Judicial review of local election minutes excluded by exclusive administrative competence of Central Electoral Bureau

Şedinţa publică din data de 29 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 27 iunie 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, a solicitat:

(i) sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (4) lit. c) şi art. 100 alin. (5) din Legea nr. 115/2015;

(ii) anularea Procesului-verbal privind centralizarea voturilor, constatarea rezultatului alegerilor şi atribuirea mandatelor din 05 iunie 2016, întocmit de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 75 Poienarii Burchii;

(iii) suspendarea atribuirii mandatelor de consilier local, astfel cum s-a stabilit prin procesul-verbal contestat.

1.2. Prin cererea precizatoare înregistrată la dosarul cauzei la data de 03 august 2016, reclamantul A. a precizat că înţelege să se judece în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Electorală Permanentă, prin Filiala Muntenia Sud şi Autoritatea Electorală Permanentă, având în vedere încetarea activităţii Biroului Electoral Central.

1.3. Prin cererea depusă la data de 12 iulie 2016, reclamantul A. a renunţat la judecata capătului de cerere privind suspendarea atribuirii mandatelor de consilier local.

1.4. Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la dosarul cauzei la data de 14 septembrie 2016, reclamantul a completat acţiunea introductivă de instanţă cu un petit prin care a solicitat anularea Hotărârii Biroului Electoral Central prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamant, precum şi anularea Hotărârii de constituire a Consiliului local al comunei Poienarii Burchii, judeţul Prahova.

1.5. Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la 07 noiembrie 2016, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a U.A.T. Judeţul Prahova.

1.6. Prin încheierea din 06 decembrie 2016, instanţa de fond a dispus citarea în cauză, în calitate de pârâţi, a Consiliului Local al comunei Poienarii Burchii şi a UAT Judeţul Prahova, prin Preşedintele Consiliului Judeţean.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1335 din 11 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă, ca neîntemeiată;

(ii) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei UAT Judeţul Prahova, prin Preşedintele Consiliului Judeţean şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

(iii) a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată;

(iv) a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Electorală Permanentă, prin Filiala Sud Muntenia, Consiliul Local al comunei Poienarii Burchii şi Autoritatea Electorală Permanentă, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1335 din 11 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., reclamantul a susţinut că acest motiv de nelegalitate este incident în situaţia în care judecătorul nesocoteşte dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi pe cele ale art. 22 din C. proc. civ., respectiv atunci când refuză să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară ori incompletă sau nu stăruie prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului.

În cauză, reclamantul a solicitat şi anularea alegerilor, în cadrul contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal, cerere asupra căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat. De asemenea, instanţa de fond nu s-a pronunţat nici asupra argumentului referitor la nesemnarea documentelor întocmite de Comisia de Validare a Alegerilor din Circumscripţia Electorală nr. 75 Poienarii Burchii de către toţi membrii comisiei.

Soluţia de constatare a inadmisibilităţii acţiunii este neîntemeiată, în opinia recurentului, întrucât, contrar celor reţinute de instanţa de fond, reclamantul a formulat o cerere de anulare a alegerilor, iar aceasta a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 221/23.06.2016, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia Tribunalului Prahova nr. 213/16.08.2016. Există, astfel o contradicţie între hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2016, unde s-a reţinut că o cerere de anulare a alegerilor nu este de competenţa instanţelor de judecată şi sentinţa recurată în cauză, care respinge acţiunea, ca inadmisibilă, pe motiv că nu a fost formulată o cerere de anulare a alegerilor.

Având în vedere aceste aspecte, recurentul-reclamant a apreciat că instanţa de fond a încălcat dreptul său la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar nerespectarea acestei dispoziţii constituie exces de putere.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant a reiterat criticile referitoare la nepronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a alegerilor şi asupra argumentului vizând nesemnarea documentelor întocmite de Comisia de Validare a Alegerilor din Circumscripţia Electorală nr. 75 Poienarii Burchii de către toţi membrii comisiei. A mai susţinut recurentul că instanţa de fond nu s-a referit, în cuprinsul hotărârii, la proba cu martori a cărei administrare a fost propusă de reclamant.

În mod similar, şi în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a reiterat aspectele referitoare la nepronunţarea instanţei de fond asupra solicitării de anulare a alegerilor ori asupra nesemnării procesului-verbal de constituire a Comisiei de Validare a Alegerilor din Circumscripţia Electorală nr. 75 Poienarii Burchii de către preşedintele comisie şi de un alt membru al acesteia.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a criticat soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului U.A.T. Judeţul Prahova, susţinând că, în condiţiile art. 103 - art. 105 din Legea nr. 115/2015, acest pârât este depozitarul voturilor şi a documentelor care probează modul în care s-a desfăşurat centralizarea voturilor şi desemnarea câştigătorilor mandatelor de consilier local.

Prin cererea înregistrată la data de 14 noiembrie 2018, reclamantul a dezvoltat motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., susţinând că, deşi instanţa de fond a reţinut că Legea nr. 115/2015 nu reglementează posibilitatea contestării pe cale judiciară a proceselor-verbale privind stabilirea rezultatului alegerilor locale, în realitate actele emise de birourile electorale sunt acte emise de o autoritate publică, iar potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările înregistrate la dosarul cauzei la data de 02 noiembrie 2017, respectiv 21 noiembrie 2017, intimaţii-pârâţi Consiliul Local al Comunei Poienarii Burchii şi Autoritatea Electorală Permanentă au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Alte aspecte procesuale relevante

Prin cererea înregistrată la data de 09 noiembrie 2018, recurentul-reclamant a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (4) lit. c) şi art. 100 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, apreciind că aceste texte de lege încalcă prevederile art. 16, art. 37 şi art. 40 din Constituţie.

În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, s-a dispus constituirea dosarului asociat nr. x/2016, conform art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Cu caracter prealabil, Înalta Curte va proceda la încadrarea criticilor de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., reclamantul a invocat următoarele argumente, redate sintetic:

- nepronunţarea instanţei de judecată asupra cererii formulate de reclamant, prin care a solicitat anularea alegerilor;

- nepronunţarea asupra unui motiv de nulitate a procesului-verbal de constituire a Comisiei de Validare a Alegerilor din Circumscripţia Electorală nr. 75 Poienarii Burchii (nesemnarea de către toţi membrii comisiei);

- existenţa unei contradicţii între motivele sentinţei recurate, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea din prezentul litigiu şi considerentele hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2016;

- posibilitatea contestării actelor emise de birourile electorale şi de Biroul Electoral Central, în temeiul Legii nr. 554/2004, având în vedere natura de acte administrative.

Înalta Curte apreciază, faţă de criticile de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., întrucât motivul de casare referitor la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti priveşte nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, respectiv săvârşirea, de către instanţa de judecată, a unor acte aflate în sfera de competenţă a organelor puterii executive sau legislative, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

Recurentul a invocat o pretinsă nerespectare, de către instanţa de fond, a unor dispoziţii referitoare la desfăşurarea procesului civil, având drept consecinţă încălcarea dreptului la un proces echitabil, nerespectarea rolului activ al judecătorului şi refuzul soluţionării pricinii cu care a fost învestită instanţa de judecată (denegarea de dreptate), argumente care se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, criticile privind motivarea contradictorie a sentinţei recurate, în raport de hotărârile judecătoreşti pronunţate în alt litigiu, precum şi cele privitoare la natura de acte administrative a actelor emise de birourile electorale, privesc aplicarea ori interpretarea normelor de drept incidente cauzei şi se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate de instanţa de control judiciar prin raportare la acest text de lege.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a reluat aspectele referitoare la nepronunţarea instanţei de fond asupra tuturor cererilor deduse judecăţii şi a argumentelor prezentate în susţinerea lor, critici care nu se încadrează în motivul de recurs care sancţionează existenţa în cuprinsul hotărârii recurate a unor motive contradictorii ori străine de natura cauzei, ci în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte va examina recursul dedus judecăţii prin prisma motivelor de nelegalitate reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., criticile formulate de pârât fiind circumscrise acestor cazuri de casare.

II.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Referitor la criticile privind nepronunţarea instanţei de judecată asupra cererii de anulare a alegerilor, Înalta Curte constată că petitele cererii de chemare în judecată, astfel cum au fost precizate şi completate ulterior, nu cuprind un capăt de cerere vizând anularea alegerilor locale desfăşurate la 05 iunie 2016, reclamantul solicitând anularea procesului-verbal care consemnează rezultatul electiv pentru Consiliul local al comunei Poienarii Burchii, şi, în temeiul principiului de drept "accesorium sequitur principale", anularea hotărârii de constituire a Consiliului local al comunei Poienarii Burchii.

Chiar dacă s-ar accepta argumentul reclamantului, care, în cuprinsul cererii de recurs, a susţinut că cererea de anulare a alegerilor a fost cuprinsă în cadrul acţiunii, deşi nu într-o formă procedurală riguroasă, Înalta Curte constată că, urmare a soluţiei de admitere a excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii, instanţa de fond nu mai avea a se pronunţa asupra celorlalte cereri deduse judecăţii. Capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat anularea Procesului-verbal privind centralizarea voturilor, constatarea rezultatului alegerilor şi atribuirea mandatelor din 05 iunie 2016, întocmit de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 75 Poienarii Burchii, are caracter principal, iar pretenţia privind anularea alegerilor este considerată de către reclamant a fi o consecinţă a anulării acestui proces-verbal, a cărei examinare pe fond nu se mai impunea, în raport de soluţia de inadmisibilitate a petitului principal, întrucât nu reprezintă o pretenţie de sine stătătoare.

Nefondate sunt şi criticile referitoare la nepronunţarea instanţei de fond asupra motivului de nelegalitate vizând nesemnarea înscrisului reprezentat de procesul-verbal întocmit de Comisia de Validare a Alegerilor din Circumscripţia Electorală nr. 75 Poienarii Burchii, Înalta Curte reţinând că, în condiţiile constatării unei cauze de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, care împiedică analizarea pe fond a pretenţiilor reclamantului, judecătorul cauzei nu mai procedează la examinarea susţinerilor şi argumentelor părţilor vizând motivele de nelegalitate a actelor administrative atacate, care ţin de fondul litigiului, iar nu de soluţionarea excepţiei de procedură.

Referitor la proba testimonială propusă de reclamant, Înalta Curte reţine, în raport de teza probatorie înfăţişată, că prin administrarea probei cu martori reclamantul urmărea să dovedească nelegalitatea actelor administrative atacate, pentru fraudă electorală. Or, aceste aspecte şi, pe cale de consecinţă, proba propusă, ţin de fondul litigiului, iar nu de modalitatea de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii. Prin urmare, instanţa de fond nu avea obligaţia de a se pronunţa cu privire la necesitatea administrării probei testimoniale, atât timp cât litigiul a fost soluţionat prin examinarea, în condiţiile art. 248 C. proc. civ., a unei excepţii de procedură care a făcut inutilă administrarea de probe şi cercetarea în fond a cauzei.

În ceea ce priveşte pretinsa existenţă a unei contradicţii între motivele sentinţei recurate, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea din prezentul litigiu şi considerentele hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte constată că o astfel de contradicţie nu poate fi decelată, ci, dimpotrivă, atât considerentele sentinţei recurate, cât şi cele ale sentinţei civile nr. 221/23.06.2016, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia Tribunalului Prahova nr. 213/16.08.2016, concluzionează în sensul că procesele-verbale privind stabilirea rezultatului alegerilor locale pot fi atacate, în condiţiile Legii nr. 115/2015, prin contestaţie adresată Biroului Electoral Central, nefiind deschisă calea judiciară a acţiunii adresate instanţelor de judecată. Chiar dacă în prezentul litigiu instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar în dosarul nr. x/2016 s-a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată, considerentele pe care s-au întemeiat cele două soluţii converg.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a reţinut că reclamantul avea deschisă calea unei acţiuni în anularea alegerilor pentru fraudă, în condiţiile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 115/2015, argument pe care recurentul l-a contestat prin cererea de recurs, susţinând că a formulat o astfel de acţiune, care a fost respinsă de Judecătoria Ploieşti, pe motivul necompetenţei generale a instanţelor de judecată.

Or, analizând sentinţa civilă nr. 221 din 23.06.2016, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte constată că obiectul cererii l-a reprezentat "anularea Procesului-verbal privind centralizarea voturilor, constatarea alegerilor şi atribuirea mandatelor din 05 iunie 2016, întocmit de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 75 Poienarii Burchii, suspendarea atribuirii mandatelor de consilier local, aşa cum s-a stabilit conform procesului-verbal contestat şi trimiterea la Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (4) lit. c) şi art. 100 alin. (5) din Legea nr. 115/2015". Aşadar, obiectul cererii adresate Judecătoriei Ploieşti nu l-a reprezentat anularea alegerilor locale pentru fraudă, ci constatarea caracterului nelegal al procesului-verbal menţionat, iar pe de altă parte, cererea de anulare a alegerilor se adresează Biroului Electoral Central, conform art. 39 alin. (3) din Legea nr. 115/2015, iar nu instanţei de judecată.

Referitor la susţinerile recurentului-reclamant, prin care acesta a invocat natura de acte administrative a actelor emise de birourile electorale şi de Biroul Electoral Central, apreciind că pot fi supuse contestării judiciare în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte le constată a fi nefondate.

Dispoziţiile Legii contenciosului administrativ au caracter de normă generală în raport de prevederile altor acte normative, cu caracter special, prin care se stabilesc condiţii distincte pentru atacarea unor acte emise de autorităţile administraţiei publice locale ori centrale, iar în prezenta speţă, Înalta Curte constată că Legea nr. 115/2015 prevede căi de atac specifice procedurii electorale.

Astfel, potrivit art. 39 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 115/2015, Biroul Electoral Central primeşte procesele-verbale întocmite de birourile electorale de circumscripţie judeţeană şi a municipiului Bucureşti, împreună cu procesele-verbale conţinând rezultatul alegerilor, întocmite de birourile electorale de circumscripţie comunală, orăşenească, municipală şi de sector al municipiului Bucureşti, totalizează rezultatele la nivel naţional, pe partide politice, alianţe politice, alianţe electorale sau organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri şi pe candidaţi independenţi, separat pentru consiliile locale, consiliile judeţene, primari, precum şi pentru preşedinţii consiliilor judeţene şi asigură publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi în presă. De asemenea, potrivit art. 39 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 115/2015, Biroul Electoral Central soluţionează sesizările privitoare la frauda electorală, putând dispune anularea alegerilor dintr-o circumscripţie electorală, în cazul în care constată, pe baza probelor administrate, că votarea şi stabilirea rezultatului alegerilor au avut loc prin fraude de natură a modifica atribuirea mandatelor în circumscripţia electorală respectivă. Cererea de anulare a alegerilor dintr-o circumscripţie electorală se poate face, potrivit art. 39 alin. (3) din acelaşi act normativ, numai de către partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale sau organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri ori candidaţii independenţi care au participat la alegeri şi numai în termen de 48 de ore de la închiderea votării, sub sancţiunea decăderii.

Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004:

"Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară."

Totodată, prin Decizia nr. 16/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-au reţinut următoarele:

"67. Pentru aceasta, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii observă că, atunci când a stabilit o astfel de competenţă specială, legiuitorul în materie electorală a făcut o derogare de la cenzura actelor administrative respective conform dispoziţiilor legii contenciosului administrativ, derogare permisă de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere natura specifică a acestor acte şi faptul că ele aparţin materiei contenciosului electoral, desprinsă din materia contenciosului general.

68. Atunci când legea organică stabileşte o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudenţă s-a recunoscut dreptul de acces la justiţie potrivit legii contenciosului administrativ, ca jurisdicţie cu caracter general în materia actelor administrative."

Aşadar, Înalta Curte reţine că, prin Legea nr. 115/2015 legiuitorul a stabilit reguli speciale în ceea ce priveşte atacarea actelor întocmite în legătură cu procesul electoral, iar cererea privind anularea alegerilor pentru fraudă trebuie să îmbrace forma unei contestaţii adresate Biroului Electoral Central, iar nu a unei acţiuni judiciare de anulare a procesului-verbal conţinând rezultatul alegerilor, emis de biroul electoral de circumscripţie electorală comunală. Cercetarea legalităţii procesului-verbal nu este interzisă de legiuitor, ci aceasta este permisă conform unor reguli specifice, determinate de caracterul deosebit al procedurii electorale, respectiv în cadrul cererii de anulare a alegerilor, dată în competenţa exclusivă a Biroului Electoral Central.

În acest context, Înalta Curte reţine că reclamantul, deşi s-a adresat Biroului Electoral Central prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 din 08.06.2016, nu a solicitat anularea alegerilor pentru fraudă, ci a solicitat efectuarea unor verificări privitoare la modul de alocare a mandatelor de consilier local la comuna Poienarii Burchii, judeţul Prahova, iar ulterior a formulat cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului litigiu. Prin urmare, reclamantul nu a uzat de mijloacele legale de contestare prevăzute de Legea nr. 115/2015, ci s-a adresat instanţei de judecată cu o acţiune neprevăzută de cadrul normativ intern, demers inadmisibil indiferent de criticile de nelegalitate învederate de reclamant.

În fine, în ceea ce priveşte critica soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului UAT Judeţul Prahova, Înalta Curte o apreciază a fi neîntemeiată. Calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte a fost susţinută de recurentul-reclamant în raport de dispoziţiile art. 103 - art. 105 din Legea nr. 115/2015, argumentând că unitatea administrativ teritorială este depozitara voturilor şi a documentelor care probează modul în care s-a desfăşurat centralizarea voturilor şi desemnarea câştigătorilor mandatelor de consilier local.

Or, calitatea de depozitară a pârâtei UAT Prahova a voturilor şi documentelor privind procesul electiv nu rezultă din textele de lege invocate de reclamant, iar, pe de altă parte, în contenciosul administrativ calitatea procesuală pasivă aparţine autorităţii sau instituţiei publice emitente a actului administrativ atacat, iar nu eventualului terţ care depozitează ori arhivează actul contestat. Cum în prezenta cauză reclamantul nu a atacat un act emis de această instituţie publică, Înalta Curte constată că soluţia dispusă de prima instanţă este corectă, UAT Judeţul Prahova neavând calitate procesuală pasivă în cauză.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1335 din 11 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iulie 2020.