Eligibility of post-termination supplier invoices under EU grant agreements and mandatory fiscal documentation requirements
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal of a private company, upholding the lower court’s decision and confirming the validity of the administrative act that refused reimbursement of 92,290 RON. The dispute centered on a claim for refund under a European Union-funded project where the intermediary agency rejected a specific invoice for equipment modernization, arguing it was issued after the termination of the underlying supply contract and failed to detail the specific goods or services as required. The court held that the reimbursement was ineligible because the beneficiary did not provide the necessary documentation proving the delivery and quality inspection of the equipment prior to the contract's termination, and the generic invoice description violated mandatory reporting standards. The decisive legal basis included the eligibility rules for expenses under Government Order No. 759/2007, specific clauses in the grant agreement requiring detailed invoices and valid legal commitments, and Article 155 of the Fiscal Code regarding mandatory invoice particulars, establishing that procedural non-compliance and the expiration of the legal basis for payment preclude reimbursement regardless of subsequent civil contract termination.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 pct. 6 C. proc. civ, art. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 1341din Legea nr. 571/2003, art. 1554 alin. (2) C. civ, art. 1554 alin. (3) C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ; Eligibility of post-termination supplier invoices under EU grant agreements and mandatory fiscal documentation requirements: The dispute centered on a claim for refund under a European Union-funded project where the intermediary agency rejected a specific invoice for equipment modernization, arguing it was issued after the termination of the underlying supply contract and failed to detail the specific goods or services as required. The court held that the reimbursement was ineligible because the beneficiary did not provide the necessary documentation proving the delivery and quality inspection of the equipment prior to the contract's termination, and the generic invoice description violated mandatory reporting standards. The decisive legal basis included the eligibility rules for expenses under Government Order No. 759/2007, specific clauses in the grant agreement requiring detailed invoices and valid legal commitments, and Article 155 of the Fiscal Code regarding mandatory invoice particulars, establishing that procedural non-compliance and the expiration of the legal basis for payment preclude reimbursement regardless of subsequent civil contract termination.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative section to legally ground the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 07.05.2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Economiei, Comerţului si Turismului, in calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" şi Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, în calitate de Organism Intermediar pentru Energie, solicitând anularea Notificării OIE nr. 231472/23.02.2015 emisă de pârâtă, obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 92.290,15 RON, suma solicitată prin Cererea de rambursare nr. x, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 186 din 21 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene, Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial" Creşeterea Competitivităţii Economice", şi Ministerul Energiei, Intreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, în calitate de Organism Intermediar pentru Energie.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamata criticând-o pentru nelegalitate, invocând disp. art. 488 pct. 6, 8 C. proc. civ.
În cadrul cazului de casare prev. de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurentul a arătat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Recurentul a reiterat argumentele precizate în acţiunea formulată la instanţa de fond, prezentând amplu şi cronologic situaţia de fapt care a condus la emiterea actului administrativ atacat, susţinând că în mod greşit s-a reţinut de către pârâte că pentru cererea de rambursare nr. x, prin notificarea Organismului Intermediar pentru Energie nr. 231472/23.02.2015 s-a respins plata sumei de 92.290,15 RON pe considerentul potrivit căruia cheltuielile aferente facturii nr. x/17.11.2014 nu sunt emise în perioada de valabilitate a contractului încheiat cu B. S.R.L..
S-a reţinut în hotărârea atacată că operaţiunea efectuată prin factura nr. x/2014 nu respectă legislaţia naţională şi comunitară şi, de asemenea, nu respectă condiţiile impuse prin contractul de finanţare, în sensul că nu detaliază bunurile furnizate, serviciile prestate sau lucrările efectuate.
În acest sens, recurenta a susţinut că livrarea echipamentelor pentru FLP 1600 a fost realizată în mai multe etape, ultima livrare fiind la data de 17.03.2014, fără a fi finalizată de către acest furnizor, iar ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor, recurenta a procedat la rezilierea contractului de furnizare la data de 03.10.2014.
A arătat că detalierea sumelor cuprinse în factura nr. x/2014 se regăseşte în procesul-verbal din 03.10.2014, fiind detaliate clar echipamentele livrate, lucrările de modernizare executate şi serviciile prestate de către furnizor. De asemenea, procesul-verbal atestă recepţia cantitativă a lucrării executate de furnizor, întrucât în cazul unei modernizări aceste recepţii nu se pot efectua separat. Mai mult, un document nu se poate interpreta singur ci este necesar să fie analizate toate documentele aflate în legătură cu acestea, astfel că din contextul general al contractului nu poate fi scoasă factura nr. x/2014 şi nici procesul-verbal din 03.10.2014.
A mai susţinut recurenta că factura în discuţie are la rubrica "denumirea produselor sau a serviciilor" aceleaşi menţiuni ca şi factura nr. x, care prin aceeaşi cerere de rambursare nr. x a fost decontată fără a exista probleme, şi anume " plata parţială pentru modernizare maşina de frezat portal tip FLP 1600 contract x/19.11.2012" . Această precizare nu a fost menţionată în Notificarea O.I.E. nr. 23147/23.02.2015, în care a motivat respingerea de la plata sumei de 92.290,15 RON pentru faptul că "cheltuielile aferente facturii nr. x/17.11.2014 nu sunt emise în perioada de valabilitate a contractului încheiat cu B. S.R.L.."
Or, instanţa nu a motivat de ce a înlăturat aceste argumente, şi anume că, în aceeaşi cerere de rambursare, două facturi cu aceeaşi menţiune sunt tratate diferit, una fiind rambursată şi alta nu.
Cu privire la motivarea potrivit căreia factura nr. x/17.11.2014 a fost emisă ulterior încetării valabilităţii contractului de furnizare, recurenta a arătat că emiterea facturii după rezilierea contractului nu echivalează cu pierderea dreptului de a încasa contravaloarea acesteia, pentru că rezilierea contractului are efecte pentru viitor, obligaţiile scadente fiind în continuare executabile.
Aşadar, dacă furnizorul a livrat cu întârziere un echipament, el nu pierde dreptul de a încasa contravaloarea lui, pentru că părţile nu au stabilit prin contract această sancţiune şi pentru faptul că s-ar ajunge la o îmbogăţire fără o justă cauză .
Dacă există o întârziere la livrare, furnizorul va plăti penalităţi o întârziere, în conformitate cu prevederile contractului de furnizare, lucru care s-a şi întâmplat în speţă, penalităţile fiind deduse din valoarea contractului. Faţă de aceste considerente, recurenta a arătat că emiterea facturii nr. x/17.11.2014 s-a realizat în cadrul termenului prevăzut în contractul de finanţare nr. x/03.10.2012 şi îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute în contractul de finanţare.
Motivarea instanţei cu privire la aceste aspecte este una generală, nefiind indicate temeiurile de drept care au dus la înlăturarea argumentelor precizate în acţiunea introductivă, astfel că nu există o motivare efectivă, ceea ce atrage aplicarea art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material prev. de art. 1341din Legea nr. 571/2003, art. 2 din H.G. nr. 759/2007, art. 1554 alin. (2) C. civ.
Sub aspectul incidenţei prevederilor art. 1341din Legea nr. 571/2003, recurenta a arătat recurenta că data livrării unui bun este data transferului dreptului de a dispune de acel bun, iar în cazul prestărilor de servicii acestea sunt considerate efectuate la data la care sunt emise documente pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate.
În speţă, data livrării este data procesului-verbal de recepţie, respectiv data de 03.10.2014, deci echipamentele pentru modernizarea maşinii de frezat portal FLP 1600 au fost livrate şi recepţionate în perioada de valabilitate a contractului de furnizare (inclusiv data 03.10.2014)
Odată ce au fost livrate echipamentele, intervine condiţia corelativă de a solicita plata acestora prin emiterea facturii, respectiv factura nr. x/2014.
A mai arătat recurenta că îndeplinirea condiţiilor eligibilităţii unei cheltuieli în sensul art. 2 din H.G. nr. 759/2007 este dovedită în cauza de faţă prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi prin concluziile raportului de expertiză, însă instanţa nu a făcut aplicarea acestor norme de drept material, fără a motiva efectiv de ce sunt înlăturate.
Caracterul eligibil/neeligibil al cheltuielilor efectuate conform operaţiunilor înscrise în factura nr. x/17.11.2014, trebuie analizate în funcţie de obligaţiile contractuale (contractul de finanţare nr. x/03.10.2012) şi a dispoziţiilor legale incidente şi nu în baza contractului comercial de furnizare în care pârâtele nu au nicio calitate.
În ceea ce priveşte incidenţa disp. art. 1554 alin. (2) C. civ., recurenta a arătat că factura nr. x/17.11.2014 se referă la modernizarea maşinii de frezat portal FLP 1600 şi a fost livrată în mai multe transporturi în baza mai multor avize de expediţie.
Factura a fost emisă după termenul asumat de furnizor, însă acest lucru a determinat aplicarea unor penalităţi către furnizorul B., pentru că în acest fel au înţeles părţile să-şi stabilească obligaţiile contractuale. Or, rezilierea, ca şi sancţiune în cazul contractelor cu executare succesive, acţionează numai pentru viitor, conform art. 1554 alin. (3) C. civ., care prevede; "Contractul reziliat încetează doar pentru viitor".
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Ministerul Energiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice a formulat note scrise la recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Ministerul Energiei, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
A. Cu privire la cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul nu a adus nicio critică concretă care să vizeze efectiv lipsa motivelor pe care s-a întemeiat hotărârea, motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei .
Instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt, pe baza probelor administrate, a analizat criticile aduse prin acţiunea reclamantului şi apărările formulate de intimaţi, evaluând temeinicia acţiunii formulate, făcând trimitere în considerentele hotărârii la toate acestea, astfel încât hotărârea este motivată.
Contrar susţinerilor recurentei, motivarea reflectă raţionamentul instanţei, dispoziţiile legale aplicate situaţiei de fapt, judecătorul nefiind obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părţi. Dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. nu impun un răspuns detaliat pentru fiecare argument al reclamantului sau al pârâtului, în condiţiile în care instanţa a răspuns explicit motivelor şi apărărilor, sub aspectul situaţiei de fapt şi de drept invocate.
Faptul că, în considerentele hotărârii, argumentele de fapt şi de drept nu sunt prezentate în modalitatea dorită de către recurentă, nu reprezintă un motiv de nelegalitate şi nu înseamnă că hotărârea nu a fost motivată, sau că nu a fost judecat fondul cauzei, pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ.
B. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat.
Recurenta a încheiat cu pârâta contractul de finanţare nr. x/03.10.2012, pentru finanţarea proiectului "Creşterea eficienţei energetice şi scăderea consumului prin modernizarea echipamentelor la S.C. A. SRL", în baza căruia a fost acordată o finanţare nerambursabilă în valoare de 1.453.139,13 RON, reprezentând 60% din valoarea eligibilă a proiectului.
Proiectul a vizat achiziţia de echipamente ce urmau a fi montate pe utilajele proprietatea reclamantei, în vederea creşterii eficientei energetice a activităţii acesteia, sens în care a fost încheiat contractul de furnizare nr. x/19.11.2012 cu societatea S.C. B. S.R.L.
Ca urmare a dificultăţilor întâmpinate pe parcursul executării acestui contract, au fost încheiate un număr de 5 acte adiţionale prin care termenele de livrare a echipamentelor au fost decalate succesiv, iar în final s-a dispus rezilierea contractului de furnizare, conform adresei nr. x/03.10.2014, cu obligarea furnizorului la plata de penalităţi.
Pentru rambursarea cheltuielilor decurgând din contractul de furnizare nr. x/2014 încheiat cu S.C. B. S.R.L. reclamanta a depus 5 cereri de finanţare.
Conform Notificării nr. x/23.02.2015 emisă de pârâtă, pentru cererea de rambursare nr. x a fost respinsă la plata suma de 92.290,15 RON aferentă facturii nr. x/17.11.2014, care vizează echipamentele de modernizare necesare pentru maşina de frezat portal tip FLP 1600, menţiunile înscrise pe acest document fiscal descriind generic denumirea serviciului prestat, respectiv "plată parţială pentru modernizare maşină de frezat portal tip FLP 1600".
În mod corect a reţinut instanţa de fond că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale şi conform clauzelor cuprinse în contractul de finanţare nr. x/03.10.2012, respectiv a celor prevăzute la art. 7 alin. (5) şi (6), pentru rambursarea cheltuielilor eligibile beneficiarul trebuie să depună factura şi să detalieze bunul achiziţionat, serviciul prestat sau lucrarea efectuată.
Or, reclamanta a depus factura nr. x/17.11.2014, care prezintă în mod generic denumirea serviciului prestat ("plată parţială pentru modernizare maşină de frezat portal tip x"), fiind încălcate, astfel, dispoziţiile imperative ale art. 7 alin. (6) din contractul de finanţare nr. x/03.10.2012.
Factura nr. 150/17.11.2014 a fost emisă ulterior încetării valabilităţii contractului de furnizare nr. x/19.11.2012 încheiat cu S.C. B. S.R.L. contract care reprezenta pentru Organismul Intermediar pentru Energie (OIE) angajamentul legal prin care s-a instituit obligaţia de plată din fondurile publice şi comunitare, şi se referă la echipamente destinate modernizării maşinii de frezat FLP 1600, care, însă, nu au fost identificate ca atare în procesul-verbal de predare primire încheiat la 3.10.2014 (atunci când s-a dispus rezilierea contractului de furnizare) şi nici în anexa 1 a acestuia; de asemenea, nu s-a realizat nici recepţia finală calitativă, ca ultimă etapă a recepţiei produsului.
Instanţa de fond a reţinut că toate aceste aspecte sunt în măsură să conducă la concluzia că nu pot fi identificate fizic, cantitativ şi calitativ echipamentele la care se referă factura nr. x/2014.
Înalta Curte reţine, din coroborarea disp. art. 7 alin. (5) din contractul de finanţare nr. x/03.10.2012 cu cele ale pct. V din Instrucţiunea AM POSCE nr. 5114/2014, că recurenta avea obligaţia ca la întocmirea dosarului cererii de rambursare să includă printre documentele suport aferente achiziţiei şi contractul de achiziţie publică, în vigoare. Ca urmare a verificării cererii de rambursare nr. x, O.I.E. în mod corect a respins la plata cheltuielile efectuate pentru factura nr. x/17.11.2014, aceasta nefiind emisă în perioada de valabilitatea a contractului nr. x/19.11.2012
Potrivit art. 7 alin. (5) din contractul de finanţare nr. x/03.10.2012, pentru rambursarea cheltuielilor eligibile recurenta avea obligaţia să depună la O.I.E., pentru achiziţii de bunuri: copie certificată Nota de recepţie şi constatare de diferenţe, copie certificată procesul-verbal de predare-primire a bunurilor sau procesul-verbal de punere în funcţiune; pentru execuţia de lucrări de montaj echipamente şi instalaţii tehnologice: procesul-verbal de preluare montaj, procesul-verbal de terminare montaj pe echipamente, grupuri de echipamente sau total instalaţie, devize pe obiect, liste de echipamente, liste de lucrări; potrivit alin. (9) din art. 7, cererea de rambursare se poate depune pentru fiecare achiziţie de bunuri numai după întocmirea procesului-verbal de predare-primire, iar pentru prestări servicii, după acceptarea rezultatelor acestora de către beneficiar.
La art. 2 lit. k) din contractul nr. x/19.11.2012, părţile au prevăzut în mod expres că recepţia produselor, care se finalizează cu semnarea procesului-verbal încheiat la destinaţia finală, constituie condiţie obligatorie de efectuare a plăţii.
Invocarea dispoziţiilor art. 1554 C. civ. nu o poate absolvi pe recurentă de la respectarea condiţiilor stabilite prin contractul de finanţare nr. x/03.10.2012, întrucât dificultăţile întâmpinate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. în relaţiile comerciale cu furnizorul S.C. B. S.R.L. reprezintă probleme în managementul şi implementarea proiectului şi nu pot susţine cererea de rambursare nr. x/27.11.2014 şi a sumele solicitate la plată.
Potrivit art. 8 alin. (7) din contractul de finanţare nr. x/03.10.2012, recurenta-reclamantă avea obligaţia de a depune toate diligenţele necesare pentru implementarea proiectului cu profesionalism, astfel încât rezilierea contractului de furnizare nr. x/19.11.2012 să fie evitată.
Rezultă, aşadar, că recurenta-reclamantă nu a respectat prevederile legislaţiei în vigoare cu privire la eligibilitatea cheltuielilor, solicitând Organismului Intermediar pentru energie rambursarea plăţii facturii nr. x/17.11.2014, emisă ulterior datei rezilierii contractului de furnizare nr. x/19.11.2012. Până la data rezilierii, respectiv 03.10.2014, contractul de furnizare nr. x/19.11.2012 a reprezentat pentru O.I.E. angajamentul legal, actul juridic prin care s-a creat obligaţia de plată pe seama fondurilor publice comunitare. Obligaţia de a plăti sumele solicitate prin cererea de rambursare nr. x rezultă numai în urma îndeplinirii condiţiilor stipulate într-un angajament legal pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.
În mod corect s-a observat că factura nr. x/17.11.2014 nu este întocmită în conformitate cu art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, în sensul că nu cuprinde data la care au fost livrate/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii, denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeaşi operaţiune. Lipsa menţiunilor din factura nr. x/17.11.2014 nu poate fi justificată de faptul că în anexa reprezentând propunerea tehnică la contractul de furnizare sunt enumerate lucrările de modernizare pe care le presupune, în ansamblu, modernizarea maşinii de frezat, câtă vreme nu se cunoaşte ce bunuri/servicii aferente modernizării au fost efectiv achitate prin factura nr. x/17.11.2014.
Pentru rambursarea cheltuielilor, era necesar ca Ministerul Energiei, prin O.I.E., să poată stabili/identifica toate bunurile predate şi serviciile prestate aferente modernizării până la rezilierea contractului, distinct de cele care urmau a fi predate/prestate ulterior pentru atingerea obiectivului şi finalizarea modernizării maşinii de frezat.
În ceea ce priveşte argumentul recurentei potrivit căruia factura nr. x/17.11.2014 a fost emisă după termenul asumat de furnizor, însă acest lucru a determinat aplicarea unor penalităţi către furnizorul S.C. B. S.R.L., în acest fel înţelegând părţile să-şi stabilească obligaţiile contractuale, împrejurarea că furnizorul S.C. B. S.R.L. a suportat sancţiuni în sensul aplicării unor penalităţi, ca urmare a nerespectării clauzelor stabilite în contractul de furnizare nr. x/19.11.2012 încheiat cu reclamanta, nu justifică nerespectarea de către recurentă a condiţiilor stabilite în contractul de finanţare nr. x/03.10.2012.
De asemenea, nu se poate considera că livrarea echipamentelor a fost încheiată în condiţiile prevăzute de art. 13.2 şi 13.3 din contractul de furnizare nr. x/19.11.2012, care prevedeau că recepţia produsului la destinaţia finală se realizează în două etape, recepţia cantitativă şi recepţia calitativă, iar livrarea produsului se consideră încheiată în momentul în care sunt îndeplinite prevederile clauzelor privind recepţia produsului la destinaţia finală, întrucât la data de 03.10.2014, data rezilierii contractului de furnizare, a avut loc recepţia cantitativă pentru echipamentele furnizate în perioada 07.11.2013-17.03.2014, dar nu a avut loc şi recepţia calitativă a echipamentelor, care s-a efectuat ulterior rezilierii contractului. Este nefondată critica recurentei potrivit căreia eligibilitatea sumelor cuprinse în factura nr. x/17.11.2014 este determinată de faptul că aceasta a fost emisă în termenul de implementare a contractului de finanţare, întrucât, aşa cum s-a reţinut, factura are la bază un contract de furnizare a cărui valabilitate încetase la data emiterii facturii şi, mai mult, nu îndeplinea cerinţele legale şi contractuale.
Raportat la aceste împrejurări, nu este fondată nici critica recurentei privind similitudinea menţiunilor cuprinse în factura nr. x/17.11.2014 cu cele ale facturii nr. x/26.08.2014, care ar fi fost tratată diferit, în sensul că suma aferentă a fost rambursată, factura nr. x/26.08.2014 fiind emisă anterior rezilierii contractului de furnizare nr. x/19.11.2012.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 186 din 21 aprilie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 septembrie 2019.