Jurisdictional conflict resolved: Tribunal Iași assigned competence in EU funds arrears dispute

Şedinţa publică din data de 23 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.A. Iaşi a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructura Mare - AM Pos Mediu anularea Deciziei nr. 69478/21.09.2018 şi a Notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţa nr. 53334/OMA/20.07.2018.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat excepţia de necompetenţă materială şi teritorială a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1), alin. (1)1 şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, declinarea soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal.

Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 113 din 25 septembrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II a civilă şi de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 7.10.2019.

Prin sentinţa nr. 1671/CA din 23 decembrie 2019, Tribunalul Iaşi, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuireşti.

Prin sentinţa nr. 837 din 10 martie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia A II-A de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, a declinat în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cererii privind pe reclamanta A. S.A. IAŞI şi pe pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE, având ca obiect anulare act administrativ, a constatat ivit conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a suspendat din oficiu judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale şi materiale de soluţionare a cauzei.

În prezenta cauză, reclamanta S.C. A. S.A. Iaşi a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructura Mare - AM Pos Mediu anularea Deciziei nr. 69478/21.09.2018 şi a Notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţa nr. 53334/OMA/20.07.2018.

În ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că este competent să soluţioneze prezenta cauză tribunalul, având în vedere valoarea creanţei bugetare stabilite în sarcina reclamantei, precum şi prevederile art. 10 alin. (1) şi (1)1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(11) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1)."

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 25.03.2019:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecinţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 25.03.2019.

Astfel, textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului Bucureşti.

În speţă, Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincţie în funcţie de litigiu ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecinţă, câtă vreme legiuitorul nu instituie vreo distincţie în stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincţia se face doar în funcţie de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competenţa teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. Iaşi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iulie 2020.