Negative jurisdictional conflict resolved: ".ro" domain fee dispute assigned to first instance as private civil claim.

Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Informatică, au solicitat obligarea pârâtului la respectarea dreptului de proprietate intelectuală asupra domeniilor «.ro» deţinute de reclamanţi, cu respectarea condiţiilor existente la momentul achiziţiei/înregistrării acestor domenii, cu consecinţa inopozabilităţii condiţiilor impuse de pârâtă prin Hotărârea Consiliului de Administraţie ICI din 14.07.2017 (18.01.2017), referitoare la obligarea plăţii unor tarife anuale, respectiv utilizarea domeniilor deţinute fără a avea obligaţia de a achita tarifele/taxele impuse, obligarea pârâtei la deblocarea domeniilor deţinute de reclamanţi şi care au fost blocate ca urmare a aplicării abuzive a Hotărârii Consiliului de Administraţie ICI din 14.07.2017 (18.01.2017).

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 6465/15.10.2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 449 din 08.02.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Informatică - ICI, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

A constatat ivit conflictul de competenţă.

A suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că, în motivarea hotărârii de declinare a competenţei materiale, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că reclamanţii se consideră vătămaţi în drepturile lor prin Hotărârea Consiliului de Administraţie, act cu caracter administrativ, solicitând obligarea pârâtului la respectarea dreptului lor asupra domeniilor «.ro» deţinute, apreciind, astfel, că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; în ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, a reţinut că domeniile deţinute de reclamanţi au fost blocate de la data expirării, care a fost determinată potrivit prevederilor aceleiaşi Hotărâri a Consiliului de Administraţie, astfel că obligarea la deblocarea domeniilor vizează chiar suspendarea executării actului administrativ unilateral, fiind aplicabile tot prevederile Legii nr. 554/2004; raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a reţinut că pârâtul reprezintă o autoritate publică centrală.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că demersul judiciar se circumscrie ipotezei imaginate de legiuitor în art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., potrivit căruia judecătoriile judecă în primă instanţă cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extra-contractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, definit de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul legii, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice (art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004), nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen (art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004), iar refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere este exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile (art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004).

Funcţia de reglementare a activităţilor în domeniul comunicaţiilor electronice, comunicaţiilor audiovizuale şi al serviciilor poştale, prin adoptarea şi implementarea de decizii cu caracter normativ şi individual, precum şi de proceduri funcţionale, operaţionale şi financiare, prin care se pun în aplicare politicile în domeniu, de urmărire şi control al respectării acestora este exercitată de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, potrivit O.U.G. nr. 22/2009.

Drepturile şi obligaţiile invocate în cauză rezultă din contractele de înregistrare încheiate între părţi, care stabilesc raporturile juridice dintre acestea. Acestea nu sunt contracte administrative, sunt contracte civile de locaţiune în baza cărora persoana care înregistrează un domeniu «.ro» dobândeşte dreptul de folosinţă (utilizare) a domeniului respectiv, iar Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică asigură folosinţa acestuia şi execută operaţiunile tehnice şi alte operaţiuni specifice.

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică a fost organizat prin H.G. nr. 1621/2003, în baza O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, cu modificările şi completările ulterioare; potrivit art. 2 alin. (1) lit. A), lit. o) din anexa nr. 2 la H.G. nr. 1621/2003, astfel cum a fost introdus prin O.G. nr. 57/2002, Institutul organizează, administrează şi gestionează TLD (top level domain) «.ro», îndeplinind funcţia de registru pentru numele de domenii «.ro».

Activitatea de administrare a domeniilor nu implică, însă, autoritatea de stat, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică nu acţionează ca organ al statului în regim de putere publică, respectiv ca autoritate naţională de reglementare. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică a fost delegat de IANA (INTERNET ASSIGNED NUMBERS AUTORITY), care face parte din ICANN (INTERNET CORPORATION FOR ASSIGNED NAMES AND NUMBERS), ca registru de administrare pentru domenii «.ro», activitatea pe care o desfăşoară în această calitate nu implică vreun act administrativ în sensul legii sau vreun raport juridic specific de drept administrativ.

Aceste împrejurări atrag incidenţa dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă în primă instanţă cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extra-contractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe.

Prin urmare, între părţi există raporturi juridice civile, care nu se circumscriu contenciosului administrativ, astfel că, faţă de caracterul civil al raporturilor juridice deduse judecăţii în cauza de faţă, competenţa de soluţionare a cauzei prezente, în primă instanţă, revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, secţia a II a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B. şi pârâtul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Informatică - ICI în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, secţia a II a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 septembrie 2019.