CNSAS collaborator status revision denied as time-barred and lacking disappearance of dispute object
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court rejected the petition for revision, ruling it time-barred and inadmissible, thereby upholding the 2011 cassation decision that confirmed the individual's status as a former Securitate collaborator. The dispute involved an administrative challenge to this 2011 judgment, where the petitioner (former collaborator) argued that the court had granted more than requested, that the legal basis had been modified by subsequent legislation rendering the object of the dispute nonexistent, and that a new constitutional court decision regarding tribunal composition established a newly discovered document invalidating the prior judgment. The decisive legal basis comprised the one-month statutory deadline for revision under Articles 324(1)(1) and 324(1)(4) of the Old Civil Procedure Code, which the petitioner missed without proving force majeure, and the requirement under Article 322(3) that the object of the dispute must cease to exist in law; the court found that mere modification of statutory provisions or denial of fact did not satisfy the "non-existence" condition for revision, nor did the cited constitutional decision regarding tribunal composition constitute a valid newly discovered document for these specific procedural purposes.
Legislator headnote
AI generatedart. 8 din Legea nr. 341/2004, art. 3 din Legea nr. 7/2012, art. 137 C. proc. civ, art. 322 pct. 2 C. proc. civ, art. 322 pct. 5 C. proc. civ, art. 103 alin. (1) C. proc. civ; CNSAS collaborator status revision denied as time-barred and lacking disappearance of dispute object: Preliminar, în privinţa normelor de procedură aplicabile în prezenta cauză, Înalta Curte reţine că, în raport cu data începerii procesului, 22.07.2009, deşi cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 1, pct. 2 şi pct. 5 C. proc. civ., motivele invocate corespund dispoziţiilor art. 322 pct. 2, 3, 5 din vechiul C. proc. civ., având în vedere că cererii de revizuire îi sunt aplicabile dispoziţiile vechiul C. proc. civ., conform art. 3 din Legea nr. 7/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 septembrie 2019
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei deduse judecăţii
Prin decizia civilă nr. 4563 din 5 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2009, s-a admis recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1413 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, a fost modificată sentinţa atacată în sensul că a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi s-a constatat calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.
2. Cererea de revizuire exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 1, pct. 2 şi pct. 5 C. proc. civ.
A susţinut revizuentul că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. În cadrul acestei critici, revizuentul a reiterat motivele invocate de recurentul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în cadrul recursului soluţionat prin decizia a cărei revizuire o solicită, precum şi apărările pe care a înţeles să le facă pârâtul.
A mai susţinut că obiectul pricinii nu se află în fiinţă, în sensul că norma de drept în temeiul căreia au fost date hotărârile de fond şi recurs, respectiv art. 8 din Legea nr. 341/2004 a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2014, iar fapta incriminată, nu este reală, fiind doar o invenţie a CNSAS, şi prin urmare, fapta nu mai există.
A mai susţinut revizuentul că, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurarea mai presus de voinţa părţilor. Astfel, a arătat revizuentul că prin decizia pronunţată la data de 3 iulie 2019, Curtea Constituţională a României a stabilit în mod irevocabil faptul că, completele de 3 judecători, aceleaşi care i-au judecat cauza revizuentului, sunt neconstituţionale, pe cale de consecinţă, hotărârile judecătoreşti date în recurs sunt nule de drept şi se impune rejudecarea cauzelor.
În continuare, revizuentul a arătat că acestei norme de drept i se poate subsuma şi nelegalitatea şi neconstituţionalitatea Protocoalelor dintre SRI şi ICCJ, dar şi cele cu Curtea de Apel Bucureşti, în baza cărora au fost admise hotărârile din fond şi recurs.
A mai arătat revizuentul că la CNSAS se află dosarul său, iar prin adresa nr. 2782/14-24.06.2019 a solicitat să i se pună la dispoziţie toate documentele, însă i s-a răspuns că aceste documente au fost solicitate de la SRI pentru a i se comunica revizuentului.
II. Soluţia instanţei asupra cererii de revizuire
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Preliminar, în privinţa normelor de procedură aplicabile în prezenta cauză, Înalta Curte reţine că, în raport cu data începerii procesului, 22.07.2009, deşi cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 1, pct. 2 şi pct. 5 C. proc. civ., motivele invocate corespund dispoziţiilor art. 322 pct. 2, 3, 5 din vechiul C. proc. civ., având în vedere că cererii de revizuire îi sunt aplicabile dispoziţiile vechiul C. proc. civ., conform art. 3 din Legea nr. 7/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, invocată din oficiu, potrivit art. 137 C. proc. civ. în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare, reglementată de art. 322-328 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de art. 322-324 C. proc. civ.
Conform art. 324 alin. (1) pct. 1 şi pct. 4 C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 2 de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare (…); în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5 din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă, ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
În raport de dispoziţiile arătate, având în vedere decizia împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire şi motivele invocate, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte art. 322 pct. 2 C. proc. civ., termenul pentru introducerea revizuirii este de o lună de la data pronunţării deciziei atacate, iar în ceea ce priveşte art. 322 pct. 5 C. proc. civ., de o lună de la data luării la cunoştinţă de înscrisurile invocate.
În ceea ce priveşte art. 322 pct. 2 C. proc. civ., decizia a cărei revizuire se solicită, prin care s-a admis recursul, a fost modificată sentinţa atacată şi a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a fost pronunţată la data de 5 octombrie 2011, iar în ceea ce priveşte înscrisul nou invocat de revizuent, în susţinerea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se constată că acesta se referă la o Decizie a Curţii Constituţionale a României pronunţată la data de 3 iulie 2019.
Conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Prin urmare, faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi pct. 5 C. proc. civ., a fost declarată la data de 07.08.2019, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 şi pct. 4 C. proc. civ., iar revizuentul nu a invocat şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, ceea ce atrage sancţiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 322 pct. 3 C. proc. civ., examinând admisibilitatea căii de atac, prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că revizuentul a invocat în susţinerea acestui caz de revizuire, "obiectul pricinii nu se află în fiinţă", faptul că norma de drept în temeiul căreia au fost date hotărârile de fond şi recurs, respectiv art. 8 din Legea nr. 341/2004, a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2014, iar fapta incriminată nu este reală, fiind doar o invenţie a CNSAS, şi, prin urmare, fapta nu mai există.
Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere "dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă". Conform art. 326 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Condiţia esenţială a acestui motiv de revizuire este aceea ca obiectul pricinii nu se află în fiinţă, iar soluţionarea situaţiei creată de acest fapt nu se poate realiza decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Examinând cererea de revizuire raportat la solicitarea revizuentului prin care se susţine că obiectul pricinii nu se află în fiinţă, Înalta Curte constată că obiectul cauzei l-a constituit acţiunea în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe revizuentul pârâtul A., în baza dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Revizuentul a invocat lipsa obiectului cauzei având în vedere dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 341/2004, modificat prin O.U.G. nr. 95/2014, care prevăd că:
"de prevederile prezentei legi nu beneficiază persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică, precum şi persoanele care au organizat, au acţionat, au instigat şi au luptat, sub orice formă, împotriva Revoluţiei.", precum şi faptul că fapta incriminată nu ar fi reală.
Susţinerile invocate nu se circumscriu motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care deschide calea revizuirii pentru situaţia în care obiectul pricinii nu se află în fiinţă, referindu-se la dispariţia acestuia.
Pentru aceste motive, având în vedere dispoziţiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ., raportat şi la dispoziţiile 326 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiei esenţiale în invocarea motivului de revizuire prevăzut de 322 pct. 3 C. proc. civ. şi anume că obiectul pricinii nu s-ar afla în fiinţă, cererea fiind inadmisibilă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în soluţionarea cererii de revizuire.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 326 alin. (1) şi alin. (3) din vechiul C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi pct. 5 C. proc. civ. ca tardivă şi cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ. ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi pct. 5 C. proc. civ., formulată de A. împotriva deciziei nr. 4563 din 5 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2009, ca tardivă.
Respinge cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ., formulată de A. împotriva aceleiaşi decizii, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 septembrie 2019.