EU-funded contract financial correction annulled; final CNSC decision binds fund manager, withheld amounts to be repaid with interest

Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea principală formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a CAF, la data de 18.12.2015, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Ilfov, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, Ministerul Fondurilor Europene - Prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat anularea Raportului Comisiei de Soluţionare a Contestaţiei, transmis prin fax la data de 24.11.2015, prin documentul cu nr. de înregistrare la Ministerul Fondurilor Europene Direcţia Generală Programe Competitivitate nr. 27201/24.11.2015, şi a tuturor actelor subsecvente, cu consecinţa exonerării lui de la aplicarea şi suportarea corecţiei financiare aplicate, în cuantum de 25% din valoarea contractului de servicii nr. x/09.02.2015; anularea Notificării privind situaţia cererii de plată nr. x/20.07.2015 pentru contractul de finanţare nr. x/15.05.2013 transmisă prin documentul cu nr. de înregistrare la Ministerul Fondurilor Europene Direcţia Generală Programe Competitivitate nr. 22918/01.10.2015 şi a tuturor actelor subsecvente, cu consecinţa exonerării lui de la aplicarea şi suportarea corecţiei financiare, în cuantum de 25% din valoarea contractului de servicii nr. x/09.02.2015; în subsidiar, scăderea cuantumului corecţiei financiare, cu aplicarea principiului proporţionalităţii, conform dispoziţiilor legislative în vigoare; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată; obligarea pârâtului la plata tuturor sumelor reprezentând corecţia financiară de 25% din valoarea contractului de servicii nr. x/09.02.2015, sumă în care se includ toate sumele deja reţinute la plată de către pârât şi restul sumelor la care are dreptul, în baza contractului de achiziţie publică de servicii nr. x/09.02.2015, precum şi la plata despăgubirilor pentru neplata sumei menţionate anterior, estimate la nivelul dobânzii legale, în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, până la momentul plăţii efective a sumelor datorate.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1558 din 10 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Ilfov, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională. A anulat Raportul Comisiei de Soluţionare a Contestaţiei din data de 20.11.2015 întocmit de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate.

A anulat în parte Notificarea privind situaţia Cererii de Plată nr. x/20.07.2015 emisă de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate, respectiv în partea ce priveşte plata respinsă parţial, precum şi actele subsecvente acestei Notificări cu consecinţe în privinţa aceleiaşi plăţi respinse parţial. A înlăturat aplicarea corecţiei financiare de 25% din valoarea eligibilă a contractului x/09.02.2015 (eronat indicat 1658/09.02.2012 în cuprinsul Notificării privind situaţia Cererii de Plată nr. x/20.07.2015).

A obligat pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate să plătească reclamantei suma de bani reprezentând corecţia financiară de 25% din valoarea contractului de servicii nr. x/09.02.2015 şi dobânda legală aferentă acestei sume de la data de 18.12.2015 şi până la data plăţii efective.

A obligat pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate să plătească reclamantei suma de 400 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice reprezentat prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate invocând critici care vizează cazul prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a prezentat cronologic situaţia de fapt din prezenta cauză, care a avut ca urmare emiterea actelor administrative contestate, reiterând în esenţă aceleaşi susţineri prezentate şi în apărările formulate în faţa instanţei de fond. Totodată, recurentul a prezentat texte ale actelor normative în materie, pe care le apreciază a fi fost încălcate de către reclamanta din prezenta cauza, şi prin urmare, de către instanţa de judecată. A susţinut recurentul că nelegalitatea hotărârii rezultă din interpretarea şi aplicarea eronată a disp. O.U.G. nr. 34/2006 privind achiziţiile publice.

Corecţia financiară pe care o contestă beneficiarul a fost aplicată în conformitate cu H.G. nr. 519/24.06.2014, susţinând recurenta că la stabilirea criteriilor de calificare şi selecţie au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (2), art. 179 alin. (1) şi (2), art. 188 alin. (1) şi (2), art. 7, art. 8 din H.G. nr. 925/2006.

Prima dispoziţie legală interpretată şi aplicată eronat este art. 280 din O.U.G. nr. 34/2006. Contestaţia a fost formulată de către S.C. A. S.R.L., fiind ulterior conexată cu cele formulate de către S.C. B. S.R.L., respectiv S.C. C. S.R.L., calitatea de autoritate contractantă aparţinând Spitalului Judeţean de Urgenţă Ilfov. Ministerul Fondurilor Europene-AMPOSCCE nu a fost parte în niciunul din dosarele conexate, aflate pe rolul CNSC, astfel că decizia pronunţată de către acesta nu îi este opozabilă.

A mai susţinut recurentul că al doilea articol interpretat şi aplicat eronat este art. 281 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. Instanţa a reţinut greşit, ca argument în sensul admiterii acţiunii, faptul că pârâtul MFE nu a formulat plângere împotriva deciziei CNSC, întrucât decizia nu i-a fost comunicată, nefiind parte în dosar.

A mai arătat recurentul că, potrivit principiilor reţinute în mod constant în doctrină, cât şi art. 430 şi urm. din C. proc. civ., pentru a exista lucru judecat este necesară tripla identitate de elemente, respectiv părţi, obiect, cauză, în prezenta cauză nefiind niciunul regăsit .

În acelaşi sens instanţa de fond a făcut confuzie şi între competenţele, atribuţiile şi mai ales, obligaţiile pe care le au două instituţii publice distincte, respectiv Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor şi Ministerul Fondurilor Europene prin fiecare autoritate de management.

Verificarea procedurii de achiziţie de către CNSC, în cadrul unei contestaţii, nu afectează în niciun fel dreptul altor instituţii implicate în managementul şi controlul fondurilor europene de a analiza procedurile de achiziţie publică şi de a stabili măsurile adecvate în cazul identificării unor abateri/nereguli de la prevederile legale în materia achiziţiilor publice.

Regulamentul CE nr. 1083/2006 al Consiliului din 11.07.2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului CE nr. 1260/1999 prevede, printre responsabilităţile statelor membre, activităţile de prevenire, detectare şi corectare neregularităţi, precum şi recuperarea sumelor plătite în mod corespunzător, însoţite după caz de dobânzile de întârziere.

Astfel, cadrul legislativ naţional care reglementează aceste activităţi (prevenire, constare şi sancţionare a neregulilor provenite din utilizarea/gestionarea fondurilor europene) este stabilit prin O.U.G. nr. 66/2011 şi H.G. nr. 875/2011, iar structurile de control au dreptul de a constata nereguli şi a stabili creanţe inclusiv în cazurile în care respectivele proiecte au făcut obiectul şi altor verificări.

Prin urmare, nota de constare emisă de echipa de control a fost întocmită ţinând cont de prevederile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011

În consecinţă, în situaţia unui beneficiar de fonduri nerambursabile, pentru nerespectarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice, trebuie făcută o distincţie clară între constatările efectuate de către C.N.S.C. împreună cu măsurile dispuse de acesta şi corecţiile financiare aplicate pentru aceeaşi abatere de către structurile cu competenţe de control potrivit O.U.G. nr. 66/2011, acestea din urmă având drept scop individualizarea creanţelor bugetare asupra contribuţiei publice de la bugetul UE şi naţional pentru îndreptarea neregulilor prin proceduri de recuperare administrativă, civilă şi/sau penală şi nu reprezintă "alte amenzi/penalităţi" care pot fi aplicate de statul membru.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând actele şi lucrările de la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, sentinţa recurată, prin care a fost admisă acţiunea, este legală, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Obiectul cauzei îl constituie contestaţia reclamantului formulată cu privire la aplicarea corecţiei financiare de 25% din valoarea eligibilă a contractului de servicii nr. x/09.02.2015.

Prin Notificarea privind situaţia Cererii de plată nr. x/20.07.2015, înregistrată cu nr. x/01.10.2015, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a adus la cunoştinţa reclamantului că, legat de cererea de plată indicată aferentă contractului de finanţare nr. x/15.05.2013, a fost aprobată de către A.M.P.O.S.C.E.E. o plată pentru suma de 2.208.776,45 RON şi a fost respinsă parţial plata pentru suma de 723.729,45 RON. Motivele respingerii acestei din urmă plăţi au fost indicate astfel:

"Solicitarea în mod cumulativ, pentru contractul x/09.02.2015 încheiat cu Asocierea S.C. D. S.A., a unui număr mare de specialişti care să prezinte o experienţă generală, cât şi a uneia specifice proiectului, dar şi prezentarea de diplome de participare/certificări eliberate de instituţii recunoscute la nivel naţional/internaţional, cât şi dovada că a prestat/furnizat în ultimii 3 ani, în cadrul unui până la maxim 2 contracte, servicii, respectiv produse de natură similară celor care fac obiectul prezentului contract, a căror valoare cumulată sa fie de cel puţin 3.827.796,33 RON, este de natură restrictivă. Acesta a şi fost motivul pentru care celui de-al doilea ofertant (Asocierea S.C. C. S.R.L. cu S.C. E. S.R.L., S.C. F. SRL) i-a fost declarată oferta inacceptabilă. (…). Astfel, potenţiali ofertanţi au fost descurajaţi în a participa la procedură prin solicitările din Documentaţia de atribuire. "; "Având în vedere cele constatate a fost propusă corecţia de 25% din valoarea eligibilă a contractului x/09.02.2012 încheiat între Spitalul Judeţean de Urgenţă Ilfov şi Asocierea D. S.A. pentru folosirea unor criterii de selecţie şi calificare ilegale şi discriminatorii, în conformitate cu prevederile punctului 9 din Partea I a Anexei la H.G. nr. 519/2014".

Împotriva acestei Notificări reclamantul a formulat contestaţie, care a fost respinsă de pârâtul M.F.E. prin Raportul Comisiei de soluţionare a Contestaţiei transmis reclamantului cu adresa nr. x/24.11.2015. Prin Raportul de soluţionare a contestaţiei, Comisia de analiză a arătat că din verificările efectuate de reprezentanţii DGPC asupra procedurilor de achiziţii efectuate de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Ilfov în proiectul "ASEC-ACCES la Servicii de Sănătate Complexe prin implementarea unui Sistem Informatic Integrat" au rezultat următoarele aspecte restrictive: beneficiarul a solicitat în mod cumulativ ca pentru 11 specialişti să se prezinte atât o experienţă generală cât şi o experienţă specifică proiectului, dar şi prezentarea de diplome de participare/certificări eliberate de instituţii recunoscute la nivel naţional/internaţional (…); beneficiarul a solicitat ofertanţilor să prezinte dovada că au prestat/furnizat în ultimii 3 ani în cadrul până la maxim 2 contracte, servicii, respectiv produse de natură similară celor care fac obiectul prezentului contract, a căror valoare cumulată să fie de cel puţin 3.827.796,33 RON (…).

Aceeaşi Comisie de analiză a arătat că, faptul că anterior ANRMAP, UCVAP şi CNSC nu au avut observaţii în privinţa procedurii de achiziţie în discuţie nu reprezintă o garanţie că procedura a respectat întrutotul prevederile legislaţiei naţionale şi a UE în materie (mai ales că unele instituţii au făcut numai verificări procedurale anterior verificărilor DGPC).

Tot în Raportul Comisiei de analiză privind soluţionarea contestaţiei s-a arătat:

"În ceea ce priveşte susţinerea contestatarului că a respectat prevederile art. 188 alin. (2) O.U.G. nr. 34/2006 la stabilirea cerinţelor privind capacitatea tehnică şi/sau profesională, opinăm că referirile generale la numărul mare de echipamente, cerinţele privind aplicaţia informatică, respectiv numărul mare de module solicitate şi diversitatea acestora nu sunt de natură a justifica relevanţa cerinţelor stabilite pentru personalul de specialitate solicitat. De asemenea, referirile la complexitatea contractului de achiziţie şi termenul prevăzut nu sunt de natură a demonstra respectarea prevederilor art. 7 din H.G. nr. 925/2006 care fac referire la posibilitatea concretă a operatorului economic de a îndeplini contractul şi de a rezolva eventualele dificultăţi legate de îndeplinirea acestuia.

Cu privire la impunerea pentru personalul de specialitate atât a unor cerinţe privind experienţa generală, experienţa specifică şi demonstrarea deţinerii unor competenţe dovedite prin certificare diplomă în domeniu, considerăm că la stabilirea acestora nu a fost respectat principiul proporţionalităţii, respectiv art. 179 O.U.G. nr. 34/2006.

S-a constatat că pe de o parte nu se justifică relevanţa şi legătura concretă a cerinţelor cu serviciile care urmau a fi prestate în mod concret de fiecare expert solicitat, nu se justifică cerinţele privind certificările/diplomele în domeniu pentru competenţele solicitate, iar pe de altă parte cerinţele privind experienţa specifică şi cerinţele privind competenţele solicitate se suprapun.

În ceea ce priveşte cerinţa privind experienţa similară nu se justifică impunerea unei cerinţe cumulative, respectiv prestarea în ultimii 3 ani a unui număr de maxim 2 contracte cu valoare cel puţin egală cu valoarea estimată (3.827.796,33) cu obiect determinat:implementare sistem informatic.

În concluzie, la stabilirea criteriilor de calificare şi selecţie au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (2), art. 179 alin. (1) şi (2), art. 188 alin. (1) şi (2), art. 7 şi 8 H.G. nr. 925/2006 restricţionând accesul liber al potenţialilor ofertanţi la competiţie".

Nu sunt fondate criticile recurentului care vizează interpretarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 280 şi art. 281 din O.U.G. nr. 34/2006.

Recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene-D.G.P.C. este cel care a ignorat cele stabilite în mod obligatoriu, în procedura administrativ-jurisdicţională, în privinţa aceloraşi chestiuni litigioase, de către Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor prin Decizia nr. 2243/C7/2500/2528/2537/23.07.2014, prin care s-au respins ca nefondate contestaţiile formulate de către S.C. A. S.R.L., de către S.C. B. S.R.L., şi respectiv de către S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu Spitalul Judeţean de Urgenţă Ilfov, apreciindu-se că au fost respectare prevederile art. 179, art. 188 alin. (2) lit. d) O.U.G. nr. 34/2006, coroborate cu art. 7 şi 8 din H.G. nr. 925/2006.

Autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene M.F.E. -D.G.P.C. a verificat aceleaşi aspecte din procedura de achiziţie, respectiv cerinţele de calificare din fişa de date cap III.2.3 a), ajungând la o concluzie contrară faţă de C.N.S.C.

Publicarea în SEAP a anunţului de participare nr. x din 12.06.2014 de către autoritatea contractantă Spitalul Judeţean de Urgenţă Ilfov a făcut obiectul procedurii de atribuire, prin licitaţie deschisă, a contractului de achiziţie publică de servicii având ca obiect achiziţia infrastructurii hardware şi software de bază (aplicaţii informatice şi licenţe necesare extinderii bazei electronice de date medicale), servicii de dezvoltare şi implementare a sistemului informatic integrat de sănătate (analiză, proiectare, implementare, testare sistem informatic, inclusiv portal web, precum şi instruirea personalului care va utiliza şi administra sistemul informatic dezvoltat).

Anunţul de participare nr. x din 12.06.2014 publicat în SEAP şi documentaţia de atribuire au stat la baza contractelor de atribuire încheiate în urma procedurii ce a format obiectul contestaţiilor soluţionate prin Decizia nr. 2243/C7/2500/2528/2537/23.07.2014 emisă de C.N.S.C., vizând aspecte legate de anumite cerinţe de calificare prevăzute în fişa de date a achiziţiei şi caietul de sarcini, care nu a fost atacată la instanţă.

Decizia nr. 2243/C7/2500/2528/2537/23.07.2014 a CNSC este actul administrativ jurisdicţional care a soluţionat problemele litigioase în discuţie, este obligatorie şi nu a fost contestată la instanţa de judecată, recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene - D.G.P.C. nemaifiind îndreptăţit să repună în discuţie chestiunile litigioase tranşate definitiv de către C.N.S.C., organism independent cu activitate administrativ-jurisdicţională.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că C.N.S.C. are, conform O.U.G. nr. 34/2006, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei activităţii administrativ-jurisdicţionale.

Din analiza dispoziţiilor art. 255 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, rezultă că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, poate solicita, prin contestaţie, anularea actului, obligarea autorităţii contractante de a emite un act, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicţională, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

Legea nr. 554/2004 defineşte actul administrativ-jurisdicţional ca fiind actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială, prin art. 2 alin. (2) lit. d), şi jurisdicţia administrativ specială ca fiind activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei activităţii administrativ-jurisdicţionale, prin art. 2 alin. (2) lit. e).

Potrivit art. 257 din O.U.G. nr. 34/2006, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor este organism independent cu activitate administrativ-jurisdicţională, funcţionează în baza unui regulament de organizare şi funcţionare care se aprobă în conformitate cu art. 291, în activitatea sa se supune numai legii, şedinţele Consiliului sunt legal constituite în prezenţa majorităţii membrilor acestuia, iar în ceea ce priveşte deciziile sale, Consiliul este independent şi nu este subordonat niciunei autorităţi sau instituţii publice.

Potrivit art. 266 din O.U.G. nr. 34/2006, Consiliul este competent să soluţioneze contestaţiile cu privire la procedura de atribuire, prin complete specializate, constituite potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului, aprobat potrivit art. 291, în exercitarea atribuţiilor sale adoptă decizii.

Conform art. 269, procedura de soluţionare a contestaţiilor se desfăşoară cu respectarea principiilor legalităţii, celerităţii, contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, iar potrivit art. 278, Consiliul examinează din punctul de vedere al legalităţii şi temeiniciei actul atacat şi poate pronunţa o decizie prin care îl anulează în parte sau în tot, obligă autoritatea contractantă să emită un act sau dispune orice altă măsură necesară pentru remedierea actelor ce afectează procedura de atribuire.

Nu este fondată critica recurentului potrivit căreia instanţa de fond a făcut confuzie între competenţele, atribuţiile şi mai ales, obligaţiile pe care le au două instituţii publice distincte, respectiv Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor şi Ministerul Fondurilor Europene prin fiecare autoritate de management.

Acesta nu mai era îndreptăţit să repună în discuţie chestiunile litigioase dezlegate administrativ-jurisdicţional de către autoritatea competentă, organismul administrativ-jurisdicţional cu competenţe în materia achiziţiilor publice., C.N.S.C. Procedând în sens contrar, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene - M.F.E.- D.G.P.C. a nesocotit caracterul obligatoriu al deciziei C.N.S.C., necontestate.

Potrivit art. 280 din O.U.G. nr. 34/2006, "(1) Decizia prin care Consiliul anulează în tot sau în parte actul atacat este obligatorie pentru autoritatea contractantă. (2) În cazul în care termenul prevăzut de art. 278 alin. (4) nu este respectat de autoritatea contractantă, se aplică conducătorului unităţii care nu a efectuat toate demersurile necesare pentru ducerea la îndeplinire a deciziei Consiliului sau persoanei obligate sancţiunea prevăzută la art. 294 alin. (2). (3) Decizia Consiliului este obligatorie pentru părţi, contractul de achiziţie publică încheiat cu nerespectarea deciziei Consiliului fiind lovit de nulitate absolută".

Conform art. 281 din O.U.G. nr. 34/2006, "(1) Deciziile Consiliului privind soluţionarea contestaţiei pot fi atacate de către autoritatea contractantă şi/sau de către orice persoană vătămată, în sensul art. 255 alin. (2), cu plângere la instanţa judecătorească prevăzută la art. 283 alin. (1), în termen de 10 zile de la comunicare, atât pentru motive de nelegalitate, cât şi de netemeinicie".

Decizia organismului independent cu activitate administrativ-jurisdicţională este supusă, aşadar, controlului judecătoresc al instanţei de contencios administrativ, exercitarea acestui drept nefiind limitată, însă, în cauză, actul administrativ jurisdicţional, decizia C.N.S.C., nu a fost supusă controlului judecătoresc, dobândind caracter obligatoriu cu privire la chestiunile litigioase dezlegate.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de fond a observat corect că aspectele procedurii de achiziţie derulate de reclamant au făcut obiectul analizei organismului independent cu activitate administrativ-jurisdicţională, Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor, finalizată cu Decizia nr. 2243/C7/2500/2528/2537/23.07.2014, obligatorie, necontestată la instanţa de contencios administrativ, astfel că în mod corect controlul instanţei de contencios administrativ nu s-a realizat asupra fondului aceloraşi chestiuni litigioase, a căror critică şi analiză se putea realiza doar în cadrul plângerii formulate împotriva Deciziei C.N.S.C., calea de atac care, însă, nu a fost promovată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei civile nr. 1558 din 10 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 septembrie 2019.