Territorial jurisdiction for public service salary claims by union: Union seat locates case under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 13 iulie 2018, sub număr de dosar x/2018, reclamantul A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Romane, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului să recalculeze şi să acorde reclamanţilor salariul de funcţie şi sporurile la nivelul maxim al acestor drepturi acordate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pentru aceeaşi funcţie - agent de poliţie sau ofiţer de poliţie - şi nivel de studii, după caz, care cuprinde şi drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive, precum şi să plătească reclamanţilor diferenţa de drepturi salariale constând în diferenţa dintre sumele primite de reclamanţi şi cele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09 aprilie 2015, dar nu mai mult de data angajării, şi până la data salarizării efective conform recalculării, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În urma disjungerii, cererea formulată de reclamantul A., în numele membrilor de sindicat S. şi FF., domiciliaţi în judeţul Olt, a fost înregistrată în dosarul nr. x/2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.02.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, printre altele, a disjuns cererea formulată de reclamantul A., în numele membrilor de sindicat S. şi FF., domiciliaţi în judeţul Olt, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, având ca obiect drepturi băneşti, şi a dispus formarea unui dosar distinct, în care a amânat pronunţarea la data de 15.02.2019.

Prin sentinţa nr. 1064 din 15.02.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosar nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu, şi s-a declinat în favoarea Tribunalului Olt, secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în numele membrilor de sindicat S. şi FF., şi pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, având ca obiect drepturi băneşti.

Prin sentinţa civilă nr. 304/2019 din 12 iunie 2019, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în numele membrilor de sindicat S. şi FF., şi pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române‚ către Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat conflict negativ de competenţă.

A dispus suspendarea procesului şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competentă în soluţionarea conflictului de competenţă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanţii S. şi FF., prin A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului să recalculeze şi să acorde reclamanţilor salariul de funcţie şi sporurile la nivelul maxim al acestor drepturi acordate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pentru aceeaşi funcţie - agent de poliţie sau ofiţer de poliţie - şi nivel de studii, după caz, care cuprinde şi drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive, precum şi să plătească reclamanţilor diferenţa de drepturi salariale constând în diferenţa dintre sumele primite de reclamanţi şi cele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09 aprilie 2015, dar nu mai mult de data angajării, şi până la data salarizării efective conform recalculării, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, din perspectiva împrejurării că membrii sindicatului care au promovat prezenta acţiune, reclamanţii S. şi FF., au calitate de funcţionari publici, acţiunea vizând drepturi salariale ca urmare a raporturilor de serviciu.

Potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

În ceea ce priveşte competenţa teritorială sunt aplicabile disp. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data introducerii acţiunii, 13.07.2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:

"Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

De asemenea, se va avea în vedere că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 62/2011 privind dialogul social.

Prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 118 din 01 martie 2013, s-a reţinut că în interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea 54/2003 (abrogată în prezent prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Cu toate că prin această decizie s-au avut în vedere aspecte care privesc prevederile Codului muncii, considerentele ce au avut în vedere calitatea procesuală de reclamantă a unei organizaţii sindicale pot fi aplicate şi în cauze care depăşesc cadrul procesual al litigiilor de muncă. Conform Deciziei ÎCCJ nr. 1/2013, "atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului".

Prin urmare, având în vedere că A. a formulat acţiunea în numele membrilor săi, iar obiectul cauzei prezente vizează raporturile de serviciu ale membrilor săi, se reţine că, în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, acesta a depus acţiunea la instanţa competentă aflată în raza sediului său, respectiv Tribunalul Bucureşti.

Aşadar, competenţa de soluţionare a cauzei prezente, în primă instanţă, revine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întrucât organizaţia sindicală prin intermediul căreia au formulat acţiunea reclamanţii, respectiv A., are sediul în Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii S. şi FF. - ambii reclamanţi prin A. şi pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 septembrie 2019.