Eligibility of construction site costs and restrictive public procurement qualification requirements under EU-funded contracts

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 august 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Universitatea din Craiova, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat anularea notei de neconformitate nr. x/01.04.2015, precum şi a informării nr. 25949/09.04.2015 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x; a informării nr. 3156/15.04.2015 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x, a informării nr. 37202/19.05.2015 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x şi a informării nr. 42112/10.06.2015 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x, cu obligarea pârâtei la plata sumelor reţinute în baza acestor documente şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 375 din 26 iunie 2017, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Universitatea din Craiova, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a anulat nota de neconformitate nr. x/01.04.2015, emisă de DGPE din cadrul M.D.R.A.P., precum şi informările nr. 25949/09.04.2015, nr. 37202/19.05.2015, nr. 42112/10.06.2015 şi decizia nr. 1144/09.06.2015 emisă în soluţionarea contestaţiei nr. 38259/08.05.2015 şi a obligat pârâtul la 7.600 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (în prezent, Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, conform art. 7 din O.U.G. nr. 68/2019), întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În criticile sale, recurentul-pârât a pretins că sentinţa primei instanţe a fost dată cu greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material, anulând actele administrative contestate în cauză, în condiţiile în care informările emise în derularea contractului de finanţare nr. x/31.07.2013 întruneau toate cerinţele de conformitate cu legile aplicabile lor, fără a fi afectate de vreun viciu de nelegalitate.

A precizat recurentul-pârât faptul că, în verificarea cererilor de rambursare nr. x, 5 şi 6, autoritatea de management a identificat o serie de cheltuieli neeligibile, precum şi încălcări ale legislaţiei privind achiziţiile publice, fiind emise următoarele acte:

- nota de neconformitate nr. x/01.04.2015, prin care, constatându-se încălcări ale prevederilor legislaţiei privind achiziţiile publice, au fost aplicate reduceri procentuale de 25% din valoarea contractului de lucrări nr. x/10.11.2014 încheiat cu Societatea A. S.A., stabilindu-se o reducere procentuală în cuantum de 7.529.110,37 RON;

- informarea nr. 25949/-9.-4.2-15, privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x, prin care autoritatea de management a considerat neeligibile cheltuielile efectuate de reclamanta la capitolul bugetar 5.1 organizare de şantier, linia bugetară 5.1.1 Lucrări de construcţii, în cuantum de 16.874,62 RON şi TVA de 4.049,91 RON, conform facturii nr. x/23.02.2013, precum şi în cuantum de 2.950,82 RON şi TVA de 708,20 RON, conform facturii x/21.01.2015;

- informarea nr. x/19.05.2015, privind plata cheltuielilor aprobate prin cererea de plată nr. x, prin care autoritatea de management a considerat neeligibilă a cheltuială în cuantum de 13.430,81 RON şi TVA în sumă de 3.223,40 RON, reprezentând contravaloarea facturii x/25.03.2015, cheltuială ce a fost efectuată de către intimata-reclamantă la capitolul bugetar 5.1 organizare de şantier, linia bugetară 5.1.1 Lucrări de construcţii;

- informarea nr. x/10.06.2015 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x, prin care autoritatea de management a considerat neeligibile cheltuielile efectuate de către intimat-reclamantă la capitolul bugetar 1.3 Amenajare pentru protecţia mediului şi 5.1 Organizare de şantier, linia bugetară 5.1.1 Lucrări de construcţii, în cuantum de 14.051,51 RON şi TVA în sumă de 3.372,36 RON, reprezentând contravaloarea facturii x/22.04.2015, precum şi cheltuieli neeligibile rezultând din factura nr. x/25.03.2015, în sumă de 1.483,59 RON şi TVA în sumă de 356,06 RON.

S-a criticat soluţia primei instanţe, în care s-a reţinut că nu au fost motivate real măsurile dispuse prin informările contestate în cauză, întrucât nu a fost indicat temeiul de drept în baza căruia s-au considerat neeligibile cheltuielile respective, fiind, astfel, încălcat principiul transparenţei, prevăzut de art. 3 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, susţinând recurentul-pârât că informările respective au arătat într-o manieră explicită, cu indicarea expresă a prevederilor art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009, motivele pentru care anumite cheltuieli au fost considerate neeligibile.

Totodată, precizează recurentul M.D.R.A.P. faptul că a indicat, în actele contestate, prevederile Ordinului nr. 185/2008 privind eligibilitatea cheltuielilor.

Astfel, se arată în cererea de recurs că o anumită categorie de cheltuieli nu a fost eligibilă întrucât nu au fost anexate documente justificative, aşa cum prevedeau dispoziţiile pct. 5.2.2 din convenţia nr. 7837/18.11.2014, încheiată între Universitatea din Craiova şi Societatea A. S.A., conform cărora "achizitorul are obligaţia de a anexa la factura emisă toate facturile primite de la furnizorii de apă şi energie electrică".

O altă categorie de cheltuieli a fost considerată neeligibilă pentru neîncadrarea acesteia în prevederile art. 6 alin. (3) din Ordinul nr. 185/2008, potrivit cărora sunt eligibile doar cheltuielile cu lucrări de nivelări ale terenurilor naturale, dezafectări locale căi de comunicaţie sau construcţii, branşarea la utilităţi, realizarea de căi de acces, nu şi cheltuieli privind organizarea de şantier.

A mai susţinut recurentul-pârât că anumite cheltuieli, precum cele pentru amenajare teren, au fost încadrate greşit de către reclamantă în linia bugetară 1.3 şi nu în linia bugetară 1.2, cum impunea Ordinul nr. 185/2008, specificându-se, de asemenea, că la această linie bugetară reclamanta nu avea prevăzute sume în buget.

Soluţia primei instanţe a fost criticată de recurentul-pârât şi pentru faptul că judecătorul fondului nu a reţinut vreun text de lege care să prevadă, sub sancţiunea nulităţii, indicarea în concret a temeiului de drept al neeligibilităţii, iar partea nu a făcut dovada vreunei vătămări rezultând din necunoaşterea temeiurilor de drept, în condiţiile în care a şi uzat de căile de atac, atât cea administrativă, cât şi cea judiciară.

A precizat recurentul M.D.R.A.P. că eligibilitatea cheltuielilor se evaluează în conformitate cu prevederile H.G. nr. 759/2007 şi ale Ordinului nr. 185/2008, iar intimata-reclamantă a cunoscut aceste dispoziţii legale şi s-a obligat să le respecte încă de la semnarea contractului de finanţare, cheltuielile privind organizarea de şantier fiind prevăzute la art. 6 din acest ordin.

A susţinut recurentul-pârât că nu sunt aplicabile, în cauză, prevederile art. 3 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, în raport de situaţia juridică născută prin emiterea informărilor contestate, ce este una ulterioară activităţilor privind selecţia şi contractarea fondurilor europene.

Un alt palier al criticilor formulate în cauză a privit soluţia primei instanţe de reţinere a eligibilităţii cheltuielilor de organizare de şantier, potrivit expertizei contabile efectuate în cauză.

A reluat recurentul-pârât obiecţiunile pe care le-a formulat în referire la concluziile expertului contabil pentru obiectivul nr. 1 şi pentru obiectivul nr. 4, susţinând, în esenţă, că expertul contabil desemnat de instanţă ar fi trebuit să compare documentele justificative anexate cererilor de plată, nu cele puse la dispoziţie de către reclamantă, iar expertul nu a răspuns solicitărilor instanţei, menţinând concluziile iniţiale.

În privinţa obiectivului nr. 4, a susţinut recurentul-pârât că expertul contabil nu a fundamentat răspunsul său la acest obiectiv, întrucât nu a arătat cum a stabilit identitatea dintre cheltuielile efectuate de Societatea A. S.A. cu cheltuielile stipulate ca fiind eligibile prin Ordinul nr. 185/2008 şi H.G. nr. 759/2007.

A făcut trimitere recurentul-pârât la jurisprudenţa instanţei supreme în materia eligibilităţii sumelor afectate pentru organizarea de şantier, identificând, în acest sens, decizia ÎCCJ nr. 194/2.02.2016.

Criticile recurentului-pârât au privit modalitatea în care prima instanţă a valorificat concluziile expertului contabil, în care s-a arătat că au fost absolut necesare cheltuielile privind organizarea de şantier pentru desfăşurarea acestei activităţi, în condiţiile în care H.G. nr. 759/2007 şi Ordinul nr. 185/2008 reţin că necesitatea efectuării unei cheltuieli nu reprezintă un criteriu pentru eligibilitate, iar caracterul neeligibil al unei cheltuieli considerate necesare determină suportarea acestei sume din bugetul propriu, fiind exclusă de la finanţare.

Potrivit prevederilor art. 264 C. proc. civ., susţine recurentul-pârât că judecătorul fondului avea obligaţia să examineze toate probele administrate, coroborându-le în vederea aflării adevărului, fără a absolutiza niciuna dintre dovezile cauzei.

În privinţa reducerii procentuale de 25%, aplicată conform notei de neconformitate nr. x/01.04.2015, susţine recurentul-pârât M.D.R.A.P. că judecătorul fondului a pronunţat o soluţie greşită, fiind nesocotite prevederile art. 2, art. 35 alin. (95), art. 36 alin. (2), art. 82 alin. (1), art. 177 alin. (1) şi (2), art. 179 alin. (2) şi art. 192 din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi ale art. 7 şi art. 8 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 925/2006, în baza cărora în cadrul achiziţiei publice analizate au fost constatate nereguli constând în impunerea de cerinţe restrictive, iar oferta câştigătoare nu îndeplinea toate cerinţele solicitate în documentaţia de atribuire.

Referitor la constatarea de la punctul 1 lit. a) din nota de neconformitate nr. x/01.04.2015, respectiv "solicitarea de cerinţe restrictive prin documentaţia de atribuire", s-a reţinut ca fiind cu caracter restrictiv solicitarea de autorizaţii/atestate emise de instituţii de specialitate ale statului român ce îşi desfăşoară activitatea şi au competenţe doar pe teritoriul României, fără indicarea că se acceptă calificări similare "echivalente", înregistrarea "echivalentă" similară în ţara de stabilire a ofertantului sau dovada depunerii cererii de recunoaştere a calificării de autorităţile române în documentaţia de atribuire.

S-a mai reţinut în nota de conformitate contestată că impunerea exigenţei deţinerii autorizaţiilor/certificatelor/licenţelor/atestatelor eliberate de autorităţile române în momentul depunerii ofertelor pentru licitaţie este excesivă şi nerelevantă şi restricţionează participarea ofertanţilor străini, întrucât îi obligă la obţinerea acestora fără a avea certitudinea câştigării licitaţiei.

A menţionat recurentul M.D.R.A.P. că măsura corecţiei financiare s-a dispus în concordanţă cu recomandările auditorilor D.G. Regio din cadrul Comisiei Europene, pentru P.O.S. Mediu, ţinând cont de principiul proporţionalităţii, aceste recomandări fiind valabile şi pentru programul P.O.R. 2007-2014.

S-a criticat, de către recurentul-pârât M.D.R.A.P., faptul că prima instanţă a reţinut în mod eronat că cerinţele solicitate nu sunt restrictive, deoarece în încheierea secţiunii III.2.1.b) este inserată prevederea expresă că "ofertanţii de altă naţionalitate decât cea română vor prezenta documente în limba în care au fost emise, însoţite de o traducere autorizată a acestora în limba română", din modul de redactare fiind evident că pentru operatorii economici străini nu a fost impusă cerinţa emiterii autorizaţiilor/certificatelor/atestatelor de către instituţii/autorităţi române, pentru că aceste autorităţi au obligaţia legală de a folosi limba română în activitatea lor, motivare care, în opinia M.D.R.A.P., nu ţine seama de prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, iar autorizaţiile solicitate şi considerate cerinţe restrictive sunt emise de instituţii de specialitate ale statului român ce îşi desfăşoară activitatea şi au competenţe doar pe teritoriul naţional, menţionându-se expres chiar denumirile instituţiilor şi legislaţia aplicabilă actelor solicitate.

Referitor la constatarea de la punctul I lit. b) din nota de neconformitate, respectiv "solicitarea de cerinţe restrictive prin documentaţia de atribuire", reiterează recurentul-pârât constatarea sa privind caracterul restrictiv al cerinţei formulate de intimata-reclamantă în caietul de sarcini, în cadrul căreia s-a solicitat ca "toate ofertele pentru materiale şi echipamente se vor prezenta însoţite de certificate de calitate, semnate şi ştampilate de către furnizori, în original, furnizori care îşi vor asuma răspunderea pentru menţinerea acestor oferte până la punerea în operă a materialelor, însoţite de garanţie", prin această cerinţă fiind încălcate prevederile art. 35 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006.

Susţine recurentul-pârât că, prin formularea acestei cerinţe, solicitarea autorităţii contractante nu poate fi justificată rezonabil de necesitatea ca produsele incluse în listele de materiale şi echipamente să existe şi să nu fie retrase din fabricaţie cel puţin până la punerea în operă a acestora, având în vedere că durata contractului de achiziţie a fost estimată la 385 de zile, iar ofertanţii aveau de obţinut oferte de la furnizori valabile pentru o perioadă mai mare de un an de zile, condiţie dificil de realizat pe piaţa liberă.

Au fost solicitate clarificări din partea operatorilor economici interesaţi, însă autoritatea contractantă nu a ţinut cont de aceste solicitări.

Subliniază recurentul-pârât că executarea contractului de achiziţie publică în condiţiile asumate nu putea justifica cerinţe care să impună unui furnizor să producă un anumit material sau un echipament o perioadă de peste un an de zile, iar executarea contractului nu poate fi împiedicată de faptul că ofertantul ar putea achiziţiona acelaşi material sau echipament de la un alt furnizor, în situaţii conjuncturale în care poate obţine un preţ mai mic pentru aceste bunuri.

De asemenea, a considerat recurentul M.D.R.A.P. că nu se justifică nici măcar cerinţa din documentaţia de atribuire prin care s-a impus ofertanţilor să-şi menţină oferta pentru o perioadă de cel puţin 120 de zile (fişa de date, punctul IV.3.7), iar prin caietul de sarcini s-a solicitat menţinerea ofertelor de către furnizori pentru materiale şi echipamente până la punerea în operă a acestora, adică peste 360 de zile, ceea ce, potrivit autorităţii de management, nu poate fi admis.

Referitor la constatarea de la punctul II din nota de neconformitate, respectiv "oferta câştigătoare nu îndeplineşte toate cerinţele solicitate prin documentaţia de atribuire", menţionează recurentul-pârât că ofertantul câştigător nu a îndeplinit cerinţa privind certificatele de calitate, semnate şi ştampilate de către furnizori, în original, pentru materiale de construcţii şi echipamente, lipsind aceste documente pentru unele produse din lista acestor materiale, fiind indicate, punctual, oferte de preţ ale furnizorilor pentru materiale care nu îndeplineau cerinţa solicitată prin caietul de sarcini (B. S.R.L., Societatea C. S.R.L., D. S.R.L., Societatea E. S.R.L., Societatea F. S.A., Societatea G. SRL), iar pentru unele dintre materialele şi echipamentele solicitate comisia de evaluare nici nu a verificat îndeplinirea acestei cerinţe.

Consideră recurentul-pârât că judecătorul fondului s-a rezumat doar la a indica mai multe pagini din propunerea tehnică, afirmând că ofertantul câştigător Societatea A. S.A. a prezentat declaraţiile furnizorilor de materiale şi echipamente privind menţinerea produselor ofertate până la punerea în operă a acestora, fără a observa că aceste declaraţii nu sunt în concordanţă cu cerinţa solicitată, întrucât menţinerea ofertei a fost stabilită pentru o perioadă mai mică decât cea din documentaţia de atribuire, variind între 30 de zile şi 120 de zile, conform exemplelor arătate expres în cererea de recurs.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Universitatea din Craiova a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu titlu preliminar, arată intimata-reclamantă că între aceleaşi părţi au mai existat litigii, în care cheltuielile declarate iniţial neeligibile de către autoritatea publică în cadrul unor proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile au fost ulterior confirmate în mod definitiv ca fiind eligibile, fiind indicate, în acest sens, dosarele nr. x/2014 şi y/2014

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului pentru nemotivare, a arătat intimata-reclamantă că recurentul M.D.R.A.P. nu a făcut altceva decât să reia afirmaţiile sale din cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul de fond, iar criticile sale fac trimitere mai mult la o greşită apreciere asupra probelor, nu în legătură cu normele de drept material incidente.

A mai susţinut intimata-reclamantă că în mod corect a reţinut prima instanţă că autoritatea de management a încălcat obligativitatea respectării principiului transparenţei, prevăzut de art. 3 din O.U.G. nr. 66/2011, nefiind motivate actele administrative emise de recurentul-pârât, iar norma legală anterior menţionată este aplicabilă şi în situaţia actelor de natura celor contestate în cauză. Cu privire la eligibilitatea cheltuielilor, se arată de către intimata-reclamantă că sunt reluate drept critici în recurs obiecţiunile formulate cu privire la concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat la judecata în fond, sumele verificate de expertul contabil fiind găsite ca eligibile, în raport de prevederile art. 2 din H.G. nr. 759/2007.

Mai afirmă intimata Universitatea din Craiova că eligibilitatea cheltuielilor este confirmată şi de caracterul absolut necesar al acestora şi de încadrarea lor în mod corect în categoria cheltuielilor necesare organizării de şantier.

În aceste condiţii, susţine intimata-reclamantă că nu puteau fi înlăturate aceste cheltuieli din categoria celor eligibile, acestea având la bază toate documentele justificative.

Se mai arată în cuprinsul întâmpinării că în mod nefondat s-ar fi considerat, de către autoritatea de management, că Universitatea din Craiova ar fi impus cerinţe restrictive cu privire la specificaţiile tehnice, fapt pentru care i-ar fi fost nelegal aplicată o corecţi financiară de 25% prin nota de neconformitate nr. x/01.04.2015.

Menţionează intimata că selecţia şi calificarea ofertanţilor s-a făcut cu respectarea prevederilor ar. 177 şi următoarele din O.U.G. nr. 34/2006, iar cerinţele minime ce au fost solicitate potenţialilor ofertanţi au fost legale şi proporţionale cu obiectul şi scopul contractului atribuit, specificul acestuia, complexitatea şi valoarea deosebit de mari şi timpul scurt de implementare, ce impunea asigurarea derulării în bune condiţii a proiectului.

Se afirmă, în cuprinsul întâmpinării, că autoritatea contractantă a precizat, la finalul secţiunii III.2.1.b), secţiunea în care a solicitat autorizaţiile, faptul că "ofertanţii de altă naţionalitate decât cea română vor prezenta documentele în limba în care au fost emise, însoţite de traducere autorizată a acestora în limba română", astfel încât operatorii economici străini interesaţi de procedură au putut face echivalenţa cu autorizaţiile/atestatele/licenţele emise în ţara lor de origine, respectându-se principiile achiziţiilor publice.

Totodată, autoritatea contractantă a solicitat prin fişa de date a achiziţiei, la pct. III.2.1.b)-Capacitatea de exercitare a activităţii profesionale, autorizaţii, certificate şi atestate privind activitatea profesională a ofertanţilor.

De asemenea, susţine intimata-reclamantă că în mod greşit a stabilit autoritatea de management o reducere a valorii contractului cu 25%, întrucât solicitarea de prezentare a certificatelor de garanţie avea scopul de a indica caracteristicile tehnice ale materialelor şi echipamentelor ofertate şi de a certifica faptul că acestea corespund cu solicitările din caietul de sarcini, nefiind deci o cerinţă suplimentară restrictivă, din moment ce ea se referea la capacitatea de dovedire a îndeplinirii condiţiei materialelor şi echipamentelor.

A mai arătat intimata-recurentă că ofertantul declarat câştigător, A. S.A., a îndeplinit integral condiţiile prevăzute în caietul de sarcini, din punct de vedere tehnic, iar referitor la capacitatea de executare a unor lucrări de către firme din afara României, susţine, în esenţă, intimata Universitatea din Craiova faptul că acceptarea documentelor traduse în limba română este mult mai corectă decât cea a documentelor "echivalente", deoarece, în fapt, nu poate fi făcută echivalenţa între documente de către beneficiar prin comisia de analiză a ofertelor, ci numai de către cei care emit acele autorizaţii de execuţie a lucrărilor respective. De altfel, conform celor susţinute de intimata-reclamantă, comisia de analiză a ofertelor depuse putea constata din documentele depuse doar că ofertantul respectiv a mai executat lucrări similare şi în ţara de origine.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, recurentul-pârât M.D.R.A.P. a combătut excepţia nulităţii recursului, arătând că au fost dezvoltate pe larg criticile formulate în calea de atac declarată, cu indicarea normelor de drept material a căror încălcare s-a pretins, iar cu privire la cheltuielile efectuate pentru organizarea de şantier, se arată că au fost refuzate la decontare respectivele cheltuieli nu pentru că nu ar fi fost necesare, ci pentru că nu se regăsesc printre cele prevăzute de normele legale ca fiind eligibile (Ordinul nr. 185/18.02.2008).

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 23 noiembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 8 aprilie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul de faţă în raport de criticile formulate, prin prisma probelor administrate şi în considerarea temeiurilor de drept indicate, Înalta Curte reţine caracterul său fondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin sentinţa civilă nr. 375/2017, recurată în prezentul dosar, au fost anulate nota de neconformitate nr. x/01.04.2015, emisă de D.G.P.E. din cadrul M.D.R.A.P., informările nr. 25949/09.04.2015, nr. 37202/19.05.2015, nr. 42112/10.06.2015, precum şi decizia nr. 1144/09.06.2015 emisă în soluţionarea contestaţiei nr. 38259/08.05.2015.

În privinţa informărilor contestate de către intimata-reclamantă, a reţinut prima instanţă că aceste acte administrative nu sunt motivate corespunzător, neavând indicat temeiul de drept în baza căruia s-au considerat a fi neeligibile cheltuielile arătate în cuprinsul respectivelor acte. Pornind de la aceste reţineri, a constatat judecătorul fondului o încălcare a principiului transparenţei, prevăzut de art. 3 din O.U.G. nr. 66/2011, prin neindicarea temeiurilor de drept care au stat la baza considerării ca neeligibile a cheltuielilor excluse de la rambursare.

Criticile recurentului-pârât, îndreptate împotriva acestei soluţii a primei instanţe, sunt fondate, reţinându-se, în prezenta cale de atac, împrejurarea că actele administrative reprezentate de cele patru informări sunt motivate în fapt şi în drept, prin indicarea temeiului de drept reprezentat de prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 64/2009, iar eligibilitatea cheltuielilor este descrisă la articolul 5 din contractul de finanţare nr. x/31.07.2013, contract semnat de intimata-reclamantă în calitate de beneficiar. Aşadar, pentru declararea ca neeligibile a unor cheltuieli efectuate în derularea proiectului finanţat cu fonduri nerambursabile, era suficient ca intimata-reclamantă să verifice clauza de la art. 5 din contractul în care era parte, pentru a avea cunoştinţă de temeiurile de drept ale cheltuielilor calificate drept eligibile. Prin urmare, nu se poate reţine existenţa vreunei vătămară rezultate din faptul că nu s-a precizat în cuprinsul informărilor contestate, ca temei de drept, Ordinul nr. 185/2008.

Nota de neconformitate nr. x/01.04.2015 a fost emisă de către D.G.P.E. din cadrul M.L.P.D.A. (fost M.D.R.A.P.) pentru încălcări ale legislaţiei privind achiziţiile publice, constând în solicitarea de cerinţe restrictive prin documentaţia de atribuire, iar prin decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 1144/09.06.2015 s-a confirmat legalitatea acestei note de neconformitate, în care s-a constatat că autoritatea contractantă, prin documentaţia de atribuire, a impus condiţii suplimentare potenţialilor ofertanţi, prin solicitarea unor cerinţe minime de calificare, respectiv deţinerea unor atestate/certificate/autorizaţii/licenţe I.S.C.I.R., A.N.R.E., I.G.S.U., I.G.P.R., etc., emis de instituţii din România şi pentru care nu s-a precizat posibilitatea acceptării unor astfel de documente echivalente, pentru a demonstra o experienţă similară/capacitate profesională relevantă, şi, de asemenea, posibilitatea ca acestea să poată fi depuse la semnarea contractului.

Totodată, s-a mai solicitat prin caietul de sarcini ca pentru toate materialele şi echipamentele din "Lista principalelor materiale de construcţii şi echipamente" obligativitatea ca "toate ofertele pentru materiale şi echipamente se vor prezenta însoţite de certificate de calitate, semnate şi ştampilate de către furnizori, în original, furnizori care îşi vor asuma răspunderea pentru menţinerea acestor oferte până la punerea în operă a materialelor, însoţite de garanţie". O ultimă neregulă descrisă prin actul administrativ de aplicare a corecţiei financiare de 25% a fost în referire la faptul că autoritatea contractantă a declarat câştigătoare o ofertă care nu îndeplinea toate cerinţele solicitate prin documentaţia de atribuire, Societatea A. Sa nedepunând la dosarul achiziţiei documentele solicitate pentru toate produsele din "Lista principalelor materiale de construcţii şi echipamente", fiind exemplificată depunerea unor oferte cu o durată de 30 de zile (de la B. SRL) sau de 20 de zile (de la D. SRL).

Prima instanţă a reţinut nelegalitatea notei de neconformitate nr. x/01.04.2015 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate cu privire la această notă, având nr. 1144/09.06.2015, argumentând că prin inserarea în conţinutul secţiunii III.2.1.b) a solicitării ca "ofertanţii de altă naţionalitate decât cea română să prezinte documentele în limba în care au fost emise, însoţite de o traducere autorizată a acestora în limba română", s-a înţeles că potenţialii ofertanţi străini nu aveau obligaţia de a depune dovada emiterii de atestate/autorizaţii/certificate de către instituţii/autorităţi române, iar faptul că nu s-a folosit termenul "echivalent" nu înseamnă că s-ar fi impus o cerinţă minimă de calificare restrictivă, fiind posibilă participarea la procedura de achiziţie publică şi a ofertanţilor străini.

Cât priveşte cerinţa ca respectivele autorizaţii/atestate/certificate de tipul celor prevăzute la secţiunea III.2.1.b) din documentaţia de atribuire să fie prezentate la data depunerii ofertelor, a reţinut prima instanţă că legislaţia în domeniul achiziţiilor publice nu ar permite prezentarea acestor documente abia la momentul semnării contractului licitat, astfel că autoritatea contractantă a respectat, conform raţionamentului judecătorului fondului, prevederile art. 178 alin. (2), precum şi cele ale art. 179, ambele din cuprinsul O.U.G. nr. 34/2006.

Contrar soluţiei primei instanţe, reţine Înalta Curte că solicitarea de prezentare a unor certificate/atestate/calificări emise doar de instituţii din România, pentru care nu s-a prevăzut posibilitatea acceptării unor documente echivalente, din perspectiva Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale sau, după caz, ale Directivei 2006/123/CE, este de natură a restricţiona accesul potenţialilor operatori economici stabiliţi în alte state membre UE, încălcându-se astfel prevederile art. 178 alin. (2) şi ale art. 179 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi ale art. 8 din H.G. nr. 925/2006, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire."

De altfel, deşi pretinde intimata-reclamantă că inserarea acelei prevederi din caietul de sarcini potrivit căreia se pot depune documente emise de către alte state, însoţite de traduceri autorizate în limba română, era suficientă pentru a fi considerată intrinsec îndeplinită cerinţa menţiunii "echivalent", se relevă din analiza caietului de sarcini faptul că cerinţele de prezentare a autorizaţiilor emise se referă doar la acte ale instituţiilor statului român, cu trimitere la legislaţia naţională incidentă, fără a putea fi avute în vedere şi documente echivalente ale respectivelor autorizaţii naţionale. Clarificarea pe care o invocă intimata-recurentă se referă doar la certificatele/documentele solicitate în cadrul secţiunii III.2.1.b), putându-se lesne interpreta că nu s-au avut în vedere licenţa I.G.P.R., autorizaţiile I.G.S.U., I.S.C.I.R. şi A.N.R.E., ori atestatul A.N.R.E.

Ceea ce s-a imputat intimatei-reclamante nu a fost faptul că a prevăzut în documentaţia de atribuire necesitatea prezentării unor atestate A.N.R.E., I.G.S.U., I.S.C.I.R., I.G.P.R., ci omisiunea de a insera în această documentaţie posibilitatea depunerii unor documente echivalente celor prevăzute de legislaţia României, pentru dovedirea capacităţii tehnice şi profesionale a personalului implicat în lucrările ce formau obiectul contractului de achiziţie publică în discuţie, documente eliberate de alte state membre UE, precum şi posibilitatea de a se face dovada acestor certificări la momentul semnării contractului, nu la momentul depunerii ofertelor la dosarul achiziţiei.

A pretins intimata-reclamantă că era necesar a solicita prezentarea acestor atestate eliberate de către instituţiile din România la momentul depunerii ofertelor pentru a dovedi capacitatea de exercitare a activităţii profesionale de către operatorii economici interesaţi, ele constituind criterii de calificare. Aceste justificări nu pot fi primite, reţinându-se că autoritatea contractantă avea obligaţia de a respecta, primordial, cerinţele legate de procedurile de achiziţie publică. Potrivit art. 23 din Instrucţiunile A.N.R.M.A.P., emise în aplicarea prevederilor art. 188 alin. (2) lit. d) şi art. 188 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, publicate în M. Of. Nr. 371/21. VI.2013, anterior publicării în S.E.A.P. a anunţului de participare nr. x/30.05.2014, se arată că "(1) Pentru operatorii economici care prezintă experţi străini ce deţin certificat/atestat echivalent emis de autorităţile de certificare abilitate din alt stat nu se va impune obţinerea atestatului/certificatului recunoscut de autorităţile române la momentul depunerii ofertelor/candidaturilor.

(2) În baza principiului recunoaşterii reciproce, autoritatea contractantă are obligaţia de a accepta certificate echivalente.

(3) Operatorul economic trebuie să întreprindă, acolo unde legislaţia naţională impune, demersurile necesare pentru a putea prezenta la momentul semnării contractului de achiziţie publică atestatul recunoscut de autorităţile române."

Cerinţele solicitate de intimata-reclamantă, în modalitatea arătată, au condiţionat practic participarea potenţialilor ofertanţi străini de deţinerea autorizaţiilor/certificatelor eliberate de autorităţile române în momentul depunerii ofertelor pentru licitaţie, fiind astfel de natură că restricţioneze participarea la procedură a acestor operatori economici. În fapt, aceştia erau obligaţi să obţină anumite autorizări/acreditări/atestări care necesitau o autorizare prealabilă din partea statului român, fără a avea, evident, certitudinea câştigării licitaţiei şi fără a avea posibilitatea de a prezenta documente echivalente.

S-a mai reţinut prin actele administrative atacate, ca fiind o cerinţă restrictivă în caietul de sarcini elaborat de autoritatea contractantă Universitatea din Craiova, solicitarea ca pentru toate materialele şi echipamentele din "Lista principalelor materiale de construcţii şi echipamente" să se prezinte, obligatoriu, "oferte însoţite de certificate de calitate, semnate şi ştampilate de către furnizori, în original, furnizori care îşi vor asuma răspunderea pentru menţinerea acestor oferte până la punerea în operă a materialelor, însoţite de garanţie". Soluţia primei instanţe a infirmat caracterul restrictiv al acestei cerinţe, întemeiat pe împrejurarea că trebuie să fie îndeplinite standardele de calitate ale produselor folosite, fără a fi încălcate prevederile art. 8 din H.G. nr. 925/2006. Un alt argument al primei instanţe pentru a valida necesitatea instituirii acestei cerinţe a fost acela că, procedând astfel, autoritatea contractantă a urmărit să evite anumite blocaje în derularea contractului, nerespectarea graficului de execuţie şi, prin urmare, imposibilitatea finalizării proiectului în termenul impus prin contractul de finanţare.

În dezacord cu soluţia pronunţată în primă instanţă, Înalta Curte reţine caracterul restrictiv al acestei cerinţe, confirmând caracterul legal al actelor administrative contestate în cauză şi sub acest aspect.

Potrivit prevederilor art. 35 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006, "specificaţiile tehnice trebuie să permită oricărui ofertant accesul egal la procedura de atribuire şi nu trebuie să aibă ca efect introducerea unor obstacole nejustificate de natură să restrângă concurenţa între operatorii economici".

A solicita unui furnizor de materiale sau echipamente, terţ faţă de părţile din procedura de achiziţie, să menţină oferta de produse până la punerea în operă a materialelor, însoţite de garanţie, reprezintă, în mod cert, o cerinţă restrictivă, care nu face altceva decât să împiedice accesul tuturor potenţialilor ofertanţi la această procedură. Autoritatea contractantă nu a justificat nicicum de ce a considerat că este necesară prezentarea certificatelor de garanţie a materialelor şi echipamentelor la momentul prezentării ofertei de către potenţialii participanţi la procedura de achiziţie, iar nu la momentul punerii în operă a respectivelor produse. Cu privire la necesitatea menţinerii ofertelor de disponibilitate la furnizori a materialelor şi echipamentelor necesare executării contractului, fără a putea fi retrase din fabricaţie, de la momentul depunerii ofertelor în procedura de achiziţie demarată de intimata-reclamantă Universitatea din Craiova, până la efectiva utilizare a acestor materiale şi echipamente în vederea realizării lucrărilor contactate, nu există, de asemenea, nicio justificare a autorităţii contractante pentru instituirea acestei cerinţe.

Nu este de ignorat nici faptul că s-au solicitat clarificări la această cerinţă de către trei ofertanţi, iar autoritatea contractantă nu a ţinut seama de argumentele din solicitările de clarificare, menţinând cerinţa astfel cum a fost formulată în caietul de sarcini, fapt ce a determinat pe 2 din cei 3 ofertanţi să se retragă din procedura de achiziţie publică.

Cât priveşte ofertantul declarat câştigător, acesta nu a făcut dovada îndeplinirii în totalitate a cerinţei de a prezenta de la furnizori garanţii de menţinere a ofertei până la punerea în operă a materialelor, fiind corecte constatările reţinute de către autoritatea de management în nota de neconformitate nr. x/1.04.2015 şi în decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 1144/09.06.2015.

Contractul de lucrări nr. 4210/A a fost încheiat între intimata-reclamantă şi câştigătorul Societatea A. S.A. la data de 10.11.2014, iar ofertele depuse în propunerea tehnică a acestui ofertant, volumul VI, provenind de la furnizorii economici indicaţi în nota de constatare nr. x/01.04.2015, au durate de valabilitate între 20 de zile şi 120 de zile, întocmai celor reţinute de către autoritatea de management.

Dovada acestor oferte cu o durată extrem de redusă se regăseşte în cadrul documentaţiei depuse de intimata-reclamantă pe suport CD (cd-ul nr. 3), la documentul PDF 46-oferta câştigător A. 15, iar reţinerile primei instanţe nu se confirmă, fiind preluate fără suport probator afirmaţiile făcute de reclamanta Universitatea din Craiova, astfel că cerinţa menţinerii produselor ofertate până la punerea acestora în operă nu a fost îndeplinită în referire la materialele ofertate de către B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.A. şi G. S.R.L..

În consecinţă, toate neregulile reţinute prin nota de neconformitate nr. x/01.04.2015, menţinută prin decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 1144/09.06.2015, sunt confirmate în calea controlului judiciar, aceste acte administrative fiind menţinute, dat fiind caracterul lor legal.

Au mai fost contestate de către intimata-reclamantă Universitatea din Craiova informările aferente cererilor de plată nr. x, 5 şi 6, acte administrative prin care s-a reţinut caracterul neeligibil al anumitor cheltuieli din cadrul acestor cereri, iar prin decizia de soluţionare a contestaţiilor nr. 58934/28.07.2015 i s-a comunicat beneficiarului finanţării faptul că a fost admisă parţial contestaţia sa îndreptată împotriva informărilor aferente cererii de plată nr. x, autoritatea de management considerând, în analiza contestaţiilor, că sunt eligibile sumele de 1960,22 RON şi TVA de 470,45 RON, aferente facturii nr. x/23.02.2015 şi 1960,22 RON şi TVA de 470,45 RON, aferente facturii nr. x/21.01.2015, reprezentând cheltuieli cu organizarea de şantier (cod articole 007-010, 013-016 şi 019), şi anume: branşarea la utilităţi, instalaţie electrică de iluminat organizare de şantier, instalaţie de forţă, reţea de apă tehnologică şi de incendiu, branşament la apă, tablou electric cutie metalică, tablou electric pentru organizare de şantier, contor energie electrică pentru organizare de şantier, stâlpi iluminat şantier, toate aceste cheltuieli încadrându-se în prevederile Ordinului de cheltuieli eligibile nr. 185/2008.

Deşi recurentul-pârât a solicitat instanţei de recurs să aibă în vedere doar documentele din dosarul administrativ, Înalta Curte reţine că, în cursul cercetării judecătoreşti, pot fi depuse înscrisuri de către părţile litigante, ce vor fi avute în vedere la soluţionarea cauzei, fără ca instanţa judecătorească să fie ţinută a se raporta doar la documentele depuse în susţinerea cererilor de plată formulate în derularea contractului de finanţare.

Valorizând raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, în care s-a constatat că respectivele cheltuieli au fost corect încadrate în categoria cheltuielilor necesare organizării de şantier - Cap. 5 - alte cheltuieli, cod 5.1- organizare de şantier, cu excepţia poziţiilor din deviz nr. 011, 019 şi 020, care se încadrau, în opinia expertului, la codul 5.1.2-cheltuieli conexe organizării de şantier, prima instanţă a reţinut că erau absolut necesare aceste cheltuieli în vederea creării condiţiilor de desfăşurare a activităţii de construcţii montaj, a organizării activităţii de şantier, fiind considerate eligibile potrivit Ordinului nr. 185/2008 şi H.G. nr. 759/2007.

Contrar soluţiei pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 6 din Ordinul M.D.L.P.L. nr. 185/2008, " (1) Sunt eligibile cheltuielile privind organizarea de şantier, lucrările de construcţii şi instalaţii aferente organizării de şantier, activităţile conexe organizării de şantier şi cotele legale.

(2) Cheltuielile eligibile efectuate pentru organizarea de şantier cuprind cheltuielile estimate ca fiind necesare contractantului în vederea creării condiţiilor de desfăşurare a activităţii de construcţii-montaj.

(3) Pentru realizarea lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente organizării de şantier, cheltuielile considerate eligibile sunt cele efectuate pentru lucrările de nivelări ale terenurilor naturale, dezafectări locale de căi de comunicaţie sau construcţii, branşarea la utilităţi, realizarea de căi de acces."

Expertul contabil a inclus în raportul său de expertiză şi acele articole din deviz pentru care cheltuielile au fost declarate eligibile, prin admiterea parţială a contestaţiei în calea administrativă de atac, iar celelalte articole priveau achiziţii de bunuri cu caracter permanent, nu temporar, precum panou identificare lucrare, barăci metalice tip container pentru şeful de şantier, laborator, magazie materiale, vestiare muncitori, cabină WC uscat, cabină poartă demontabilă, împrejmuire cu panouri metalice, poartă acces şantier, transport muncitori, închideri spaţii pentru lucrări pe timp friguros, habe pentru moloz, pază şantier 3 posturi.

În dezacord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine că, în stabilirea caracterului eligibil al cheltuielilor aferente organizării de şantier ceea ce este determinant este ca lucrările şi instalaţiile destinate organizării de şantier să nu aibă caracter definitiv, scopul lor fiind acela de a servi la organizarea de şantier pentru derularea activităţii specifice proiectului.

Or, containerele achiziţionate, cabinele, habele pentru moloz, închiderile de spaţii şi panourile metalice pentru împrejmuire sunt bunuri destinate unei folosinţe îndelungate. Ele nu îşi păstrează funcţionalitatea doar pe durata şantierului, ci şi ulterior, astfel că nu sunt considerate eligibile cheltuielile ocazionate de achiziţionarea acestora.

De asemenea, nu sunt cheltuieli eligibile cheltuielile legate de transportul muncitorilor şi paza şantierului, întrucât acestea nu sunt prevăzute în cuprinsul Ordinului nr. 185/2008 nici la cheltuielile pentru organizarea de şantier, nici la cele conexe, enumerate la art. 6 alin. (4) lit. a)-d) din acest ordin.

În absenţa unei baze legale, indiferent de caracterul lor necesar pentru desfăşurarea activităţilor de lucrări montaj şi de construcţii, aceste cheltuieli nu pot avea caracter eligibil, nefiind respectate prevederile art. 2 din H.G. nr. 759/2007, în care se arată, că "(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2): a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare; b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate; c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare."

Prin urmare, neîncadrarea cheltuielilor efectuate de intimata-reclamantă în cadrul liniei bugetare 5.1 Organizare de şantier-codul 5.1.1. Lucrări de construcţii şi instalaţii aferente organizării de şantier, în cuprinsul celor reglementate prin dispoziţiile art. 6 ale Ordinului M.D.L.P.L. nr. 185/2008, determină neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 2, alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007, referitoare la prevederea acestor tipuri de cheltuieli în normele naţionale.

În privinţa celorlalte cheltuieli care au fost cuprinse în informările contestate, Înalta Curte reţine că cererea de rambursare nr. x a fost parţial admisă, pentru anumite cheltuieli ce au fost considerate a fi corespunzătoare organizării de şantier, iar pentru diferenţele rămase nu s-a arătat punctual de către intimata-reclamantă ce se contestă, nici nu s-a dovedit prin prezentarea de înscrisuri că au fost îndeplinite cerinţele de eligibilitate. Aceste diferenţe de sume nu au fost avute în vedere nici în raportul de expertiză contabilă, ce nu a avut formulat un astfel de obiectiv, prin urmare se reţine netemeinicia susţinerilor formale din cuprinsul cererii de chemare în judecată. Prin informarea nr. x/10.06.2015 au fost declarate neeligibile şi cheltuielile aferente lucrărilor de amenajare teren, care au fost încadrate pe linia bugetară 1.2, unde, conform bugetului contractului de finanţare, nu erau sume prevăzute, iar aceste sume au fost considerate neeligibile şi pe linia bugetară 1.3, conform Ordinului nr. 185/2008. În legătură cu aceste sume a arătat intimata-reclamantă că au fost incluse în devizul general, la capitolul bugetar 1.3, respectând metodologia privind elaborarea devizului general pentru obiecte de investiţii şi lucrări de intervenţii, cuprinsă în Anexa nr. 5 la H.G. nr. 28/2008.

Verificând această normă legală, se reţine că lucrările de amenajare teren sunt prevăzute pe linia bugetară 1.2, nu 1.3, care se referă la amenajări pentru protecţia mediului şi aducerea la starea iniţială, iar neincluderea în bugetul proiectului a unor sume destinate cheltuielilor la acest capitol bugetar determină neeligibilitatea lor, considerându-se că nu este conformă contractului de finanţare semnat în cauză. De altfel, intimata-reclamantă nu a arătat de ce a considerat că lucrările efectuate de A. S.A. au fost altele decât cele de amenajare teren, pentru a justifica, astfel, conformitatea lor cu încadrarea bugetară alocată la semnarea contractului de finanţare. Argumentele autorităţii de management din cuprinsul deciziei de soluţionare a contestaţiei nu au fost combătute de către beneficiarul fondurilor, acesta nefăcând altceva decât să preia, nefiltrat argumentele din contestaţia formulată împotriva informării nr. 42112/10.06.2015.

În legătură cu sumele aferente facturilor de energie electrică, a căror neeligibilitate s-a reţinut pentru încadrarea eronată pe linia bugetară 5.1.1., în loc de linia bugetară 5.1.2, -cheltuieli conexe organizării de şantier, se reţine că prin decizia de soluţionare a contestaţiilor nr. 58934/28.07.2015, s-a menţinut caracterul neeligibil al acestor sume, întrucât linia bugetară corectă pentru eligibilitatea lor nu avea prevăzute sume corespunzătoare acestui tip de cheltuială. Nici în legătură cu aceste constatări ale autorităţii de management nu au fost formulate critici punctuale, ci au fost reluate întocmai argumentele din contestaţia formulată împotriva informării nr. 42112/10.06.2015, susţinerile în fapt din acţiunea judiciară având, în atare condiţii, un pur caracter formal.

În consecinţă, reţine Înalta Curte că este fondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, iar actele administrative emise pentru beneficiarul Universitatea din Craiova, astfel cum au fost menţinute prin deciziile de soluţionare a contestaţiilor formulate în etapa căilor administrative de atac sunt legale, impunându-se menţinerea lor, fapt ce determină respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată formulată în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării şi Administraţiei împotriva sentinţei civile nr. 375 din 26 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Universitatea din Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării şi Administraţiei împotriva sentinţei civile nr. 375 din 26 iunie 2017,pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Universitatea din Craiova, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iulie 2020.