Appeal dismissed: Insolvency Fund upheld in refusal to pay for unlisted vehicle part due to missing supplementary damage report

Şedinţa publică din data de 23 iulie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2017, la data de 26.06.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea Deciziei Fondului de Garantare a Asiguraţilor nr. 6271/31.05.2017, obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor să emită o nouă decizie prin care să fie admisă cererea de plată cu privire la suma de 33.863,93 RON, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

II Hotărârea instanţei de fond

2. Prin sentinţa civilă nr. 4645 din data de 28.11.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-A contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

III Recursul formulat de reclamantă

3. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., a solicitat casarea sentinţei, rejudecarea litigiului în fond şi admiterea cererii de chemare în judecată formulate.

4. În motivarea recursului, recurenta a invocat faptul că sentinţa este nelegală şi netemeinică. Cu titlu preliminar, a arătat că formulează câteva precizări cu privire la starea de fapt, deoarece aceasta nu a fost apreciată în mod corect de către instanţa de fond. A expus situaţia de fapt şi a arătat că instanţa de fond a reţinut că în cauză îşi găsesc incidenţa prevederile Normei ASF nr. 23/2014, reţinute de către pârât, iar nu cele ale Normei nr. 39/2016, care a abrogat Norma ASF nr. 23/2014. Raportat la acest aspect, fie că este vorba de prevederile Normei ASF nr. 23/2014 sau de cele ale Normei ASF nr. 39/2016, lucrurile sunt extrem de simple, deoarece dispoziţiile celor două acte normative sunt aproape similiare. Astfel, potrivit actelor normative menţionate, scopul principal în cazul avarierii sau distrugerii vehiculului este readucerea acestuia la starea anterioară producerii accidentului.

5. Recurenta a reiterat, conform cererii de chemare în judecată, că decizia nr. 6271/31.05.2017 este nelegală şi netemeinică, piesa spoiler bară spate a autoturismului marca x fiind constatată ca fiind avariată în urma accidentului de ambii conducători ai autoturismelor implicate în coliziune, care au declarat S.C. B. S.A. că printre avariile suferite de autoturismul marca x se numără şi cea de la piesa "ornament bară spate", lucru confirmat şi de procesul-verbal nr. x, în care s-a reţinut că autoturismul cu numărul de înmatriculare x a suferit avarii la "ornamente", ambii conducători auto au identificat ornamentul bară spate ca fiind spoilerul bară spate, dar din lipsa cunoştinţelor în materie nu au putut preciza cu exactitate denumirea piesei auto avariate.

6. A invocat prevederile art. 41 şi 42 art. 51 alin. (3) din Norma nr. 23/2014, faptul că ambele service-uri auto, unităţi de specialitate, au constatat, cu ocazia efectuării inspecţiei autoturismului marca x, că trebuie înlocuit spoilerul bară spate. În acest sens, FGA a încălcat în mod flagrant dispoziţiile Normei ASF, prin urmare instanţa a apreciat în mod eronat faptul că FGA a făcut în mod corect aplicarea prevederilor art. 41 şi 42 din Norma ASF nr. 23/2014.

7. De asemenea, în mod eronat instanţa a constatat că reperul "spoiler spate" nu a fost constatat la momentul întocmirii procesului-verbal de constatare a pagubelor, unde au fost menţionate următoarele avarii: bară spate, ornament plastic grilă spate dreapta, grilă spate dreapta neagră şi bandou/ornament spate; aceleaşi avarii se regăsesc menţionate şi în procesul-verbal de constatare al contravenţiei şi în declaraţiile date de persoana păgubită.

8. Apreciază că prin refuzarea plăţii sumei de 25.246,90 RON, reprezentând spoiler bară spate, deoarece aceasta piesă nu a fost constatată ca fiind avariată la momentul întocmirii procesului-verbal de constatare a pagubelor de inspectorul tehnic din cadrul societăţii de asigurare, Comisia Specială a FGA a intervenit în domeniul de activitate al unităţilor reparatoare auto autorizate conform legii, fără a lua în calcul rezultatele inspecţiilor service-urilor auto, doar pentru a nu plăti această sumă considerată prea mare. Potrivit dispoziţiilor legale incidente, FGA trebuia să emită o decizie prin coroborarea tuturor actelor şi informaţiilor din dosarul de daună şi să plătească păgubitului cuantumul prejudiciului suferit.

9. Totodată, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, fiind în esenţa sa un act administrativ, se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie, astfel încât inspectorul din cadrul societăţii de asigurare trebuia să ţină cont de cele consemnate de agentul constatator; în raportul de investigaţii privind cauzele şi împrejurările evenimentului rutier în dosarul de daună x din 14.06.2016, la secţiunea reconstituire, sunt prezentate 4 imagini din care rezultă în mod categoric că piesa spoiler bară spate a autoturismului marca x a fost avariată. In cea de-a doua se poate observa faptul că piesa menţionată are o poziţie mult mai exterioară decât ţeava dreapta de evacuare a noxelor. Astfel, în momentul coliziunii, spoilerul bară spate este acroşat înaintea ţevii de evacuare a noxelor, iar dacă în raport este specificat faptul că respectiva ţeava a fost avariată, rezultă în mod indubitabil că şi piesa spoiler bară spate a fost acroşată. De asemenea, din cele 3 fotografii anexate notelor de şedinţă se poate observa faptul că întreaga bară spate dreapta este deteriorată, iar partea de jos este chiar desprinsă, acest lucru fiind imposibil fără a fi acroşată şi piesa aflată în cel mai exterior punct al bării spate a autoturismului păgubit.

10. Apărarea pârâtei prin care invocă îmbogăţirea fără justă cauză este total nefondată, atât timp cât din toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei este justificată suma solicitată de reclamantă, în cuantum de 33.863,93 RON, singurul obiectiv al reclamantei fiind acela de a aduce autoturismul la starea anterioară producerii accidentului din culpa exclusivă a celuilalt conducător auto, subliniind din nou faptul că reclamanta a dat dovadă de înţelegere prin alegerea unui service auto colaborator al firmei de asigurare şi nu un service auto partener oficial C., care a evaluat dauna la un preţ mult mai mare.

11. Prin refuzul de a primi plata sumei de 25.246,90 RON, reprezentând piesa auto spoiler bară spate, avariată în momentul impactului, reclamanta este prejudiciată ca urmare a unui accident în care nu a avut absolut nicio culpă. Astfel, se pune întrebarea dacă este un lucru normal ca o persoană prejudiciată să nu poată fi despăgubită printr-o concluzie a unei autorităţi care intervine în domeniul de specialitate al unor unităţi autorizate conform legii. De asemenea, a precizat că în speţă este vorba despre un autoturism de lux, x, care valorează aproximativ 100.000 EUR, şi nu despre un autoturism comun. Prin urmare chiar dacă piesele auto sunt mult mai scumpe decât în cazul altor autoturisme, cuantumul acestora nu ar trebui să fie un factor decizional în speţă.

12. În final, recurenta arătat că îşi întemeiază "contestaţia" pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, art. 19 din Legea nr. 503/2004, art. 41, art. 42, art. 43 şi art. 51 alin. (3) din Norma ASF nr. 23/2014, art. 223 alin. (3) şi art. 451 şi urm. C. proc. civ.

IV Apărările formulate de intimatul pârât

13. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

14. A arătat situaţia de fapt, dispoziţiile legale, faptul că a apreciat că nu se justifică acordarea sumei în cuantum de 25.246,90 RON, reprezentând reperul spoiler bară spate, având în vedere că acesta nu a fost constatat la momentul intocmirii procesului-verbal de constatare a pagubelor, devenind aplicabile dispoziţiile art. 41 şi 42 din Norma nr. 23/2014.

15. Instanţa de fond a analizat în mod corect contestaţia, motivele de recurs formulate de către recurenta-reclamantă vizând aceleaşi apărări formulate în faţa instanţei de fond, apărări vădit nefondate.

16. A precizat că este o persoană juridică de drept public (art. 32 din Legea 213/2015) care vine în sprijinul asiguraţilor, în ipoteza declanşării procedurii de faliment a unui asigurător. Suma de plată trebuie să reprezinte o creanţă de asigurare. FGA nu are vreun raport juridic cu asiguratul, în baza căruia s-ar putea obliga la sume nelimitate, scopul său fiind unul social, de protejare şi garantare pentru cei păgubiţi efectiv şi care fac dovada prejudiciului pretins. În desfăşurarea activităţii sale, precum şi în aplicarea Legii nr. 213/2015, FGA este obligat să verifice susţinerile petenţilor din cererile de plată şi să analize dosarele de daună, punând în aplicare legislaţia specială din materia asigurărilor.

V Considerentele Înaltei Curţi

17. Examinând recursul formulat, Înalta Curte constată că, deşi invocă faptul că sentinţa este nelegală, recurenta nu indică în concret vreunul din motivele de casare limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

18. Prin recurs sunt preluate, în mare parte, susţinerile formulate prin cererea de chemare în judecată, iar recurenta arată că formulează câteva precizări cu privire la starea de fapt deoarece aceasta nu a fost apreciată în mod corect de către instanţa de fond.

19. Or, motivele invocate prin cererea de chemare în judecată de către reclamantă au fost analizate de instanţa de fond prin sentinţa recurată. Susţinerile care vizează aprecierea necorespunzătoare a probelor administrate în cauză şi situaţia de fapt privesc netemeinicia şi nu nelegalitatea hotărârii recurate, nu constituie motiv de casare în sensul dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.

20. Recursul formulat va fi analizat prin prisma motivelor de recurs care se pot constitui în motive de casare în sensul art. 488 C. proc. civ., prin care se instituie exclusiv un control de legalitate a hotărârii judecătoreşti recurate, pe cale de consecinţă, având în vedere susţinerile din cererea de recurs, astfel cum au fost prezentate anterior, Înalta Curte va examina sentinţa recurată raportat la motivul de casare art. 488 pct. 8) C. proc. civ. "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", a criticilor concrete de nelegalitate prin care se invocă de către recurenta reclamantă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau din care rezultă o asemenea neregularitate.

21. Este de observat că instanţa de fond a expus concret, având în vedere motivele invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată şi apărările pârâtului, argumentele de fapt şi de drept pentru care a constatat netemeinicia acţiunii, a evaluat întregul probatoriu administrat prin prisma dispoziţiilor legale incidente. Potrivit dispoziţiilor art. 264 C. proc. civ., instanţa examinează probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor, iar în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale.

22. Prin cererea de plata înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat suma de 33.863,93 RON, reprezentând cuantumul reparaţiei autoturismului cu numărul de înmatriculare x, având în vedere că s-a constatat starea de insolvenţă a asigurătorului S.C. B. S.A.

23. Prin Decizia nr. 6271/31.05.2017, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis cererea de plată pentru suma de 8.617 RON şi a respins cererea de plată cu privire la suma de 25.246,90 RON.

24. S-a reţinut că nu se justifică acordarea sumei în cuantum de 25.246,90 RON, reprezentând reperul spoiler bară spate, având în vedere că acesta nu a fost constatat la momentul întocmirii procesului-verbal de constatare a pagubelor, fiind aplicabile prevederile art. 41 şi 42 din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulaţie.

25. S-a menţionat că FGA nu este succesoarea în drepturi şi obligaţii a vreunui asigurător, în acest caz S.C. B. S.A. nu plăteşte pentru asigurătorul in faliment, după cum nici asigurătorul in faliment nu plăteşte prin FGA. Despăgubirea ce se poate plăti asiguratului nu poate depăşi cuantumul pagubei suferite, întrucât despăgubirea are doar caracter reparator. Acesta este şi criteriul în baza căruia FGA instrumentează dosarele de daună şi acordă despăgubiri creditorilor de asigurare, toate aceste susţineri fiind întemeiate pe dispoziţiile Normei ASF nr. 23/2014, Legii nr. 213/2015.

26. Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţia respinsă prin sentinţa recurată.

27. Din analiza dosarului de daună şi a înscrisurilor anexate cererii de plată, a rezultat faptul că la data de 13.06.2016 a avut loc un eveniment rutier, în cadrul căruia conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare x (asigurat cu poliţa RCA nr. x, emisă de către S.C. B. S.A.) a avariat autoturismul cu numărul de înmatriculare x, proprietatea S.C. A. S.R.L. După avizarea daunei a fost constituit dosarul de dauna x. În cadrul instrumentării dosarului de daună s-a apreciat faptul că nu se justifică acordarea sumei în cuantum de 25.246,90 RON, reprezentând reperul spoiler bară spate, având în vedere că acesta nu a fost constatat la momentul întocmirii procesului-verbal de constatare a pagubelor, reţinându-se aplicabilitatea dispoziţiilor art. 41 si 42 din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

28. Instanţa de fond a reţinut că sunt incidente prevederile Normei ASF nr. 23/2014, iar nu cele ale Normei nr. 39/2016, care a abrogat Norma ASF nr. 23/2014, invocate de reclamantă, având în vedere principiul aplicării legii civile în vigoare la data producerii faptelor, prevăzut de art. 6 din C. civ., întrucât Norma nr. 39/2016 din 25 noiembrie 2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 986/8 decembrie 2016 şi a intrat în vigoare în 15 zile de la publicare.

29. Susţinerile recurentei privind faptul că prin refuzarea plăţii sumei de 25.246,90 RON, reprezentând spoiler bară spate, Comisia Specială a FGA a intervenit în domeniul de activitate al unităţilor reparatoare auto autorizate conform legii, fără a lua în calcul rezultatele inspecţiilor service-urilor auto, deşi trebuia să emită o decizie prin coroborarea tuturor actelor şi informaţiilor din dosarul de daună şi să plătească păgubitului cuantumul prejudiciului suferit, sunt nefondate.

30. În mod corect instanţa de fond a aplicat prevederile art. 13 din Legea nr. Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, potrivit cărora:

"(1) De la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului pronunţată împotriva unui asigurător, conform prevederilor art. 266 din Legea nr. 85/2014, Fondul este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispoziţiilor legale. (3) În vederea efectuării plăţii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă".

31. Conform acestor dispoziţii, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate în evidenţele sale, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă. În baza acestor dispoziţii legale, în mod corect instanţa de fond a avut în vedere prevederile Normei ASF nr. 23/2014 aplicate de pârât.

32. Susţine recurenta că inspectorul din cadrul societăţii de asigurare trebuia să ţină cont de cele consemnate de agentul constatator, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei fiind în esenţa sa un act administrativ, care se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie, în raportul de investigaţii privind cauzele şi împrejurările evenimentului rutier în dosarul de daună x din 14.06.2016 fiind prezentate imagini din care rezultă în mod categoric că piesa spoiler bară spate a autoturismului marca x a fost avariată.

33. Or, potrivit situaţiei de fapt constatate, în procesul-verbal de constatare a pagubelor au fost menţionate următoarele avarii: bară spate, ornament plastic grilă spate dreapta, grilă spate dreapta neagră şi bandou/ornament spate. S-a constatat, de asemenea, că aceleaşi avarii se regăsesc menţionate şi în procesul-verbal de constatare al contravenţiei şi în declaraţiile date de persoana păgubită, iar în raport de acest probatoriu, nu au putut fi reţinute susţinerile reclamantei în sensul că menţionarea reperului "ornament" ar include şi reperul "spoiler spate", întrucât nu există echivalenţă între reperul ornament spate şi reperul spoiler spate, fiind vorba de două piese auto diferite. S-a avut în vedere că la dosar nu există niciun înscris cuprinzând eventuale obiecţii ale părţii cu privire la prejudiciile constatate, precum şi la soluţiile tehnice adoptate, astfel cum prevede art. 41 alin. (3) din Norma ASF, şi nu există nici proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, astfel cum prevede art. 42 din Norma ASF.

34. Din examinarea probatoriului administrat s-a stabilit, aşadar, că reperul "spoiler spate" nu a fost constatat la momentul întocmirii procesului-verbal de constatare a pagubelor, iar faptul că în actele emise de unitatea reparatoare este menţionat şi "spoilerul inferior bară spate" şi faptul că prin formularul de acceptare a ofertei s-au solicitat despăgubiri şi pentru spoilerul spate nu sunt de natură să înlăture deficienţa privind lipsa procesului-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, în absenţa căruia nu se pot acorda despăgubiri pentru reperul "spoilerul spate".

35. În mod corect instanţa de fond a interpretat şi aplicat prevederile art. 41, 42 şi 43 din Norma ASF nr. 23/2014, raportat la situaţia de fapt pe care a constatat-o din probele administrate.

36. Potrivit art. 41 din Norma ASF nr. 23/2014,,(1) Procesul-verbal de constatare a pagubelor se întocmeşte în două exemplare şi se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.(2) La momentul efectuării constatării, asigurătorul RCA este obligat să elibereze persoanei păgubite un exemplar al procesului-verbal de constatare a pagubelor sau o notă de constatare, în care să se indice şi numărul dosarului deschis, piesele constatate ca avariate în acelaşi accident şi soluţiile tehnice adoptate: înlocuire sau reparaţie, precum şi lista documentelor necesare a fi depuse de către păgubit pentru finalizarea dosarului de daună şi efectuarea plăţii. (3) Eventualele obiecţii ale părţilor cu privire la prejudiciile constatate, precum şi la soluţiile tehnice adoptate vor fi menţionate în procesul-verbal sau într-o anexă la acesta.", iar potrivit art. 42, "(1)Dacă prin demontarea sau reparaţia bunului avariat au rezultat şi alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate iniţial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor.(2) Asigurătorul RCA are obligaţia de a efectua constatarea daunelor ce nu au putut fi constatate iniţial, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la solicitare".

37. În mod corect au fost interpretate şi aplicate de instanţa de fond aceste dispoziţii, în condiţiile în care nu s-au probat eventuale obiecţii ale părţii cu privire la prejudiciile constatate, precum şi la soluţiile tehnice adoptate, conform art. 41 alin. (3) din Norma ASF nr. 23/2014, şi nici existenţa unui proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, conform art. 42 din Norma ASF nr. 23/2014.

38. De asemenea, în mod corect nu au fost reţinute nici susţinerile privind incidenţa prevederilor art. 43 din Norma ASF nr. 23/2014, care prevăd că "Asigurătorii RCA pot acorda despăgubiri şi în cazul în care persoana păgubită a procedat la repararea vehiculului avariat înainte ca asigurătorii să efectueze constatarea avariilor, dacă împrejurările şi cauzele producerii evenimentului asigurat, precum şi cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosar", întrucât se prevede că, Şi în aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor la vehicule, care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia", rezultând astfel că este necesară şi în această situaţie existenţa unui proces-verbal de constatare a pagubelor pentru care se acordă despăgubiri, condiţie care, în ceea ce priveşte reperul "spoiler spate", nu este îndeplinită în cauză.

39. Pe cale de consecinţă, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Norma ASF nr. 23/2014, care prevede cuantumul pagubei ca fiind egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum şi cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative. Aceste dispoziţii prevăd stabilirea cuantumului pagubei, însă modalitatea de constatare a pagubei, inclusiv a celor care nu au putut fi constatate iniţial, este reglementată de dispoziţiile art. 41 şi 42 din Norma ASF nr. 23/2014, a căror aplicare s-a realizat în mod corect de către instanţa de fond.

40. Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă, este legală, raportat la situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 213/2015, în baza cărora sunt formulate cererile de plată, care prevăd că verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări se realizează ţinând seama de normele aplicabile în materie şi a prevederilor Normei ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulaţie.

VI Soluţia instanţei de recurs

41. Pentru toate aceste considerente, nefiind incidente motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4645 din 28 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iulie 2020.