Recovery of EU structural funds for misuse of construction grants in commercial transport and rural storage, violating minimis aid and eligibility requirements.

Şedinţa publică din data de 16 iulie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.05.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin Autoritatea de Management a Programului Operaţional Regional şi/sau Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli POR, anularea deciziei nr. 25/10.04.2015 privind soluţionarea contestaţiei nr. 99526/28.11.2014, precum şi a procesului-verbal de constatare nr. x/27.10.2014.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de chemare în garanţie a Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Sud Vest Oltenia, prin care a solicitat obligarea chematului în garanţie la suportarea tuturor prejudiciilor suferite ca urmare a respingerii cererii de chemare în judecată având în vedere faptul că această autoritate este responsabilă pentru verificarea tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţie pentru acceptarea cererii de finanţare, inclusiv aspectele privind eligibilitatea şi acordarea contractului de finanţare.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2713 din 22 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de chemata în garanţie Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia. De asemenea, instanţa a respins acţiunea promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurenta a prezentat situaţia de fapt a cauzei şi a arătat că rezultă din cadrul cererii de finanţare şi a proiectului finanţat care sunt obiectivele ce se doresc şi care este perspectiva pe viitor în urma achiziţionării acestor utilaje.

S-a subliniat că potrivit contractului de finanţare recurenta era obligată să îndeplinească toate obiectivele şi să achiziţioneze utilajele menţionate în proiectul şi cererea de finanţare aprobate.

Recurenta a arătat că în cauza de faţă se face o confuzie între obiectul proiectului, respectiv "lucrările de pregătire teren în vederea construirii unei hale, nivelare parcelă, lucrări de amenajare teren şi asigurare drum acces" şi categoriile de activităţi pentru care pot fi folosite respectivele utilaje.

Recurenta invocă faptul că argumentele reţinute de instanţa de fond sunt contradictorii, iar din modul în care a fost argumentat de către instanţă scopul pentru care a fost acordată recurentei finanţarea nerambursabilă nu se înţelege raţionamentul logico-juridic care a dus la pronunţarea unei astfel de soluţii.

Recurenta a susţinut că ulterior perioadei de implementare este evident că beneficiarul avea posibilitatea de a le utiliza şi în alte scopuri, cum ar fi închirierea lor, întrucât "lucrările de pregătire teren în vederea construirii unei hale, nivelare parcelă, lucrări de amenajare teren şi asigurare drum acces" care făceau obiectul contractului au fost realizate în primele 6 luni ale contractului şi nicăieri în contractul de finanţare sau în legislaţia în vigoare nu i se interzice acest lucru.

Recurenta a criticat reţinerea instanţei de fond în sensul că "în urma controlului desfăşurat în teren s-a constatat că semiremorca şi capul tractor erau depozitate/garate la punctul de lucru al reclamantei în comuna Crâmpoia, judeţul Olt, aşadar în mediul rural, nefiind întrunit un alt criteriu de eligibilitate". A arătat că aceste susţineri sunt neîntemeiate, întrucât în cazul de faţă nu este important locul unde erau depozitate utilajele având în vedere faptul că investiţia realizată a fost în mediul urban, respectiv la adresa "municipiul Slatina, strada x, tarlaua x, parcela x", iar după recepţie, utilajele au fost depozitate la adresa arătată anterior.

Ca atare, s-a arătat că a fost respectată condiţia de eligibilitate potrivit căreia realizarea investiţiilor trebuie să se facă în mediul urban.

Recurenta a arătat că a respectat perioada de implementare, a realizat obiectivele şi ceea ce şi-a asumat prin contractul de finanţare şi proiectul finanţat, a realizat "lucrări de pregătire teren în vederea construirii unei hale, nivelare parcel, lucrări de amenajare teren şi asigurare drum acces" cu aceste utilaje, situaţie care nu poate fi considerată caracteristică unei stări de neeligibilitate.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, recurenta a criticat soluţia instanţei de fond arătând că susţinerile instanţei sunt neîntemeiate, întrucât autoritatea chemată în garanţie este responsabilă pentru verificarea tuturor condiţiilor prevăzute în legislaţie pentru acceptarea cererii de finanţare, inclusiv aspectele privind eligibilitatea şi acordarea contractului de finanţare.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă, MDRAP a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Deliberând asupra excepţiei nulităţii recursului, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este întemeiată, în condiţiile în care criticile cuprinse în cererea de exercitare a căii de atac pot fi încadrate în motivele de casare indicate de recurentă, respectiv cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din noul C. proc. civ.

Examinând pe fond sentinţa recurată, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea deciziei nr. 25/10.04.2015 privind soluţionarea contestaţiei nr. 99526/28.11.2014, precum şi a procesului-verbal de constatare nr. x/27.10.2014. Reclamanta a formulat şi cerere de chemare în garanţie a Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Sud Vest Oltenia, prin care a solicitat obligarea chematului în garanţie la suportarea tuturor prejudiciilor suferite ca urmare a respingerii cererii de chemare în judecată având în vedere faptul că această autoritate este responsabilă pentru verificarea tuturor condiţiilor prevăzute de legislaţie pentru acceptarea cererii de finanţare, inclusiv aspectele privind eligibilitatea şi acordarea contractului de finanţare.

Prin sentinţa civilă nr. 2713 din 22 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de chemata în garanţie Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia. De asemenea, instanţa a respins acţiunea promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.10.2014 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de a restitui suma de 828.822,30 RON, reţinându-se că mijloacele de transport se regăsesc enumerate în categoria cheltuielilor neeligibile prevăzute de ghidul solicitantului care a stat la baza licitaţiei de proiecte, respectiv "cheltuielile cu achiziţionarea mijloacelor de transport, aşa cum sunt ele clasificate în Subgrupa 2.3. "Mijloace de transport" din Hotărârea Guvernului nr. 2139/2004, nu pot fi considerate eligibile pentru rambursarea din fonduri structurale, prin POR"; că nu se respectă prevederile legislaţiei naţionale privind ajutorul de minimis, respectiv Ordinul MDLPL nr. 155 din 8 februarie 2008, care precizează că "prezenta schemă de ajutor de minimis se aplică ... cu excepţia:.. ajutoarelor pentru achiziţia 'de vehicule de transport rutier de mărfuri, acordate întreprinderilor care efectuează transport rutier de mărfuri în numele terţilor pentru închiriere sau în scop comercial" şi că "investiţia să fie realizată pe teritoriul României, în mediul urban"; precum şi că beneficiarul nu a respectat obiectul contractului de finanţare/cererii de finanţare care presupune dezvoltarea unor activităţi în construcţii, utilajele achiziţionate fiind fie specifice altor activităţi, fie utilizate efectiv în alte scopuri decât cele pentru care au fost achiziţionate.

În cuprinsul procesului-verbal s-a mai reţinut că potrivit înregistrărilor din contabilitatea beneficiarului, în fişele mijloacelor fixe şi în balanţa mijloacelor fixe, mijloacele fixe achiziţionate în cadrul proiectului au fost încadrate în subgrupa 2.3. "Mijloace de transport", prevăzută de H.G. nr. 2139/2004. În plus, cel puţin referitor la cap tractor şi semiremorcă este evident faptul că acestea se încadrează în categoria mijloacelor de transport, acestea fiind înmatriculate pentru a circula pe drumurile publice, destinaţia lor fiind exclusiv aceea de a transporta mărfuri pe cale rutieră.

Or, conform ghidului solicitantului (varianta consolidată din iunie 2010), cap. 11.2 "Criterii de selecţie - A. Bugetul proiectului": "Cheltuielile cu achiziţionarea mijloacelor de transport, aşa cum sunt ele clasificate în Subgrupa 2.3. "Mijloace de transport" din Hotărârea Guvernului nr. 21391 2004, nu pot fi considerate eligibile pentru rambursarea din fonduri structurale, prin POR - domeniul de intervenţie 4.3."

Având în vedere considerarea ca neeligibile a achiziţiilor de mijloace de transport, opinia auditorilor a fost că, pe cale de consecinţă, şi cheltuielile aferente serviciilor de consultantă, audit şi publicitate care au constituit servicii conexe achiziţiilor respective, devin neeligibile. In plus, referitor la eligibilitatea serviciilor de consultanţă, Ordinul MDLPL nr. 31/2008 prevede la art. 3 alin. (1) că "Sunt considerate eligibile, în limita a 5% din valoarea totală eligibilă a proiectului, cheltuielile legate de serviciile de consultanţă". Or, în condiţiile enunţate mai sus valoarea eligibilă a proiectului devine zero. Acelaşi raţionament l-au aplicat auditorii şi pentru cheltuielile de audit şi de publicitate, cheltuieli care se efectuează în contextul unor activităţi eligibile.

În plus, s-a reţinut că de la data achiziţionării celor trei utilaje (aprilie - iunie 2013) până la data misiunii de audit, beneficiarul le-a închinat pentru efectuarea unor activităţi de transport marfă.

În raport de aceste elemente, s-a concluzionat că beneficiarul a utilizat finanţarea nerambursabilă pentru achiziţia de vehicule de transport rutier de mărfuri, pe care le-a utilizat pentru efectuarea de transport rutier de mărfuri în numele terţilor fapt ce contravine prevederilor art. 6 lit. g) din Ordinul nr. 155/2008.

O altă condiţie prevăzută de Ordinul nr. 155/2008, la art. 9, a fost că "Pentru a fi eligibile, proiectele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) investiţia să fie realizată pe teritoriul României, în mediul urban;"

Conform ghidului solicitantului (varianta consolidată din iunie 2010), cap. II. 1 Eligibilitatea solicitantului, criteriul 8 "în cazul acelor domenii de activitate ce implică utilizarea echipamentelor, utilajelor în locuri diferite (e.g. activitatea de construcţii), spaţiul destinat implementării proiectului va fi considerat spaţiul în care echipamentele, utilajele sunt depozitate, garate."

Cu ocazia vizitei pe teren, s-a constatat că semiremorca cu capul tractor erau depozitate/garate la punctul de lucru al beneficiarului în comuna Crampoia, judeţul Olt, iar încărcătorul multifuncţional era predat unei unităţi service pentru reparaţii. De altfel, se menţionează că sediul social al beneficiarului se găseşte în comuna Crampoia, judeţul Olt.

În concluzie, s-a reţinut că echipamentele achiziţionate au fost depozitate/garate în mediul rural ceea ce contravine condiţiei de eligibilitate impuse de Ordinul nr. 155/2008 cu privire la realizarea investiţiilor în mediul urban.

Urmare verificării procedurii de achiziţie organizate de către beneficiar pentru procurarea încărcătorului multifuncţional, s-a constatat că în cadrul ofertei tehnice, depuse de B. (ofertantul desemnat câştigător) se menţionează că utilajul ofertat este dotat cu "cupă pentru cereale - 2,5 mc şi furcă pentru paleţi - 1200 mm". De asemenea, şi propunerile tehnice ale celorlalţi doi ofertanţi (declaraţi necâştigători) fac menţiunea că utilajele propuse sunt dotate cu accesorii destinate desfăşurării de activităţi agricole, respectiv "cupă de cereale 3 mc, lăţime 2,5m şi furci pentru europaleţi" în oferta depusă de S.C. C. S.A. (utilaj x) şi "cupa agricola - x - 2,45 m şi lame pentru stivuitor" în oferta depusă de S.C. D. S.R.L. (utilaj x).

Toate cele trei oferte au fost considerate conforme de către beneficiar, fiind desemnat câştigător ofertantul cu preţul cel mai mic. De altfel, toţi furnizorii participanţi la procedura de achiziţie sunt recunoscuţi pe piaţă ca furnizori de utilaje agricole.

De asemenea, din analiza celor trei utilaje în raport cu informaţiile prezentate pe internet de către producători sau dealeri s-a constatat că aceste utilaje fac parte din gama utilajelor destinate desfăşurării de activităţi agricole, fiind echipate cu accesorii destinate acestui tip de activităţi (încărcat de cereale şi transport de baloţi).

Mai mult, ulterior achiziţionării utilajelor (aprilie - iunie 2013), în data de 24.07.2013, beneficiarul a încheiat cu S.C. E. S.R.L. contractul nr. x/24.07.2013 al cărui obiect a fost "furnizare de servicii, închirierea următoarelor utilaje: încărcător frontal, cap tractor, semiremorcă" pentru o perioadă de 3 ani si cu un preţ de 3.000 RON/lună. Ulterior, acest contract a fost modificat prin actul adiţional nr. x/26.07.2013 prin care a fost eliminată sintagma "închirierea".

Cu privire la justificarea activităţii de construcţii prin contracte încheiate (inclusiv procese-verbale de recepţie) şi documente financiar contabile care susţin acest fapt, a fost solicitată beneficiarului (administratorului/reprezentantului legal) o notă de relaţii la care acesta s-a limitat a răspunde că a realizat activităţi de "pregătire teren în vederea lucrărilor de construcţii, încărcat nisip, pietriş şi pământ +transport" fără a demonstra această activitate prin documente.

Pe cale de consecinţă, s-a constatat că ajutorul de minimis s-a utilizat în alte scopuri decât cel pentru care a fost autorizat, respectiv cel prevăzut în contractul de finanţare, situaţie în care se consideră ajutor de stat utilizat abuziv conform art. 1 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 lit. g) - "ajutor de stat utilizat abuziv" înseamnă ajutorul folosit de către beneficiar cu încălcarea unei decizii adoptate în temeiul art. 4 alin. (3) sau al art. 7 alin. (3) sau (4) din prezentul regulament;".

Împotriva acestui proces-verbal a fost formulată contestaţie de către reclamantă care, prin decizia nr. x/28.11.2014, a fost respinsă ca neîntemeiată .

În drept, instanţa de fond a reţinut că potrivit Ghidului solicitantului "cheltuielile cu achiziţionarea mijloacelor de transport, aşa cum sunt ele clasificate în Subgrupa 2.3. "Mijloace de transport" din Hotărârea Guvernului nr. 2139/2004, nu pot fi considerate eligibile pentru rambursarea din fonduri structurale, prin POR", cap. II. 1 "Eligibilitatea solicitantului" - criteriul 8 prevede că "în cazul acelor domenii de activitate ce implică utilizarea echipamentelor, utilajelor în locuri diferite (e.g. activitatea de construcţii), spaţiul destinat implementării proiectului va fi considerat spaţiul în care echipamentele, utilajele sunt depozitate, garate", cap. II. 2 "Criterii de selecţie - A. Bugetul proiectului" prevede că "Cheltuielile cu achiziţionarea mijloacelor de transport, aşa cum sunt ele clasificate în Subgrupa 2.3. "Mijloace de transport" din Hotărârea Guvernului nr. 21391 2004, nu pot fi considerate eligibile pentru rambursarea din fonduri structurale, prin POR - domeniul de intervenţie 4.3. Această precizare este valabilă indiferent de domeniul de activitate al solicitantului de finanţare nerambursabilă, precum şi de domeniul de activitate în care se doreşte realizarea investiţiei propuse prin proiect."

Potrivit art. 6 din Ordinul MDLPL nr. 155/2008 "Prezenta schemă de ajutor de minimis se aplică microîntreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul producţiei şi/sau serviciilor şi/sau construcţiilor şi îndeplinesc criteriile prevăzute de Regulamentul CE nr. 1.998/2006 privind ajutorul de minimis, cu excepţia (...) g) ajutoarelor pentru achiziţia de vehicule de transport rutier de mărfuri, acordate întreprinderilor care efectuează transport rutier de mărfuri în numele terţilor pentru închiriere sau în scop comercial;", iar potrivit art. 9 lit. a) din acelaşi ordin "Pentru a fi eligibile, proiectele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) investiţia să fie realizată pe teritoriul României, în mediul urban; (...)".

De asemenea, potrivit art. 3 din Ordinul MDLPL nr. 31/2008 (pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenţie "Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor" în cadrul axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local" din cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013) "Sunt considerate eligibile, în limita a 5% din valoarea totală eligibilă a proiectului, cheltuielile legate de serviciile de consultanţă".

Pe de altă parte, potrivit art. 5 din contractul de finanţare nr. x/24.10.2012 "Eligibilitatea cheltuielilor - (1) Cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu Ordinul comun al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor nr. 31/17.01.2008 şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 503/21.02.2008 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenţie "Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor" în cazul axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local" din cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Cheltuielile prevăzute la alin. (1) al prezentului articol, sunt eligibile cu condiţia ca acestea să fie cuprinse în Anexa V - Bugetul proiectului a prezentului şi să fie efectuate în conformitate cu termenii şi condiţiile prezentului Contract.", iar art. 18 alin. (12) din contractul de finanţare încheiat care prevede "Contractul va fi reziliat şi finanţarea nerambursabilă acordată va fi recuperată şi în cazul în care obiectele/bunurile, fie ele mobile sau imobile, finanţate în cadrul prezentului Contract, nu sunt folosite conform scopului destinat, precum şi în cazul în care acestea sunt vândute, închiriate sau înstrăinate sub orice formă prevăzută de legislaţia în vigoare, oricând pe perioada de valabilitate a prezentului Contract, aşa cum este aceasta stabilită la art. 2 alin. (2)"; art. 2 alin. (2) din contract prevede că valabilitatea contractului este de 3 ani după expirarea perioadei de implementare a proiectului .

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei conform căreia a indicat utilajele pe care doreşte să le achiziţioneze, ceea ce urma a fi realizat, obiectivele ce se doresc şi perspectiva achiziţionării acestor utilaje, astfel încât se putea observa eligibilitatea sau neeligibilitatea acestora încă de la acel moment, Curtea observă că, prin cererea de finanţare nr. x/20.09.2010, reclamanta a precizat că intenţionează să achiziţioneze trei utilaje - cap tractor + semiremorcă şi încărcător multifuncţional, indicând faptul că obiectivul general al proiectului este creşterea capacităţii de execuţie lucrări a S.C. A. S.R.L. ca microîntreprindere ce execută lucrări de construcţii. De asemenea, a menţionat că locul de implementare al proiectului este în municipiul Slatina, str. x, tarla x, parcela x, iar obiectul principal de activitate al proiectului este cod 4120 Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale.

Totodată, la dosar a fost depus un înscris provenind de la reclamantă în care sunt detaliate serviciile şi ponderea activităţii în firmă, în care se menţionează că reclamanta furnizează către populaţie şi instituţiile din zona judeţului Olt servicii de amenajare a terenului pentru construcţii (excavări, săpături, terasamente, transportul pământului pe distanţe scurte şi încărcarea lui în urma săpăturilor în utilaje de transport etc.), oportunitatea investiţiei fiind justificată pe motivul că majoritatea utilajelor performante sunt în zona marilor aglomerări urbane, zona limitrofă oraşelor mici fiind vitregită de asemenea servicii de pregătire a terenului şi de construcţii, persoanele care au nevoie de astfel de servicii în amenajarea terenului deplasându-se sau solicitând utilajele de la zeci de kilometri. În cuprinsul aceluiaşi înscris sunt făcute menţiuni cu privire la previziuni legate de piaţa construcţiilor din judeţul Olt şi judeţele limitrofe. Reclamanta a concluzionat că are nevoie de investiţii pentru construcţii pentru a susţine pe piaţă prestări de servicii de calitate şi competitive şi pentru a face faţă cu succes competitorilor autohtoni.

Argumente ce pledează pentru necesitatea achiziţionării de utilaje în vederea executării de lucrări în construcţii au fost prezentate de reclamantă şi în înscrisul aflat la filele x, ce a făcut parte din cererea de finanţare înaintată Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia.

În raport de prevederile legale şi convenţionale anterior redate, precum şi de elementele indicate de reclamantă în cererea de finanţare adresată Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, prima instanţă a observat, în primul rând, că, din modalitatea de prezentare a necesităţii achiziţionării celor trei utilaje şi a scopului pentru care se dorea efectuarea achiziţiei, respectiv creşterea capacităţii de execuţie a lucrărilor de construcţii, care presupunea inclusiv excavări, săpături, terasamente, încărcarea pământului şi transportul lui pe distanţe scurte, la momentul analizării eligibilităţii proiectului nu existau probe şi nici indicii conform cărora utilajele vor fi folosite în vederea prestării de servicii de transport, astfel încât să fie atrasă neeligibilitatea sa. În acest sens, în vreme ce încărcătorul multifuncţional putea răspunde necesităţii de a încărca pământul rezultat din excavări, capul tractor + semiremorcă puteau fi utilizate la transportul pământului pe distanţe scurte, aşadar pentru realizarea de activităţi ce se circumscriau lucrărilor de construcţii, la acel moment Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia neputând anticipa utilizarea concretă şi efectivă pe care reclamanta avea să o dea utilajelor pe care intenţiona să le achiziţioneze. Mai mult, în baza cererii de acordare a finanţării şi a elementelor descrise în cuprinsul acesteia, cu bună-credinţă funcţionarii Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia au considerat că sunt eligibile sumele necesare achiziţionării utilajelor menţionate.

Tot în legătură cu această observaţie, instanţa de fond a reţinut că, la momentul analizării eligibilităţii proiectului, funcţionarii din cadrul Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia nu au avut la dispoziţie cererile de oferte formulate de reclamantă în vederea achiziţionării utilajelor, astfel încât să poată constata că acestea, în mare majoritate, se referă la activităţi specific agricole, aceste acte fiind întocmite ulterior de către beneficiarul finanţării nerambursabile.

Pe de altă parte, Curtea observă că, deşi la nivel afirmativ, reclamanta a dorit să achiziţioneze utilajele necesare dezvoltării proiectului de creştere a capacităţii de executare a lucrărilor de construcţii, realitatea ulterioară încheierii contractului de finanţare şi achiziţionării utilajelor a dovedit că intenţia reclamantei a fost aceea de a achiziţiona utilaje nu pentru a executa lucrări în domeniul construcţiilor, ci pentru a presta servicii de transport, în acest sens fiind facturile fiscale din care rezultă că s-ar fi prestat servicii de transport cereale. Or, aşa cum s-a arătat anterior, "mijloacele de transport" din Hotărârea Guvernului nr. 21391 2004, nu pot fi considerate eligibile pentru rambursarea din fonduri structurale, prin POR - domeniul de intervenţie 4.3.

În al doilea rând, reclamanta nu a respectat condiţiile descrise în cererea de finanţare şi în contractul de finanţare, care au avut ca obiect achiziţionarea de utilaje în vederea dezvoltării capacităţii de executare a lucrărilor de construcţii, iar nu prestarea de servicii de transport. Se constată că în cuprinsul cererii de finanţare şi contractului de finanţare nu s-a făcut vorbire despre necesitatea prestării de servicii de transport pentru a obţine finanţarea nerambursabilă, ci s-a menţionat necesitatea dezvoltării capacităţii de executare a lucrărilor în domeniul construcţiilor prin raportare la posibilităţile reduse aflate la dispoziţia populaţiei aflate în zonele limitrofe ale oraşelor mici. Aşadar, a fost deturnat scopul acordării finanţării nerambursabile, care a vizat acordarea de facilităţi operatorilor economici de pe piaţa construcţiilor, iar nu celor de pe piaţa transportatorilor.

În al treilea rând, finanţarea nerambursabilă acordată reclamantei a avut scopul de a-i dezvolta capacitatea generală de a executa lucrări de construcţii, nefiind ţintită pentru a asigura realizarea unui proiect de lucrări de pregătire a terenului în vederea construirii unei hale, nivelare parcelă, lucrări de amenajare teren şi asigurare drum de acces, aşa cum susţine reclamanta. Astfel, în cererea de finanţare şi în contractul de finanţare nu se face referire la o lucrare individualizată, cu atât mai puţin nu se face referire la activitatea despre care se susţine că ar fi fost desfăşurată în baza contractului de prestări servicii nr. x/23.07.2013, aceasta cu atât mai mult cu cât la momentul depunerii cererii de finanţare (20.09.2010) şi la cel al încheierii contractului de finanţare (24.10.2012) acest contract nici nu fusese perfectat.

Mai mult, împotriva argumentului expus de reclamantă în acest sens pledează şi raţiuni economice practice întrucât perspectiva derulării unui singur contract de executări lucrări de construcţii nu este suficientă pentru a justifica acordarea finanţării nerambursabile, fiind avută în vedere şi valoarea acestui contract (potrivit susţinerilor reclamantei, în baza acestui contract au fost emise trei facturi fiscale în valoare totală de 61.168,76 RON) raportat la valoarea finanţării nerambursabile acordate (828.822,30 RON).

În acelaşi context, al executării lucrărilor de pregătire a terenului în vederea construirii unei hale, nivelare parcelă, lucrări de amenajare teren şi asigurare drum de acces în beneficiul S.C. F. S.R.L., curtea de apel a apreciat că în mod corect autoritatea pârâtă a reţinut faptul că existenţa unor facturi fiscale nu este suficientă pentru a dovedi realitatea acestora, fiind necesar în acest sens să se încheie acte prin care se constată realizarea lucrărilor şi predarea lor către beneficiar, cum sunt de exemplu procesele-verbale de recepţie. Or, reclamanta nu a prezentat dovezi care să susţină realitatea lucrărilor de construcţie ce se susţine că au fost executate în beneficiul S.C. F. S.R.L..

Totodată, argumentul prezentat de reclamantă conform căruia după finalizarea lucrărilor executate în beneficiul S.C. F. S.R.L. (acceptând ipoteza că ar fi fost executate în realitate) era contraproductiv să lase utilajele să ruginească este neîntemeiat întrucât aceasta avea nu doar posibilitatea, ci chiar obligaţia de a desfăşura activităţi similare, iar nu de a schimba natura acestora (prestare servicii transport).

Nu în ultimul rând, modalitatea în care utilajele au fost trecute în contabilitatea reclamantei, respectiv ca mijloace de transport, reprezintă un element important în stabilirea destinaţiei pe care această societate a înţeles să o dea utilajelor achiziţionate prin finanţare nerambursabilă, ce se coroborează cu activitatea efectiv prestată - servicii de transport, iar nu un amănunt nesemnificativ, aşa cum în mod eronat s-a susţinut prin cererea de chemare în judecată.

De asemenea, contrar celor susţinute de reclamantă, utilajele achiziţionate din finanţarea nerambursabilă trebuie utilizate conform scopului şi destinaţiei prezentate în cererea de finanţare şi avută în vedere la stabilirea eligibilităţii proiectului.

Prin urmare beneficiarul nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul de finanţare, respectiv de a extinde/dezvolta o activitate de construcţii în cadrul firmei, ci doar a folosit utilajele în scopul închirierii sau prestării de servicii pentru încărcarea şi transportul cerealelor.

Referitor la nerespectarea de către reclamantă a obligaţiei prevăzute de Ordinul nr. 155/2008, respectiv ca investiţia să fie realizată pe teritoriul României, în mediul urban, judecătorul fondului a reţinut că potrivit Ghidului solicitantului (varianta consolidată din iunie 2010), cap. II. 1 Eligibilitatea solicitantului, criteriul 8 "în cazul acelor domenii de activitate ce implică utilizarea echipamentelor, utilajelor în locuri diferite (e.g. activitatea de construcţii), spaţiul destinat implementării proiectului va fi considerat spaţiul în care echipamentele, utilajele sunt depozitate, garate.". Or, în urma controlului desfăşurat în teren, s-a constatat că semiremorca şi capul tractor erau depozitate/garate la punctul de lucru al reclamantei în comuna Crampoia, judeţul Olt, aşadar în mediul rural, nefiind întrunit un alt criteriu de eligibilitate.

Pentru argumentele expuse anterior, sunt neîntemeiate susţinerile reclamantei conform cărora locul implementării proiectului ar fi fost în municipiul Slatina, str. x, tarlaua x, parcela x, întrucât finanţarea nerambursabilă nu a fost acordată exclusiv pentru realizarea unor lucrări de construcţii la această adresă.

În ceea ce priveşte critica referitoare la verificările anterioare realizate de pârâtă, care nu au condus la constatarea vreunei nereguli, instanţa fondului a înlăturat-o, observând că, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, existenţa unor nereguli poate fi constatată şi cu ocazia unor verificări ulterioare cu privire la încălcarea legislaţiei cu ocazia depunerii documentaţiei. Aşadar, verificările efectuate de Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia cu ocazia depunerii documentaţiei şi a analizei cererilor de plată nu înlătură de la aplicare dispoziţiile privind controlul ulterior, reluate de altfel şi în contractul de finanţare.

Astfel, art. 7 alin. (18) din contractul de finanţare, precum şi Anexa I la acest contract reglementează mecanismul controlului ulterior (ex-post) şi consacră dreptul autorităţii de a constata neeligibilitatea proiectului.

Din punctul de vedere al definiţiei date "neregulii", prima instanţă a reţinut că această noţiune este definită la nivel european printr-un act comunitar de rang superior, cu aplicabilitate directă, respectiv prin art. 2 pct. 7 al Regulamentului nr. 1083/2006, potrivit căruia "neregularitate" înseamnă "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Pentru a se constata existenţa unei nereguli nu este necesară dovedirea unui prejudiciu, ci doar să se constate că încălcarea "are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului Uniunii". Or, din acest punct de vedere, caracterul potenţial dăunător al abaterii, cu efecte asupra bugetului Uniunii, este dovedit tocmai de natura acesteia şi efectul evidenţiat anterior, constând în aceea că beneficiarul, ulterior obţinerii finanţării, nu a folosit utilajele achiziţionate prin finanţarea nerambursabilă în vederea executării lucrărilor indicate în cadrul cererii de finanţare, respectiv creşterea capacităţii de execuţie a lucrărilor de construcţii.

Cu privire la aspectul conform căruia Agenţia a aprobat finanţarea proiectului şi a efectuat plăţi, fără a fi constatat la acel moment vreo neregulă, s-a reţinut că, în principiu, pe parcursul derulării contractului de finanţare, modul de implementare a proiectului face obiectul unor controale efectuate de: Direcţia Control si Antifraudă din cadrul autorităţii pârâte (prin procedura obligatorie de eşantion ori de sesizare), Autoritatea de Audit a Curţii de Conturi a României (în calitatea sa de Organism de Certificare şi acţionând pentru protejarea intereselor financiare ale Comunităţii Europene), alte instituţii naţionale abilitate cu puteri de control (Departamentul pentru Luptă Antifraudă din cadrul Guvernului României, Departamentul Naţional Anticorupţie), precum şi comisii din partea Uniunii Europene (ex: Oficiul European de Luptă Antifraudă - OLAF).

În cadrul acestor controale ulterioare, se procedează la verificări aprofundate, la analizarea în detaliu a documentelor pentru a se verifica corectitudinea cu care au acţionat beneficiarii finanţării.

Astfel, pe lângă verificările efectuate pe fluxul de implementare a unui proiect de către serviciile de specialitate din cadrul Agenţiei, există şi alte niveluri de control efectuate de direcţiile/instituţiile menţionate mai sus al căror scop îl reprezintă atât verificarea conformităţii şi eligibilităţii proiectelor şi a beneficiarilor, evaluării şi selecţiei proiectelor, respectarea modului de atribuire a contractelor de achiziţii şi realitatea plăţilor, cât şi verificarea modului de lucru al serviciilor de specialitate, ocazie cu care, în situaţia în care se constată abateri de la prevederile contractului de finanţare, legislaţia naţională şi de la condiţiile de acordare a finanţării în cadrul Programului FEDR, se procedează la stabilirea debitului şi recuperarea acestuia în conformitate cu legislaţia naţională şi comunitară în vigoare.

Aşadar, dacă se constată cu ocazia unor verificări ulterioare că au fost încălcate prevederi ale legislaţiei naţionale sau comunitare, autoritatea pârâtă are obligaţia luării măsurilor de îndreptare a erorilor, respectiv recuperarea sumelor plătite eronat/necuvenit şi încetarea valabilităţii contractelor de finanţare.

Atât legislaţia care reglementează FEDR, cât şi clauzele contractului de finanţare reglementează mecanismul controlului ulterior asupra proiectelor finanţate din fonduri nerambursabile, iar însuşirea tezei reclamantei ar presupune lipsa de conţinut a acestui mecanism.

Niciunul din actele de control invocate de reclamantă nu a avut în vedere împrejurările de fapt relevate în procesul-verbal de constatare sub nr. x/27.10.2014, iar o opinie subiectivă exprimată de un funcţionar public într-un înscris premergător cu privire la verificarea anumitor condiţii pe parcursul monitorizării (prin bifarea unor rubrici) nu poate fi considerată exoneratoare de răspundere, nu numai atunci când se descoperă ulterior împrejurări de fapt noi, ci şi atunci când aceleaşi aspecte fac obiectul unei noi interpretări şi aplicări a dispoziţiilor legale de către reprezentantul legal al autorităţii de control, neexistând un impediment legal pentru încheierea actului administrativ prin raportare la elementele obiective rezultate din înscrisul constatator. În această măsură, verificarea legalităţii şi temeiniciei actului administrativ (producător de efecte juridice) se realizează de către instanţa de judecată prin raportare la ansamblul probelor administrate, opinia unui funcţionar public cu privire la interpretarea legii nefiind decisivă, în condiţiile în care atributul jurisdicţional revine, prin esenţa sa, instanţei de judecată.

De asemenea, decizia de a declara proiectul ca fiind eligibil, respectiv de efectuare a plăţii, a fost luată sub influenţa unor condiţii de eligibilitate create în mod artificial de către beneficiar, astfel că nu se poate vorbi despre culpa autorităţii competente.

Neregularitatea constă în încălcarea de către beneficiarul finanţării a legii civile sub aspectul obligaţiilor asumate (art. 969 C. civ. din 1864), dar şi sub aspectul vicierii acordului pentru aprobarea finanţării proiectului în cauză, aspect ce rezultă în mod implicit din cuprinsul actelor administrative contestate.

Totodată, art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011 dispune că "în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21, în scopul recuperării creanţei bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel".

De asemenea, potrivit art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95 "orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat, prin obligaţia de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat sau prin pierderea totală sau parţială a garanţiei constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans".

Potrivit celui de al treilea şi celui de al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 2988/95 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, "[...) trebuie combătute în toate domeniile acţiunile de natură să afecteze interesele financiare ale Comunităţilor" şi, în această privinţă, "în conformitate cu prezentul regulament, normele sectoriale conţin dispoziţii cu privire la abateri, precum şi la măsurile şi sancţiunile administrative pentru sancţionarea acestora".

Din enunţarea prevederilor de mai sus, reiese că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial, iar producerea însăşi a unei nereguli şi utilizarea necorespunzătoare a banilor acordaţi atrage sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora.

Pe cale de consecinţă, curtea de apel a reţinut că plata necuvenită nu a fost rezultatul erorii autorităţii pârâte, ci rezultatul intenţiei reclamantei, împrejurările de fapt ce au condus la concluzia că utilajele achiziţionate în baza contractului de finanţare au fost destinate unui alt scop decât celui declarat în cererea de finanţare fiind descoperite numai cu ocazia controlului ulterior.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie a Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, instanţa de fond a reţinut că între reclamanta S.C. A. S.R.L. şi chemata în garanţie Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia nu există niciun raport de garanţie legală sau convenţională, analiza cererii de chemare în garanţie putând fi analizată aşadar sub aspectul unei eventuale acţiuni în despăgubire decurgând din răspunderea civilă delictuală, în acest sens fiind avut în vedere şi faptul că între cele două părţi nu există un contract ale căror prevederi să nu fi fost respectate sau neexecutate de către chemata în garanţie.

În ceea ce priveşte răspunderea delictuală, trebuie făcută dovada îndeplinirii a patru condiţii cumulative: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate şi vinovăţia.

În ceea ce priveşte fapta ilicită, aşa cum a fost antamat şi anterior în cuprinsul considerentelor, curtea de apel a observat că în sarcina chematei în garanţei nu poate fi reţinută o faptă ilicită în stabilirea eligibilităţii proiectului propus de reclamantă în condiţiile în care în procesul stabilirii eligibilităţii au fost avute în vedere elementele prezentate de reclamantă, care la acel moment, la nivel declarativ şi intenţional, difereau de cele constatate în urma controlului în teren efectuat.

De asemenea, eventualul delict săvârşit de chemata în garanţie ar fi trebuit să provoace reclamantei o pierdere, o pagubă, însă, dimpotrivă, prin stabilirea eligibilităţii proiectului, reclamantei i s-a acordat un beneficiu, constând în finanţare nerambursabilă, şi la care ulterior s-a constatat că nu era îndreptăţită. Aşadar, în ipoteza în care chemat în garanţie nu ar fi considerat eligibil proiectul, reclamanta nu ar fi primit finanţare nerambursabilă. Mai mult, acordarea finanţării nerambursabile a produs reclamantei un avantaj de care alţi competitori nu au beneficiat, acordarea unui capital care să stea la baza dezvoltării afacerii reprezentând un beneficiu considerabil întrucât, pornind de la această finanţare nerambursabilă, reclamanta a putut să desfăşoare activităţi economice producătoare de profit care, la rândul său, a deschis noi posibilităţi de dezvoltare ulterioară. Aşadar, nu poate fi reţinută nici îndeplinirea condiţiei existenţei unui prejudiciu.

Având în vedere că aceste două condiţii cumulative nu sunt îndeplinite, din această împrejurare decurgând în mod logic şi neîndeplinirea condiţiei existenţei unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, instanţa de fond a observat că nu se mai impune analiza condiţiei vinovăţiei.

Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată este legală şi îşi însuşeşte integral considerentele acesteia.

Nu este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ. în condiţiile în care, contrar susţinerilor recurentului-pârât, sentinţa atacată este motivată, atâta timp cât în considerentele acesteia se regăsesc argumentele care au întemeiat soluţia pronunţată prin dispozitiv. Chiar dacă ar fi reală susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa de fond nu i-ar fi analizat toate susţinerile, Înalta Curte are în vedere că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat fiecărui argument al părţilor; ca urmare, dacă soluţia este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument al părţilor.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în esenţă, prin criticile subsumate acestui motiv, recurenta susţine, pe de o parte, caracterul neîntemeiat al argumentelor instanţei de fond. Aceste critici însă nu pot fi primite atâta timp cât nu sunt indicate în mod explicit prevederi legale greşit interpretate sau aplicate. Pe de altă parte, criticile recurentei tind a susţine greşita interpretare de către instanţa de fond a prevederilor contractului de finanţare. Or, o asemenea critică nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Chiar ignorând aspectele procedurale mai sus menţionate, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat în mod corect prevederile contractului de finanţare încheiat între părţi, atâta timp cât din conţinutul acestuia rezultă în mod clar că finanţarea a fost acordată în vederea folosirii utilajelor achiziţionate în domeniul executării construcţiilor (domeniu ce include şi pregătirea terenului), iar nu pentru închirierea utilajelor ca mijloace de transport, ori pentru folosirea lor în activităţi agricole.

Referirile din planul de afaceri la posibilitatea obţinerii unor venituri din închirierea utilajelor finanţate nu pot prevala asupra dispoziţiilor art. 18 din contractul de finanţare potrivit cărora închirierea utilajelor achiziţionate este interzisă. Chiar ignorând prevederile contractuale menţionate, este evident că planul de afaceri nu poate fi interpretat în sensul posibilităţii folosirii utilajelor în alt scop decât cel prevăzut în contractul de finanţare şi, mai mult decât atât, în domeniul transportului rutier, domeniu exclus în mod explicit de la finanţare prin actele normative relevante. Toate activităţile realizate cu utilajele achiziţionate trebuiau să se încadreze în obiectul de activitate stabilit prin contractul de finanţare şi, chiar acceptându-se posibilitatea închirierii acestora, este evident că nu ar putea fi acceptată şi folosirea acestora în alte scopuri decât cele prevăzute în contract, respectiv executarea lucrărilor de construcţii.

Autosusţinerea proiectului din veniturile obţinute din prestarea serviciilor nu exclude respectarea obiectului contractului de finanţare - folosirea utilajelor în vederea executării lucrărilor de construcţii. Or, în speţă, astfel cum rezultă din actele dosarului, recurenta-reclamantă a închiriat utilajele în vederea efectuării transportului rutier de mărfuri.

Nu prezintă relevanţă susţinerile recurentei privind transparenţa de care a dat dovadă, atâta timp cât prin actele administrative atacate nu se susţine că aceasta ar fi achiziţionat alte utilaje decât cele finanţate; măsura administrativă a recuperării finanţării a fost aplicată pentru folosirea utilajelor pentru alte scopuri decât cele prevăzute în contractul de finanţare.

Nu este întemeiată nici susţinerea recurentei potrivit căreia nu prezenta importanţă locul în care erau depozitate utilajele, atâta timp cât investiţia a fost realizată în mediul urban. Înalta Curte are în vedere că, după cum în mod corect a arătat judecătorul fondului, Ghidul solicitantului prevede că în cazul domeniilor de activitate ce implică folosirea echipamentelor, utilajelor în locuri diferite, spaţiul destinat implementării proiectului va fi considerat spaţiul în care acestea sunt garate. Se constată că recurenta nu a prezentat argumente care să combată raţionamentul instanţei de fond şi nici nu a contestat că utilajele erau depozitate în mediul rural.

De asemenea, după cum se arată în considerentele sentinţei atacate şi contrar susţinerilor recurentei, contractul de finanţare reglementează mecanismul controlului ulterior (ex-post) şi consacră dreptul autorităţii de a constata neeligibilitatea proiectului şi ulterior acordării finanţării. Ca urmare, nu prezintă relevanţă aspectele referitoare la decontarea cheltuielilor pe baza documentelor justificative.

În privinţa cererii de chemare în garanţie, Înalta Curte constată că sunt, de asemenea, lipsite de relevanţă consideraţiile recurentei privind admisibilitatea cererii de chemare în garanţie, atâta timp cât aceasta nu a fost respinsă ca inadmisibilă, ci ca neîntemeiată. De asemenea, Înalta Curte reţine că instanţa de fond nu s-a limitat la existenţa unui raport juridic contractual, astfel cum susţine recurenta, ci a analizat existenţa condiţiilor răspunderii civile delictuale, reţinând, în esenţă, că nu există o faptă ilicită şi nici prejudiciu, atâta timp cât reclamanta a obţinut beneficiul unei finanţări nerambursabile. Înalta Curte constată că cererea de recurs nu conţine critici ale acestui raţionament şi, ca urmare, soluţia de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanţie este legală.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, iar în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2713 din 22 octombrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iulie 2019.