Standing of territorial forest guard as mandatory co-defendant in hunting fund management contract assignment disputes

Şedinţa publică din data de 23 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamantele S.C. Ocolul Silvic Siriu S.R.L. şi A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Garda Forestieră Focşani, au solicitat: obligarea pârâţilor să avizeze perfectarea contractului de cesiune dintre cele două reclamante având ca obiect fondul cinegetic nr. 35 Păltiniş - Caşoca, de la S.C. Ocolul Silvic Siriu S.R.L., către A.; obligarea administratorului fondului cinegetic să încheie actul adiţional la contractul de gestiune nr. x/28.06.2011, prin care să fie schimbat titularul de contract cedent S.C. Ocolul Silvic Siriu S.R.L. şi înlocuit cu A.; precum şi plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 27 din 15 februarie 2018, Curtea de Apel Ploieşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele S.C. Ocolul Silvic Siriu S.R.L., în contradictoriu cu Garda Forestieră Focşani, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele S.C. Ocolul Silvic Siriu S.R.L. şi A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, a obligat pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor să avizeze cesionarea contractului de gestiune a Fondului Cinegetic nr. 35 "Păltiniş-Caşoca" de la reclamanta S.C. Ocolul Silvic Siriu S.R.L. către reclamanta A.; a obligat pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor să încheie actul adiţional la contractul de gestiune nr. x/28.06.2011, prin care să fie schimbat titularul iniţial cu gestionarul cesionar A..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din 8 februarie 2018 a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prima critică se referă la soluţia de respingere de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului-pârât, prin încheierea de şedinţă din data de 08.02.2018.

Se arată că prin cererea de chemare în judecată, reclamantele au solicitat obligarea pârâtelor să avizeze perfectarea contractului de cesiune dintre acestea, având ca obiect fondul cinegetic nr. 35 Păltiniş - Coşoca, de la S.C. Ocolul Silvic Siriu S.R.L. către A..

Recurentul-pârât invocă aplicarea greşită a prevederilor art. 1 lit. a) şi art. 9 alin. (5) din Legea nr. 407/2006, conform cărora administratorul este reprezentat de autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare şi asigură administrarea faunei cinegetice, iar schimbul de gestiune ori cesionarea de contracte de gestionare către alţi gestionari licenţiaţi se realizează cu avizul administratorului fondului cinegetic naţional.

În speţă, recurentul-pârât nu este administratorul fondului cinegetic şi nu are astfel competenţa să avizeze aceste operaţiuni.

O altă critică adusă soluţiei date prin încheierea de şedinţă din data de 08.02.2018 se referă la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Garda Forestieră Focşani.

Recurentul-pârât consideră că prima instanţă a aplicat şi interpretat greşit disp. art. 9 alin. (5) din Legea nr. 407/2006, precum şi disp. art. 2 din OMADR nr. 219/2008 pentru stabilirea modelului-cadru al contractelor de gestionare a faunei cinegetice de pe suprafaţa fondurilor cinegetice şi al actelor adiţionale.

Potrivit textelor invocate, contractele de gestionare şi actele adiţionale la acestea se încheie de structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, în speţă, prin Garda Forestieră Focşani.

De altfel, Contractul de gestionare nr. x/28.06.2011 a fost încheiat de către Ministerul Mediului şi Pădurilor, în calitate de autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură, prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Focşani, administrator.

Garda Forestieră Focşani are atribuţii proprii în ceea ce priveşte încheierea contractelor de gestionare şi a actelor adiţionale la acestea, astfel încât nu acţionează ca un simplu reprezentant al ministrului, ci ca un mandatar al ministrului, în calitate de mandant, ceea ce înseamnă că actele mandatarului sunt actele mandantului însuşi, situaţie care impune soluţionarea cauzei şi în contradictoriu cu Garda Forestieră Focşani.

În ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată, actul adiţional la contractul de gestionare nr. x/28.06.2011 urmează să fie încheiat de gestionarul cesionar cu Garda Forestieră Focşani şi nu cu autoritatea publică centrală care răspundea de vânătoare.

În fine, criticile aduse soluţiei pronunţate pe fondul cauzei au în vedere aplicarea greşită a disp. art. 9 alin. (5) din Legea nr. 407/2006, conform cărora pot avea calitatea de cedenţi numai asociaţiile de vânătoare, nu şi ocoalele silvice, cazul intimatei-reclamante.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului formulat

Analiza motivelor de casare

Din conţinutul acţiunii introductive reiese faptul că reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la avizarea perfectării contractului de cesiune dintre reclamante, de la S.C. Ocolul Silvic Siriu S.R.L. către o asociaţie sportivă - pârâta în dosar.

Recurentul-reclamant est administratorul fondului cinegetic naţional, iar potrivit disp. art. 9 alin. (5) din Legea nr. 407/2006, administratorul avizează operaţiunea de schimb sau cesiune de contracte de gestionare către alţi gestionari licenţiaţi.

Cum intimatele-reclamante au solicitat ca un prim capăt de cerere avizarea operaţiunii, Înalta Curte constată că acesta se soluţionează în contradictoriu cu administratorul fondului cinegetic naţional, respectiv cu recurentul-pârât Ministerul Apelor şi Pădurilor.

În concluzie, critica privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apelor şi Pădurilor este nefondată.

Cel de-al doilea capăt al acţiunii de fond priveşte obligarea administratorului fondului cinegetic să încheie actul adiţional la Contractul de gestiune nr. x/28.06.2011, prin care să fie schimbat titularul de contract cedent S.C. Ocolul silvic Siriu S.R.L. şi înlocuit cu A..

Din conţinutul disp. art. 9 alin. (5) din Legea nr. 407/2006 reiese că operaţiunile de schimb/cesionare, precum şi actele adiţionale la acestea se încheie între administrator şi gestionarii în cauză.

Prin disp. art. 2 din OMADR nr. 219/2008 s-a stipulat că toate contractele de gestionare şi actele adiţionale la acestea se încheie de administrator, prin structurile sale teritoriale de specialitate, în speţă, Garda Forestieră Focşani.

De altfel, Contractul de gestiune nr. x/28.06.2011 a fost încheiat prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de vânătoare Focşani, în prezent Garda Forestieră Focşani.

Structurile teritoriale de specialitate ale Ministerului Apelor şi Pădurilor au dobândit astfel competenţa legală de a încheia asemenea contracte/acte adiţionale (prin delegare de competenţă), şi orice litigiu privitor la acestea se soluţionează în contradictoriu cu toate părţile semnatare.

Având în vedere că reprezentanţii structurii teritoriale au semnat contractul de gestiune, urmează ca şi actele adiţionale să fie încheiate în acelaşi mod.

Prin urmare, Înalta Curte va constata că prima instanţă a admis în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Gărzii Forestiere Focşani, fiind întrunite motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Faţă de acestea, în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va admite recursul declarat, se va casa sentinţa atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare primei instanţe, în vederea soluţionării pricinii în contradictoriu şi cu pârâta Garda Forestieră Focşani.

Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere şi criticile de nelegalitate formulate pe fondul cauzei, în prezenta cale de atac nemaifiind posibilă analizarea acestora, în raport de soluţia dispusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva încheierii din 8 februarie 2018 şi sentinţei nr. 27 din 15 februarie 2018 ale Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârile recurate şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iulie 2020.