Financial correction dispute over EU thermal rehabilitation funds assigned to Timiș Tribunal, București declination overridden
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Timiș Tribunal (administrative and fiscal section), which therefore prevails; the București Tribunal's declination is overridden. The dispute involves local public authorities (municipality, mayor, local council) challenging, before the central public authority (Ministry of Regional Development, as Managing Authority for the Regional Operational Programme) and a regional development agency, an administrative conformity note imposing a financial correction and the decisions rejecting their administrative contestation regarding EU non-reimbursable funding for a thermal rehabilitation project; the action sought annulment of these acts or, in the alternative, reduction of the financial correction (value under RON 3,000,000). The decisive legal basis: under Article 10(1) and (3) of Law No. 554/2004, plaintiff public authorities must sue exclusively at the defendant's seat, pointing to Timiș; critically, the first-instance Timiș Tribunal failed, at the first hearing (October 4, 2019), to raise or rule on material jurisdiction as required by Articles 130(2) and 131(1) of the Civil Procedure Code, thereby becoming competent to hear the case, while the claimants' later invocation of material non-competence (February 28, 2020) was untimely.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 din C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, art. 131 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ; Financial correction dispute over EU thermal rehabilitation funds assigned to Timiș Tribunal, București declination overridden: The dispute involves local public authorities (municipality, mayor, local council) challenging, before the central public authority (Ministry of Regional Development, as Managing Authority for the Regional Operational Programme) and a regional development agency, an administrative conformity note imposing a financial correction and the decisions rejecting their administrative contestation regarding EU non-reimbursable funding for a thermal rehabilitation project; the action sought annulment of these acts or, in the alternative, reduction of the financial correction (value under RON 3,000,000). The decisive legal basis: under Article 10(1) and (3) of Law No. 554/2004, plaintiff public authorities must sue exclusively at the defendant's seat, pointing to Timiș; critically, the first-instance Timiș Tribunal failed, at the first hearing (October 4, 2019), to raise or rule on material jurisdiction as required by Articles 130(2) and 131(1) of the Civil Procedure Code, thereby becoming competent to hear the case, while the claimants' later invocation of material non-competence (February 28, 2020) was untimely.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 24 iulie 2020
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1069/PI/NCA/2019 din 4 octombrie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Primarul Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi pe pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională - Vest în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 708 din 28 februarie 2020, a admis excepţia tardivităţii invocării excepţiei necompetenţei materiale, a respins excepţia necompetenţei materiale, ca tardiv invocată, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Timiş, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanţii Primarul Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara prin Primar, şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional, şi Agenţia pentru Dezvoltare Rurală Vest să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună, în principal, anularea Notei de neconformitate nr. x/22.02.2019-transmisă prin fax Municipiului Timişoara în data de 28.03.2019 ora 12:03, pentru proiectul "îmbunătăţirea eficienţei energetice în sectorul rezidenţial prin reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe: Zona Soarelui - Şagului - Odobescu, cod SMIS 121401" cât şi Decizia privind soluţionarea contestaţiei formulată de UAT Municipiul Timişoara, înregistrată la sediul MDRAP cu nr. 59156/23.04.2019 cât şi a Deciziei nr. 121/22.05.2019 privind soluţionarea contestaţiei formulată de către UAT - Municipiul Timişoara, iar, în subsidiar, micşorarea cuantumului corecţiei financiare aplicate prin Nota de neconformitate nr. x/22.02.2019.
Înalta Curte are în vedere faptul că, în doctrină, competenţa este definită ca fiind aptitudinea recunoscută de lege unei instanţe judecătoreşti de a judeca un anumit litigiu.
Prin urmare, pentru determinarea instanţei competente în soluţionarea unui litigiu, ceea ce trebuie stabilit este obiectul acţiunii, constând în dreptul sau interesele ce se urmăresc a fi protejate prin recurgerea la calea justiţiei, pretenţia concretă a reclamantului.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."
Conform aliniatului 3 din acelaşi act normativ, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. (4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.
Obiectul principal al acţiunii îl reprezintă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii Primarul Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara prin care se solicită anularea Deciziei nr. 121 din 22.05.2019, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice -Autoritatea de management pentru Programul Operaţional Regional, cu sediul în Bucureşti, iar caracterul litigiului este evaluabil în bani, valoarea acestuia fiind sub pragul de 3.000.000 RON.
Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:
"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
Art. 131 alin. (1) Cod procedură civilă prevede obligaţia judecătorului, din oficiu, de a verifica şi de a stabili dacă instanţa este competentă general, material şi teritorial, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.
Înalta Curte constată că, în cauză, reclamanţii nu au invocat excepţia necompetenţei materiale la primul termen de judecată, din 4 octombrie 2019, acordat de Tribunalul Timiş.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanţii au invocat, pentru prima dată, această excepţie abia la termenul de judecată din 28 februarie 2020.
Astfel cum rezultă din procedura derulată în faţa primei instanţe învestite, la primul termen de judecată, la care părţile au fost legal citate, din 4 octombrie 2019, Tribunalul Timiş a pus în discuţia părţilor doar excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât, fără a invoca excepţia necompetenţei materiale, astfel că s-a declarat competent a soluţiona cauza.
Această încheiere are caracter interlocutoriu, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., fiind, deci, obligatorie.
Prin urmare, prima instanţă sesizată nu a respectat dispoziţiile imperativ stabilite de art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., de a pune în discuţie şi de a soluţiona excepţia necompetenţei materiale în termenul prevăzut de lege, devenind, astfel, competentă a soluţiona cauza.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Primarul Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi pe pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională - Vest, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iulie 2020.