Extinction of interest in suspension appeal following dismissal of annulment and abrogation of contested regulatory provisions

Şedinţa publică din data de 10 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 7.01.2019 pe rolul Curţii de Apel Timişoara -, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a solicitat instanţei să dispună în principal suspendarea aplicării/executării Ordinului nr. 3236/27.12.2018 până la soluţionarea acţiunii în anulare împotriva Ordinului nr. 3236/27.12.2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, benzină, motorină petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibil precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare. În subsidiar, existenta suspendării de drept a aplicării/executării Ordinului nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare până la soluţionarea în mod definitiv a acţiunii privind anularea acestuia, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, cu cheltuieli de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 36/2019 din 30 ianuarie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, constatând suspendat de drept în baza art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, în ceea ce priveşte Procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, până la pronunţarea instanţei de fond. Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 RON cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 36/2019 din 30 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate în sensul respingerea cererii de constatare a suspendării de drept a Ordinului ANAF nr. 3236/2018, ca neîntemeiată.

A susţinut recurenta - pârâtă că sentinţa civilă recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept; instanţa de fond în mod greşit reţinând că reclamanta a dovedit că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cele două ordine ANAF - nr. 3236/2018 şi nr. 1960/2018 - având un conţinut distinct.

În dezvoltarea recursului, a menţionat autoritatea recurentă că la adoptarea Ordinului ANAF nr. 3236/2018 s-a avut în vedere o aplicare corectă, nediscriminatorie şi conformă cu principiile fiscale, în vederea reducerii evaziunii fiscale şi implicit creşterea gradului de conformare şi de încasare a veniturilor la bugetul general consolidat, eliminarea discriminării între operatorii economici care comercializează produse accizabile, cu depozitare, faţă de cei care nu au depozite, dar efectuează acelaşi tip de activitate.

Prin urmare, având în vedere aceste considerente din care rezultă că operatorii economici care deţin spaţii de depozitare şi care intenţionează să comercializeze în sistem ango produse energetice supuse accizelor trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii pentru a obţine atestatul, pe când în cazul operatorilor economici care intenţionează să comercializeze în sistem angro produse supuse accizelor fără spaţii de depozitare condiţiile de înregistrare erau mai puţine şi implicit mai accesibile, cu consecinţa favorizării acestora din urmă prin alocarea unui patrimoniu semnificativ mai redus pentru desfăşurarea acestei activităţi, recurenta- pârâtă apreciază că în cauză nu au fost încălcate dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

Soluţia instanţei de recurs

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză de recurenta-pârâtă, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi stadiul soluţionării acţiunii în anularea actului administrativ ce face şi obiectul cererii de suspendare, subzistă condiţia interesului în promovarea prezentei căi de atac, reţinând următoarele:

Reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a solicitat instanţei să dispună în principal suspendarea aplicării/executării Ordinului nr. 3236/27.12.2018 până la soluţionarea acţiunii în anulare împotriva Ordinului nr. 3236/27.12.2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, benzină, motorină petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibil precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare.

În subsidiar, a solicitat a se constata existentă suspendarea de drept a aplicării/executării Ordinului nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare până la soluţionarea în mod definitiv a acţiunii privind anularea acestuia, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea reclamantei a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 7 alin. (5), art. 8, art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la data pronunţării instanţei de fond asupra acţiunii în anulare a acestui act.

Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

Procedând în conformitate cu normele legale mai sus menţionate, instanţa de fond învestită cu soluţionarea cererii de suspendare a executării Ordinului ANAF nr. 3236/2018, prin sentinţa civilă recurată - nr. 36/2019- a constatat suspendat de drept, în baza art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3236/2018, până la pronunţarea instanţei de fond.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul instanţei de recurs, precum şi informaţiile existente în evidenţa informatizată a instanţei de judecată, din perspectiva stadiului în care se află acţiunea în anularea aceluiaşi act ce face şi obiectul prezentei suspendări, Înalta Curte reţine că, prin sentinţa civilă nr. 117 din 02 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca lipsită de interes, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect - anulare ordin. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3050 RON cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". Prin urmare, una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual iar acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu soluţionarea unei cereri - acţiune sau cale de atac.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac, şi care trebuie să subziste pe tot parcursul derulării cauzei.

În contextul arătat se constată că, în ceea ce priveşte prezenta cerere de recurs, recurenta-pârâtă nu justifică un interes, respectiv un folos practic, material la care să fie îndrituită a spera în eventualitatea admiterii cererii sale de recurs, având în vedere următoarele considerente:

La momentul promovării prezentului recurs, 19.03.2019, interesul recurentei-pârâte viza reformarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Ulterior, respectiv la data de 02.04.2019, Curtea de Apel Timişoara a soluţionat fondul acţiunii în anulare prin sentinţa nr. 117 pronunţată în dosarul nr. x/2019, acţiunea reclamantei fiind respinsă, ca lipsită de interes.

În condiţiile respingerii acţiunii în anularea actului administrativ, interesul pârâtei în susţinerea recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ nu îndeplineşte cerinţa de a fi actual, în sensul art. 33 din C. proc. civ., fiind depăşit termenul până la care hotărârea de admitere a cererii de suspendare putea, conform legii, să îşi producă efectele. Astfel cum s-a arătat anterior, suspendarea executării actului administrativ, solicitată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond, iar singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungeşte de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de faţă, dată fiind soluţia de respingere a acţiunii în anulare.

Cum măsura suspendării executării reglementată de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din legea contenciosului administrativ poate fi dispusă şi este aptă să producă efecte juridice numai până la soluţionarea fondului în primă instanţă, este evident că la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curţii de apel, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs referitoare la neîndeplinirea cerinţelor legale pentru suspendarea executării actelor administrativ-fiscale.

Totodată, Înalta Curte constată că, raportat la obiectul litigiului, recurenta-pârâtă nu justifică un interes, respectiv un folos practic, material la care să fie îndrituită a spera în eventualitatea admiterii cererii sale de recurs, nici din perspectiva stadiului în care se află la acest moment Procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem ango şi en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibil, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare.

Astfel, în prezenta cauză intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării ordinului ANAF nr. 3236/2018 pentru Aprobarea procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem en-gros sau en-detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şl biocombustibil, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare.

La data de 04.03.2019 s-a publicat în Monitorul Oficial al României nr. 171 Ordinul ANAF nr. 508 privind modificarea Anexei nr. 1 la Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem ango şi en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibil, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare.

Art. I din Ordinul sus-menţionat prevede că:

"Anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1115 din 28 decembrie 2018, se modifică după cum urmează: 1. La punctul 6 alin. (1), lit. d) şi h) se abrogă".

Totodată, în acord cu pct. 6 lit. d) şi h) din Anexa I la Ordinul nr. 3.236/2018:

"6. (1) În vederea obţinerii atestatului de comercializare, operatorii economici prevăzuţi la pct. 2 lit. a) care intenţionează să distribuie şi să comercializeze angro produse energetice au obligaţia îndeplinirii următoarelor condiţii, la data la care depun cererea şi pe perioada comercializării produselor energetice: d) să deţină spaţii de depozitare corespunzătoare, în proprietate sau folosinţă - contract de locaţiune, contract de comodat sau cu orice titlu legal;

h) cantităţile de produse energetice comercializate în baza atestatului trebuie să fie recepţionate şi livrate fizic doar din depozitul angro autorizat".

Analizându-se conţinutul Ordinului nr. 508/2019, rezultă că prin acest Ordin 508/04.03.2019 au fost abrogate prevederile Ordinului ANAF nr. 3236/2018 care instituiau obligativitatea deţinerii spaţiilor de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem ango produse energetice. Or, tocmai pentru existenţa acestor prevederi din cuprinsul Ordinului ANAF nr. 3236/2018 a fost formulată prezenta cerere de suspendare.

Consecinţa suspendării executării Ordinului ANAF nr. 3236/2018 a fost tocmai posibilitatea comercializării în sistem ango a produselor energetice fără a deţine spaţii de depozitare, până la soluţionarea pe fond a cererii de anulare a ordinului.

În condiţiile în care însăşi recurenta a renunţat la instituirea unei obligaţii privind deţinerea de spaţii de depozitare produse energetice prin abrogarea prevederilor aferente, este evident că nu există un interes legitim, născut şi actual care să stea la baza formulării prezentei cereri de recurs.

Astfel, în măsura în care aceste prevederi normative au fost abrogate şi nu mai produc efecte juridice, respectiv, nu mai instituie în sarcina operatorilor care comercializează în sistem ango produse energetice obligaţia de a deţine spaţii de depozitare, Înalta Curte constată că şi din această perspectivă recursul recurentei, prin care se solicită casarea unei soluţii de suspendare a executării unor dispoziţii abrogate la acest moment, apare ca fiind lipsit de interes practic.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa de control judiciar constată că, la acest moment, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, în speţă, recurenta-pârâta nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac, motiv pentru care cererea sa de recurs va fi respinsă, ca lipsită de interes, ţinându-se seama şi de prevederile art. 499 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 36/2019 din 30 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 septembrie 2019.