Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3851/2020 AI generated

Salary reclassification suit assigned to Tribunal; administrative jurisdiction rejected

Case Number Decizia nr. 3851/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Tribunal of Mureș, Civil Section, for first-instance adjudication, thereby favoring the claimants' position and overturning the prior declination by the Court of Appeal of Bucharest (which had sent the case back). The claimants, prosecutors, sued the Public Ministry and two subordinate prosecutor's offices seeking reclassification and recalculation of their gross base indemnities and related rights to match those paid to DNA and DIICOT prosecutors, based on multiplication coefficients in the Annex to Emergency Ordinance No. 27/2006, plus payment of salary differences from 9 April 2015 onward, indexed for inflation and with penalizing legal interest. The Court held that the claim was a substantive action for payment of salary differences, not an administrative challenge to an administrative act or an unjustified refusal under Law No. 554/2004, and therefore the special provisions of Article 7, Chapter VIII, Annex VI to Law No. 284/2010 or Article 7, Annex V to Law No. 153/2017 did not apply; jurisdiction lay with the tribunal (first-instance civil court), not the appellate administrative court, under Article 135(1) and (4) of the Code of Civil Procedure.

Legislator headnote

AI generated

art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ; Salary reclassification suit assigned to Tribunal; administrative jurisdiction rejected: The claimants, prosecutors, sued the Public Ministry and two subordinate prosecutor's offices seeking reclassification and recalculation of their gross base indemnities and related rights to match those paid to DNA and DIICOT prosecutors, based on multiplication coefficients in the Annex to Emergency Ordinance No. 27/2006, plus payment of salary differences from 9 April 2015 onward, indexed for inflation and with penalizing legal interest. The Court held that the claim was a substantive action for payment of salary differences, not an administrative challenge to an administrative act or an unjustified refusal under Law No. 554/2004, and therefore the special provisions of Article 7, Chapter VIII, Annex VI to Law No. 284/2010 or Article 7, Annex V to Law No. 153/2017 did not apply; jurisdiction lay with the tribunal (first-instance civil court), not the appellate administrative court, under Article 135(1) and (4) of the Code of Civil Procedure.

Keywords

AI generated
labor jurisdictional conflict determination of jurisdiction Civil Procedure Code salary recalculation disputed claim conflict of interests

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ.

Main ground for the decision: the court was seized to settle the negative conflict of competence and, under this provision, established the competent court to hear the case.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 23 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05 noiembrie 2019, sub numărul de dosar x/2019, pe rolul Tribunalului Mureş reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău obligarea pârâţilor la reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute şi a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizaţiilor de încadrare brute şi a celorlalte drepturi aferente plătite procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport de funcţiile deţinute potrivit legii, pentru o perioadă de 3 ani în urmă de la data introducerii cererii şi în continuare, pentru viitor; repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor astfel cum au fost arătate, respectiv obligarea pârâţilor la recalcularea şi la alocarea sumelor necesare precum şi la plata acestora, pentru fiecare reclamant, pentru fiecare luncă, începând cu 9.04.2015 şi în continuare, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre indemnizaţiile de încadrare brute şi a celorlalte drepturi aferente plătite procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13 şi indemnizaţiile de încadrare brute şi a celorlalte drepturi aferente efectiv plătite, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 171/09.03.2020, Tribunalului Mureş, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş şi a declinat, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa soluţionării acţiunii civile formulate de reclamanţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30.04.2020, sub acelaşi număr de dosar.

În şedinţa publică de la data de 12.06.2020, Curtea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a instanţei, reţinând cauza în pronunţare asupra acestei excepţii.

Prin sentinţa nr. 404 din data de 12.06.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanţii K., I., E., C., L., F., M., J., A., H., G., D. Şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul De Pe Lângă Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie, Parchetul De Pe Lângă Curtea De Apel Bacău şi Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Bacău, în favoarea Tribunalului Mureş.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

A suspendat judecarea cauzei.

A înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine, în esenţă, din cererea dedusă judecăţii, că reclamanţii au solicitat reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente la nivelul indemnizaţiilor de încadrare brute şi a celorlalte drepturi aferente plătite procurorilor DNA şi DIICOT, în raport cu funcţiile deţinute potrivit legii, precum şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor astfel cum au fost arătate, respectiv obligarea pârâţilor la calcularea şi la alocarea sumelor necesare precum şi la plata acestora, pentru fiecare reclamant, pentru fiecare lună, începând cu 09.04.2015 şi în continuare până la recunoaşterea efectivă a dreptului.

Reclamanţii nu au învestit instanţa de judecată cu o acţiune în anularea unui act administrativ sau cu un refuz nejustificat de soluţionare a cererii în sensul Legii nr. 554/2004, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 7 din Cap. VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010, ale art. 7 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, sau dispoziţiile Legii nr. 554/2004, ci cu o acţiune în pretenţii, capătul de cerere având ca obiect plata diferenţelor şi drepturilor salariale dintre indemnizaţiile procurorilor DNA şi DIICOT şi drepturile salariale efectiv încasate de reclamanţi.

Dispoziţiile art. 7 din Cap. VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010 şi ale art. 7 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 sunt prevederi speciale în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a salariilor pentru personalul din justiţie şi nu justifică cele reţinute de Tribunalului Mureş, în sensul că solicitarea reclamanţilor se referă la modalitatea de încadrare a acestora şi că, din raţiuni de simetrie juridică, acţiunea prin care se reclamă refuzul ordonatorului de credite de a emite un nou ordin de salarizare ar trebui să aibă acelaşi regim juridic ca şi acţiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis.

De asemenea, Înalta Curte reţine că nu are relevanţă faptul că părţile reclamante nu au solicitat acordarea sumelor cu titlu expres de "despăgubiri", cât timp aceştia au făcut referire la "prejudiciu creat", cu referire la "diferenţele de drepturi salariale", "inechităţile salariale", acordate colegilor care au aceleaşi grade profesionale cu cele ale reclamanţilor, prin crearea unei situaţii de "discriminare".

În mod întemeiat a reţinut Curtea de Apel Bucureşti că cererea dedusă judecăţii are ca obiect recalcularea drepturilor salariale şi plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobândă legală, prin raportare la drepturile salariale plătite procurorilor DNA şi DIICOT, începând cu data de 09.04.2015, în raport de dispoziţii din Legea nr. 71/2015, O.U.G. nr. 83/2014, O.U.G. nr. 20/2016 şi din Codul muncii, în considerarea deciziilor ÎCCJ nr. 36/2018 şi nr. 23/2016, şi nu are ca obiect contestaţia prevăzută de art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 sau art. 7 Cap. V din Anexa la Legea nr. 153/2017.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. şi pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iulie 2020.