Deputy mayor's incompatibility appeal over PFA status rejected; integrity report upheld

Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/02.03.2016 întocmit de către pârâtă şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 70 din 21 iunie 2016, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionala de Integritate, împotriva Raportului de evaluare nr. x/02.03.2016 întocmit de către pârâtă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a prezentat situaţia de fapt pe care a parcurs-o actul administrativ atacat, după care a susţinut că instanţa de fond şi-a bazat soluţia adoptată, în principal, pe ideea caracterului economic al activităţii desfăşurate de către reclamant, prin intermediul persoanei fizice autorizate, prin raportare la prevederile art. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 44/2008 şi cele ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/1990.

Pornind de la definiţia activităţii economice prev. de art. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 44/2008, nu se poate reţine în sarcina reclamantului că activitatea desfăşurată de către acesta este o activitate economică, întrucât nu a fost desfăşurată în scopul obţinerii unui profit, condiţie impusă de această prevedere legală.

A mai susţinut recurentul că s-a înregistrat ca persoană fizică autorizată, însă acest lucru nu-i conferă calitatea de comerciant, întrucât activitatea de agricultor desfăşurată s-a exercitat în vederea satisfacerii nevoilor zilnice ale familiei şi pentru consum propriu, nu şi pentru comercializarea produselor obţinute, astfel încât nu există scopul specific activităţii, respectiv obţinerea de profit.

O astfel de prezumţie este contrară prevederilor acelui act normativ pe care se bazează argumentarea părţii adverse şi instanţei de prim grad de jurisdicţie. Astfel, conform art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 44/2008, creditorii îşi vor executa creanţele potrivit dreptului comun, în cazul în care PFA nu are calitatea de comerciant. Această prevedere nu numai că nu exclude posibilitatea existenţei unor persoane fizice autorizate care nu au calitatea de comerciant, dar reglementează însăşi procedura de recuperare a unor creanţe faţă de PFA, pentru situaţiile în care nu are calitatea de comerciant.

În concluzie, acest text legal constituie dovada expresă şi neechivocă a existenţei a două categorii de persoane fizice autorizate, respectiv cele care au calitatea de comercianţi şi cele care nu deţin o astfel de calitate.

Or, intimata, prin raportul de evaluare, reţinând că activitatea desfăşurată de reclamant avea caracter comercial, era ţinută să dovedească o atare afirmaţie, sarcina probei aparţinând intimatei.

Faţă de aceste aspecte, hotărârea instanţei de fond contravine legii şi este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale în materie.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei de faţă îl formează anularea raportului de evaluare nr. x/02.03.2016, prin care pârâta A.N.I. a constatat, în urma activităţii de evaluare desfăşurate că, în perioada 22.06.2012-12.05.2015 (data radierii PFA), reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deţinut simultan atât funcţia de viceprimar al comunei Sărmaş, judeţul Harghita, cât şi calitatea de comerciant persoană fizică autorizată, A., număr de ordine la ORC, x/2010, încălcând astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi a mediului de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu (...) calitatea de comerciant persoană fizică".

Cu privire la criticile recurentului potrivit cărora persoana fizică autorizată a realizat exclusiv activităţi de natură agricolă, pentru satisfacerea nevoilor zilnice ale familiei, şi nu cu scopul de a realiza profit în sensul activităţii de comerciant, condiţie impusă de această prevedere legală, se reţine că, potrivit art. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, forma incidentă în cauză, persoana fizică autorizată este persoana fizică autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa sa de muncă, iar art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 defineşte activitatea economică ca fiind activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit.

Persoanele fizice autorizate au, potrivit art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008, forma incidentă în cauză, obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice, ca persoane fizice autorizate.

Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, forma incidentă în cauză, prevede obligaţia persoanelor fizice autorizate, înainte de începerea activităţii economice, să ceară înregistrarea în registrul comerţului, iar potrivit alin. (2), în cursul exercitării activităţii lor sau la încetarea acesteia, persoanele fizice sau juridice prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a solicita înscrierea în acelaşi registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege.

Calificarea persoanei fizice autorizate drept comerciant rezultă şi din dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ., care prevăd că referirile la comercianţi din cuprinsul actelor normative în vigoare la data intrării în vigoare a C. civ. se consideră a fi referiri la persoanele fizice sau persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului.

Contrar celor susţinute de către recurent, starea de incompatibilitate rezultă din deţinerea simultană a celor două funcţii/calităţi. Pentru stabilirea stării de incompatibilitate este suficient să fie deţinute simultan două sau mai multe funcţii/calităţi care generează starea de incompatibilitate, respectiv, în cauza de faţă, cea de comerciant persoană fizică şi cea de viceprimar. Legiuitorul, în art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, nu face nicio distincţie după cum funcţia este exercitată efectiv sau nu, respectiv realizare efectivă de profit sau nu.

Instanţa de fond a interpretat corect normele de drept aplicabile, dispoziţiile care reglementează incompatibilitatea pentru funcţia de viceprimar, reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, recurentul-reclamant aflându-se în stare de incompatibilitate prin deţinerea celor două funcţii/calităţi. De asemenea, reclamantul avea obligaţia de a ieşi din starea de incompatibilitate, în termenul prevăzut de lege, însă nu a făcut-o, fiind în stare de incompatibilitate prin deţinerea simultană a calităţii de viceprimar şi cea de comerciant persoană fizică.

Condiţia exercitării unor fapte de comerţ în cadrul persoanei fizice autorizate nu este menţionată în Legea nr. 161/2003, astfel încât, prin susţinerile sale, recurentul-reclamant dă o interpretare greşită dispoziţiilor exprese ale Legii nr. 161/2003, care este o lege cu regim special, ale cărei norme reglementează regimul specific al incompatibilităţilor aleşilor locali.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, criticile de casare invocate de recurent fiind nefondate, astfel încât recursul reclamantului va fi respins ca atare.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 70 din 21 iunie 2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 septembrie 2019.