Jurisdictional conflict over judicial salary classification: labor damages action versus administrative competence for sectoral reference allowances

Şedinţa publică din data de 23 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa la data de 15.10.2019 sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., inspectori judiciari - judecători în cadrul Inspecţiei Judiciare, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară şi Şcoala Naţională de Grefieri, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 01.12.2015;

- obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, O.G. nr. 57/2015, Legea nr. 293/2015, O.U.G. nr. 20/2016, Legea nr. 153/2017, art. 1.531, 1535 din C. civ., art. 166 Codul Muncii, Deciziile înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nr. 36 din 4 iunie 2018 şi nr. 56 din 17 septembrie 2018, Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 7/08.01.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia Civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale a admis excepţiile necompetentei materiale şi teritoriale şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 23.01.2020 sub nr. x/2019.

La termenul de judecată din data de 12.06.2020, instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti invocată din oficiu.

Prin sentinţa nr. 410 din data de 12.06.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei promovate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., prin reprezentant A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior Al Magistraturii, Inspecţia Judiciară, şi Şcoala Naţională De Grefieri, în favoarea unui complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Dâmboviţa, secţia Civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, şi a suspendat judecata şi a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I-a civilă.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că cererea dedusă judecăţii are ca obiect reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 484,18 RON, începând cu 01.12.2015, şi obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit.

În mod întemeiat a reţinut Curtea de Apel Bucureşti că prezenta cauză vizează raportul de serviciu al reclamanţilor, pentru obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, având în vedere că, la nivelul familiei ocupaţionale justiţie, există personal salarizat corespunzător unei valori de referinţă sectorială mai mare (respectiv 484,169 RON) decât cea de 463,2 RON raportat la care sunt calculate drepturile acestora.

Astfel, reclamanţii nu au învestit instanţa de judecată cu o acţiune în anularea unui act administrativ, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 7 din Cap. VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010 sau ale art. 7 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, ci cu o acţiune în pretenţii. Nu are relevanţă faptul că părţile reclamante nu au solicitat acordarea sumelor cu titlu expres de "despăgubiri", cât timp s-a folosit noţiunea de "prejudiciu creat", cu referire la "inechităţile salariale" şi "discriminare".

Dispoziţiile art. 7 din Cap. VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010 şi ale art. 7 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 sunt prevederi speciale în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a salariilor pentru personalul din justiţie

Cererea dedusă judecăţii are ca obiect reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 484,18 RON, începând cu 01.12.2015, şi obligarea pârâţilor la plata a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, şi nu are ca obiect contestaţia prevăzută de art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 sau art. 7 Cap. V din Anexa la Legea nr. 153/2017, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei prezente, în primă instanţă, revine Tribunalului Dâmboviţa, secţia I-a civilă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii: A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. şi pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară şi Şcoala Naţională de Grefieri în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iulie 2020.