Failure to motivate appeal within statutory deadline under Civil Procedure Code renders recourse null

Şedinţa publică din data de 10 septembrie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea precizată înregistrată pe rolul acestei instanţe sub dosar nr. x/2016, de către reclamanta S.C. A. S.R.L. s-a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL COMUNICAŢIILOR ŞI PENTRU SOCIETATEA INFORMAŢIONALA - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale şi Ministerul Fondurilor Europene, prin hotărârea judecătorească să se dispună:

- anularea Deciziei emise de către Ministerul Comunicaţiilor si pentru Societatea Informaţionala -Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale înregistrată la aceasta sub nr. x/10.11.2015, ca netemeinică şi nelegală;

- anularea obligaţiei de a restitui suma de 4.004,00 RON şi obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2.940,00 RON.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 272/2016 din 21 noiembrie 2016 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii introducerii acţiunii în contencios administrativ - fiscal, invocată de pârâţi prin întâmpinare şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, şi Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 272/2016 din 21 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin criticile sale recurenta neindicând expres niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., partea menţionând generic doar Legea nr. 554/2004 şi C. proc. civ.

În motivarea recursului susţine, în esenţă, recurenta că instanţa a luat act doar de precizările intimatei, ceea ce o determină să considere că acţiunile formulate împotriva deciziilor autorităţilor statului sunt sortite eşecului, indiferent de argumentele şi apărările invocate în cadrul unui proces.

Pârâta a depus întâmpinare la data de 11.11.2016, după termenul de depunere, iar instanţa de judecată, care trebuia să se pronunţe la data de 07.11.2016, amână pronunţarea până la data de 21.11.2016, luând în considerare precizările acesteia, deşi au fost tardiv formulate.

Această amânare a pronunţării şi acceptare a precizărilor pârâtei, deşi la data depunerii/11.11.2016), instanţa trebuia să se pronunţe, duce cu gandul că această pronunţare ar fi fost amânată atâta timp cât ar fi fost necesar ca pârâta să depună întâmpinare.

Mai mult, această întâmpinare a fost comunicată subscrisei la data de 18.11.2016, vineri la ora 11:31, partea neavând posibilitatea formulării unui răspuns sau punct de vedere.

Având în vedere că termenul de pronunţare a fost fixat pentru luni, data de 21.11.2016, partea a formulat un răspuns sumar la această întâmpinare, dar, surprinzător, când s-a prezentat cu răspunsul la întâmpinare, la registratura instanţei, a aflat că instanţa s-a pronunţat în cursul dimineţii.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 17587/2015, aceasta este un act emis de către o autoritate publică, în baza acestuia fiind dispusă măsura corecţiilor financiare şi respingerea de la plată a sumelor ce reprezintă finanţarea activităţilor de audit financiar şi audit tehnic, activităţi obligatorii în cadrul proiectului.

Dincolo de toate deciziile, rapoartele, hotărârile, notele de constatare sau multe alte documente emise de aceste autorităţi, ce se ascund după tot felul de reguli sau proceduri, rămâne un lucru cert: ne aflăm în una din situaţiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 554/2004, şi nu poate fi răsturnată prin invocarea unor acte sau documente de procedură internă care privesc pe pârâtă.

În baza acestor înscrisuri societatea a fost notoficată şi obligată la plata acestor sume încă din faza judecăţii, contrar opiniei susţinută de pârâtă, în sensul că societatea ar fi anticipat conduita ulterioară a autorităţii care a făcut constatarea şi a emis raportul în discuţie.

Aceasta a emis şi transmis societăţii somaţia de plată şi titlul executoriu pentru suma contestată, deşi societatea a formulat plângere împotriva deciziei care a stabilit în sarcina societăţii sumele de plată.

În ce priveşte motivarea recursului, susţine recurenta că recursul este motivat prin însăşi răspunsul la întâmpinare depus de societate la data de 21.11.2016, după deliberare şi pronunţare, precum şi documentele de la dosarul cauzei.

Apărările intimaţilor -pârâţi

Împotriva recursului ambele autorităţi publice intimate au formulat întâmpinări.

Intimatul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a depus o primă întâmpinare în data de 23.02.2017, faţă de declaraţia de recurs formulată de recurentă şi înregistrată la instanţa de fond la data de 30 decembrie 2016, în cadrul căreia solicită respingerea, ca neîntemeiat, a recursului, cu consecinţa anulării acestuia şi menţinerea sentinţei de fond, ca fiind legal pronunţată.

Susţine în esenţă intimatul că recurentul nu a invocat niciun motiv de recus sau o minimă referire cu privire la presupusa nelegalitate a sentinţei instanţei de fond iar actuala reglementare a C. proc. civ. a eliminat posibilitatea recurentului de a opta pentru motivarea cererii odată cu formularea cererii sau înăuntrul termenului de recurs, Singura excepţie acceptată de legiuitor în această privinţă fiind situaţia prevăzută prin art. 498 alin. (1)" Motivarea recursului- Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Prin interpretarea texului de lege se înţelege că, atunci când termenul legal pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de acceeaşi durată, care va curge de la data comunicării hotărârii".

Astfel, susţine intimatul, atunci când nu există un termen distinct de motivare a recursului faţă de cel de declarare, cererea de recurs va trebui să cuprindă şi motivele, sub sancţiunea nulităţii cererii, prevăzută de art. 486 alin. (4) C. proc. civ.

Această regulă de a depune motivele de recurs înăuntrul termenului de recurs exprimă intenţia legiuitorului de a disciplina exercitarea recursului, prin formularea ca regulă a unei singure cereri care să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 487 C. proc. civ., inclusiv motivele de nelegalitate şi dezvoltarea acestora, nerespectarea regulii atrăgând sancţiunea nulităţii cererii de recurs.

Pentru aceste motive, intimatul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale apreciază că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile art. 486, art. 487 coroborat ci art. 488 C. proc. civ., drept pentru care este aplicabilă sancţiunea nulităţii.

La data de 26.04.2017 acelaşi intimat a mai depus la dosar o întâmpinare, împotriva celei de-a doua cereri de recurs depusă de recurentă, susţinând în cadrul acestei întâmpinări, în esenţă, că " " recursul motivat prin însăşi răspunsul la întâmpinare depus la data de 21.11.2016" "aşa cum se exprimă recurentul) nu poate fi luat în considerare, deoarece recurentul nu-şi putea formula motivele de recurs/criticile asupra nelegalităţii hotărârii înainte ca aceasta să fi fost pronunţată."

Actuala reglementare a C. proc. civ. a eliminat posibilitatea recurentului de a opta pentru motivarea cererii odată cu formularea cererii sau înăuntrul termenului de recurs. Singura excepţie acceptată de legiuitor în această privinţă fiind situaţia prevăzută de art. 487 alin. (1) C. proc. civ., iar atunci când nu există un termen distinct de motivare a recursului faţă de cel de declarare, cererea de recurs va trebui să cuprindă şi motivele, sub sancţiunea nulităţii cererii, prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, intimatul solicită şi prin cea de-a doua întâmpinare formulată în cauză, respingerea recursului, cu consecinţa anulării acestuia, în temeiul art. 486-489 C. proc. civ.

La rândul său intimatul -pârât Ministerul Finanţelor Publice a invocat pe cale de excepţie, prin întâmpinarea formulată, nulitatea recursului declarat de recurentă raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., susţinând că, prin cererea de recurs recurenta se limitează la a indica doar faptul că înţelege să critice hotărârea instanţei de fond, fără însă a prezenta argumentele de nelegalitat, menţionând că motivele vor fi depuse până la primul termen.

Cum în speţa de faţă nu există un termen distinct de motivare a recursului faţă de cel de declarare, apreciază intimatul că devin incidente dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează în sensul că " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)".

Solicită astfel admiterea excepţiei nulităţii şi pe cale de consecinţă să se constate nulitatea căii de atac declarată, urmând a se menţine, ca legală, sentinţa de fond.

Răspunsul la întâmpinare.

Recurenta - reclamantă a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului - pârât Ministerul Comunicaţiilor şi Pentru Societatea Informaţională, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, în cadrul căruia menţionează, în replică la susţinerile acestei autorităţi cu privire la nulitatea recursului, că recursul este motivat prin motivele invocate în prima instanţă cât şi prin documentele depuse ulterior.

Susţine recurenta că, în mod greşit intimatul invocă încălcarea principiului contradictorialităţii enunţat de art. 14 alin. (2) şi (3) din Noul Cod de procedură civivlă.

Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, în şedinţă publică, pentru termenul din 10.09.2019.

Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate nulitatea recursului, invocată de către intimaţii-pârâţi prin întâmpinările formulate, Înalta Curte constată că recursul de faţă este nul, pentru următoarele considerente:

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei de contencios administrativ şi fiscal ca, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL COMUNICAŢIILOR ŞI PENTRU SOCIETATEA INFORMAŢIONALA - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale şi Ministerul Fondurilor Europene, prin hotărârea judecătorească să se dispună:

- anularea Deciziei emise de către Ministerul Comunicaţiilor si pentru Societatea Informaţionala -Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale înregistrată la aceasta sub nr. x/10.11.2015, ca netemeinică şi nelegală;

- anularea obligaţiei de a restitui suma de 4.004,00 RON şi obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2.940,00 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 272/2016, pronunţată în data de 21 noiembrie 2016 de către instanţa de fond - Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă, calea de atac ce ar fi putut fi promovată fiind recursul, în termen de 15 zile de la comunicare, conform art. 20 din Legea nr. 554/2005, ce guvernează prezentul litigiu.

Acest act normativ prevede la articolul 28 că "dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cel ale C. proc. civ., în măsura în care sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte".

Verificând actele şi lucrările dosarului din perspectiva respectării termenului de motivare a recursului, instanţa de control judiciar constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", alin. (3) al aceluiaşi articol stipulând că " menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e) . . . . . . . . . .sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că " Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs" iar articolul 489 din acelaşi act normativ stipulează la alin. (1) că " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, nemotivarea recursului sau motivarea cererii după împlinirea termenului legal, atragând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În prezenta cauză, soluţia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia asupra acţiunii reclamantei putea fi recurată în termen de 15 zile de la comunicare, înăuntrul acestui termen de declarare partea ce promovează calea de atac trebuind să o şi motiveze.

Se constată astfel că sentinţa civilă recurată a fost comunicată societăţii reclamante atât la adresa de corespondenţă menţionată de parte în cererea de chemare în judecată - str. x, Incinta B., loc Alba Iulia şi depusă la cutia poştală în data de 13.12.2016 (dosar fond), cât şi la sediul societăţii din Roşia Montană nr. 175A, judeţ Alba, hotărârea fiind comunicată în data de 14.12.2016 funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei, ce a aplicat şi ştampila societăţii pe dovada de înmânare a hotărârii (dosar fond).

Raportat la aceste date - 13.12.2016, respectiv 14.12.2016 - cele 15 zile stabilite de legiuitor pentru promovarea recursului de către recurenta - reclamantă s-au împlinit la data de 29.12.2016 (pentru comunicarea din 13.12.2016), respectiv 30.12.2016 (pentru comunicarea din 14.12.2016). Prin urmare, ultima zi în care recurenta putea declara şi motiva recursul a fost 30.12.2016.

Verificând actele dosarului din această perspectivă se constată că la data de 30.12.2016 a fost înregistrată la instanţa de fond - Curtea de Apel Alba Iulia - Cererea/Declaraţia de recurs formulată de societatea recurentă, nemotivată însă, în cadrul acesteia partea menţionând că motivele " le vom preciza până la primul termen de judecată".

Motivele de recurs au fost depuse de recurentă, iniţial prin e-mail, apoi prin poştă, abia în data de 20.03.2017 (respectiv 21.03.2017 - prin poştă), cu mult după expirarea termenului legal din data de 30.12.2016.

Astfel, deşi promovată în termenul de recurs sus-menţionat, respectiv la data de 30.12.2016 - ultima zi în care partea mai putea exercita calea de atac, cererea de recurs a fost motivată după expirarea acestui termen, absolut şi imperativ, în care recurenta S.C. A. S.R.L. trebuia să îndeplinească această obligaţie procesuală, respectiv la data de 20 martie 2017, în condiţiile în care normele legale mai sus menţionate impun obligaţia motivării acestuia într-un anumit termen calculat de la data comunicării hotărârii, şi nu " până la primul termen de judecată".

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Prin dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. legiuitorul a prevăzut următoarele:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Astfel, neexercitarea dreptului procesual - în speţă, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză de faţă recurenta - reclamantă nu a solicitat repunerea sa în termen ("numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate"), în cauză devin incidente dispoziţiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., ce sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului în termenul legal. (în interiorul termenului de exercitare a căii de atac, de 15 zile de la comunicarea hotărârii) .

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existenţa vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., pentru nemotivarea sa în termenul legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 272/2016 din 21 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 septembrie 2019.