respins cererea reclamantului de aplicare a prevederilor art. 18 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 554/2004, ca neîntemeiată;

(vi) a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 de RON către reclamant.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3414 din 02 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare în dosarul instanţei de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, reclamantul A. a formulat critici faţă de nesoluţionarea în termen a plângerii adresate pârâtei Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării datelor cu Caracter Personal, solicitând obligarea acestei autorităţi la emiterea unei decizii, potrivit art. 25 din Legea nr. 677/2001. La dosarul cauzei a fost depusă adresa nr. x/09.03.2017, prin care autoritatea pârâtă a informat reclamantul că va efectua o investigaţie cu privire la aspectele sesizate, urmând ca rezultatul demersurilor să fie comunicat la finalizarea verificărilor.

Soluţionând acţiunea cu care a fost învestită, instanţa de fond a constatat caracterul parţial temeinic al cererii de chemare în judecată, reţinând că adresa nr. x/09.03.2017 reprezintă un răspuns prin care reclamantul este informat cu privire la înregistrarea plângerii sale, iar nu rezultatul final în situaţia semnalată, astfel încât a obligat pârâta la emiterea unei decizii cu privire la plângerea depusă de reclamant.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date:

"Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispoziţiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă."

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se asimilează actelor administrative şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

În speţă, instanţa de fond a pronunţat o soluţie în considerarea refuzului nejustificat al autorităţii pârâte de a soluţiona cererea depusă de reclamant. Şi în acest caz, calea de atac judicioasă rămâne cea prevăzută de legea specială pentru situaţia soluţionării cererii prin emiterea actului administrativ.

Pe cale de consecinţă, sentinţa recurată are caracter definitiv, conform tezei finale a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, iar recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Este adevărat că instanţa de fond a menţionat în dispozitivul hotărârii calea de atac a recursului, dar menţiunea greşită din cuprinsul hotărârii judecătoreşti nu deschide dreptul părţii la formularea unei căi de atac neprevăzute de lege.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva sentinţei civile nr. 3414 din 02 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iulie 2020.