Nullification appeal limited to evident material errors, not re-evaluation of procedural timeliness
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s nullification appeal, leaving in force the lower court’s decision that had dismissed the appellant’s appeal as late. The dispute concerned the procedural validity of an appeal filed in a civil and administrative case, where the appellant argued that a late filing stamp by the court did not negate the timeliness of the appeal, which was sent by registered mail the day after the judgment was pronounced. The Court held that the appeal could not be attacked via nullification for a "material error" under Article 503(2)(2) of the Civil Procedure Code because the original rejection based on procedural lateness was a substantive procedural assessment of the case file, not a clerical or evident formal error, and the appellant had failed to demonstrate that the error was of the specific type warranting this extraordinary remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 183 alin. (1) din C. proc. civ, art. 503 din C. proc. civ, art. 503 alin. (2) C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ, art. 503 C. proc. civ; Nullification appeal limited to evident material errors, not re-evaluation of procedural timeliness: The dispute concerned the procedural validity of an appeal filed in a civil and administrative case, where the appellant argued that a late filing stamp by the court did not negate the timeliness of the appeal, which was sent by registered mail the day after the judgment was pronounced. The Court held that the appeal could not be attacked via nullification for a "material error" under Article 503(2)(2) of the Civil Procedure Code because the original rejection based on procedural lateness was a substantive procedural assessment of the case file, not a clerical or evident formal error, and the appellant had failed to demonstrate that the error was of the specific type warranting this extraordinary remedy.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThis article is explicitly cited in the dispositive as the legal basis for dismissing the nullification appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 24 iulie 2020
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin decizia nr. 6143 din 4 decembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 21 mai 2019 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că încheierea recurată a fost pronunţată la data de 21 mai 2019, iar declaraţia de recurs a fost înregistrată la data de 28 mai 2019 (dosar recurs), peste termenul legal de 5 zile care curgea de la pronunţare, în cazul recurentului care a fost prezent la termenul de judecată stabilit de către Curtea de Apel Târgu- Mureş.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva deciziei nr. 6143 din 4 decembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat contestaţie în anulare.
În motivare se arată că instanţa a respins cererea de intervenţie formulată, iar termenul pentru a formula recurs este de 5 zile de la pronunţare.
Contestatorul susţine că a formulat recurs chiar a doua zi, aşa cum rezultă din Tichetul recomandat anexat, respectând astfel termenul legal, aşa cum este stipulat la art. 183 alin. (1) din C. proc. civ.
Faptul că din motive neimputabile recursul a ajuns la Curtea de Apel Tg-Mureş la data de 28 mai 2019 şi a fost înregistrat atunci nu are nici o relevanţă, astfel excepţia tardivităţii, invocată şi admisă de instanţă nu se poate susţine.
În opinia contestatorului că sunt incidente prevederile art. 503. alin. (2) punctul 2. din C. proc. civ., pentru că în mod evident dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de control judiciar
Analizând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ.:
"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când contestatorul nu a fost legal citat nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3.instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4.instanta de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1,2 si 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."
Deci, pentru a promova contestaţie în anulare se cere, pe o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac.
Prevederile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. se referă exclusiv la contestaţia în anulare specială. Se reţine aşadar că pe calea contestaţiei în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres şi limitativ prevăzute de lege (necompetenţa, încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, nepronunţarea asupra unuia dintre apelurile declarate în cauza).
Astfel, greşeala materială trebuie să fie una evidentă, săvârşită de instanţă urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, determinante în soluţia pronunţată de instanţa a cărei hotărâre este atacată. Textul de lege se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecăţii procesului, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
În cauză, Înalte Curte reţine că aspectele invocate de contestator nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială" în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., deoarece instanţa de recurs, analizând actele şi lucrările dosarului, în mod temeinic a apreciat că recursul este tardiv formulat.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 6143 din 4 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iulie 2020.