Military officer's transfer to officer corps: res judicata effect on challenge to administrative order and Minister's passive standing for modification of rank and effective date

Şedinţa publică din data de 22 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 17.03.2017 sub nr. x/2017, reclamantul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat în contradictoriu cu pârâta A., anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/10672 din data de 09 decembrie 2016, prin care s-a constatat trecerea plutonierului major A., din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă - Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Căpitan Dumitru Croitoru" al judeţului Sibiu, în corpul ofiţerilor, cu gradul militar de sublocotenent, ca urmare a promovării concursului organizat de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Căpitan Dumitru Croitoru" al Judeţului Sibiu, iar în susţinerea capătului principal de cerere, a invocat excepţia de nelegalitate a Notei - raport nr. x/24.09.2013 a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, aprobată de către ministrul afacerilor interne.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 18.04.2017 sub dosar nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne anularea parţială a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/10672 din 09.12.2016 în ceea ce priveşte data de la care se constată trecerea reclamantei în corpul ofiţerilor, precum şi în privinţa gradului militar acordat, obligarea pârâtului la modificarea ordinului în sensul constatării trecerii reclamantei plutonier major A., în corpul ofiţerilor cu gradul militar de locotenent începând cu data de 29.03.2015. ca urmare a promovării concursului organizat de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Căpitan Dumitru Croitoru" al judeţului Sibiu; obligarea pârâtului la plata de daune-interese compensatorii în cuantum de 10.000 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferite şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea civilă din data de 26.09.2017 Tribunalul Sibiu a admis excepţia conexităţii şi a conexat dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Sibiu la dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4499/22.11.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Ministerul Afacerilor interne, ca neîntemeiată şi excepţia de nelegalitate a Notei-Raport nr. x/24.09.2013, ca inadmisibilă.

Totodată, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne în contradictoriu cu pârâţii A. şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, ca neîntemeiată şi a fost obligat reclamantul la plata către pârâta A. a sumei de 4500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne în ceea ce priveşte cererea conexă şi, pe cale de consecinţă, s-a respins cererea conexă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4499/22.11.20017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs atât recurenta-reclamantă A., cât şi recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne, criticând-o pentru nelegalitate.

3.1. Recursul reclamantului-pârât Ministerul Afacerilor Interne

Prin recursul declarat, recurentul-reclamant a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pctr. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând, admiterea excepţiei de nelegalitate a Notei-raport nr. x/24.09.2013 a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi, pe cale de consecinţă, să se dispună anularea Ordinului MAI nr. II/100672/09.12.2016.

În motivarea recursului, în esenţă, a arătat următoarele:

- în mod greşit, instanţa de fond a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a notei-raport nr. x/24.09.2013, făcând o aplicare eronată a disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004, în sensul că se impunea efectuarea unei analize proprii, în raport de motivele de nelegalitate invocate, instanţa nefiind ţinută de soluţia pronunţată într-o altă cauză;

- respingând ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a notei raport, instanţa de fond, încălcând principiul legalităţii, a menţinut Ordinul MAI nr. II/10672/2016, deşi trecerea în corpul ofiţerilor şi numirea pe o funcţie de ofiţer a recurentei- reclamante s-a dispus în baza unei note-raport nelegale, emisă în baza unui temei legal inexistent din punct de vedere juridic;

- în mod greşit instanţa de fond a reţinut puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 270/08.03.2016 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1542/24.10.2016 a Curţii de Apel Alba-Iulia, în condiţiile în care în cauza dedusă judecăţii nu se pune în discuţie chestiunea tranşată în dosarul în care s-au pronunţat hotărârile judecătoreşti menţionate, instanţa având obligaţia de a judeca fondul cauzei.

3.2. Recursul declarat de recurenta-reclamantă A.

Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă, în raport de criticile încadrate în disp. art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., a învederat că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit atât excepţia lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Afacerilor Interne, în ceea ce priveşte cererea principală, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne, în ceea ce priveşte cererea conexă, fiind încălcate disp. art. 36 C. proc. civ. şi art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

În opinia recurentei-reclamante, în raport de dezlegările date în dosarul nr. x/2015, având ca obiect validarea concursului organizat în perioada 26 - 29.01.2015 pentru încadrarea pe postul vacant de ofiţer I la structura de securitate din cadrul Inspectoratului Situaţiilor de Urgenţă Sibiu, calitatea procesuală de a emite ordinul administrativ de trecere a recurentei-reclamante în corpul ofiţerilor şi de numire în funcţie aparţine Ministrului Afacerilor Interne, iar nu Ministerului Afacerilor Interne.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă la data de 31.05.2018, recurenta-reclamantă A. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul-reclamant Ministerului Afacerilor Interne, reiterând circumstanţele cauzei.

În esenţă, a arătat că soluţia de inadmisibilitate dată de instanţa de fond asupra excepţiei de nelegalitate a Notei-raport nr. x/24.09.2013 este legală, întrucât motivele de nelegalitate au fost tranşate definitiv în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2015, impunându-se cu putere de lucru judecat şi în litigiul de faţă.

În subsidiar, în situaţia în care se va aprecia că a fost soluţionată în mod greşit excepţia de inadmisibilitate, a învederat că neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 77/2013 nu afectează în niciun fel validitatea notei-raport, dimpotrivă, face inaplicabile dispoziţiile normative restrictive ce priveau încadrarea posturilor vacante din sectorul public, condiţii restrictive care au fost respectate la momentul emiterii notei-raport nr. x/24.09.2013, revenindu-se după declararea neconstituţionalităţii la situaţia anterioară mai permisivă.

În ceea ce priveşte cererea de anulare a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/10672/09.12.2016 a subliniat legalitatea soluţiei instanţei de fond în raport de efectul pozitiv al lucrului judecat care presupune că aspectele litigioase dezlegate într-un litigiu anterior se impun într-un litigiu subsecvent, fără a putea di contrazise.

4.2. Prin întâmpinarea depusă de recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne la data de 06.06.2017 a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurenta-reclamantă A., arătând, în esenţă, că autoritatea publică, în sensul disp. art. .2 din Legea nr. 554/2004, este Ministerul Afacerilor Interne, iar nu ministrul. În opinia recurentei-reclamante, ministrul este persoană fizică şi ocupă o funcţie de demnitate publică, nefiind el însuşi autoritate publică în sensul legii.

4.3. Prin întâmpinarea depusă la data de 06.06.2018, intimatul-pârât Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă a învederat că nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu are competenţă în anularea/modificarea ordinului contestat în cadrul cererii conexe.

În ceea ce priveşte cererea principală, a arătat că se impune respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă întrucât calitatea procesuală activă aparţine Ministrului Afacerilor Interne, entitate juridică obligată să valideze concursul în litigiu.

Totodată, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul-reclamant MAI, apreciind că soluţia instanţei de fond este dată cu aplicarea legii, atât în ceea ce priveşte soluţia dată excepţiei inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a Notei-raport nr. x/24.09.2013, cât şi asupra fondului cererii principale.

5. Procedura derulată în recurs

Prin Rezoluţia din 21.11.2018 a completului investit cu soluţionarea cauzei s-a fixat termen de judecată în şedinţa publică de la 08.04.2020, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursurilor, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106/20.09.2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13.09.2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul reclamantului Ministerul Afacerilor Interne este nefondat, iar recursul reclamantei A. este fondat, în limitele şi pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne a investit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/10672 din 09.12.2016, prin care s-a constatat trecerea recurentei-pârâte-reclamante A., având funcţia de plutonier major în corpul ofiţerilor, cu grad militar sublocotenent, invocând şi excepţia de nelegalitate a Notei-raport nr. x/24.09.2013 a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.

Prin cererea conexă înregistrată la data de 18.04.2017, recurenta-reclamantă a solicitat, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne, anularea parţială a Ordinului nr. II/10672/09.12.2016, în cea ce priveşte data la care se constată trecerea recurentei-reclamante în corpul ofiţerilor, precum şi în privinţa gradului militar acordat şi obligarea emitentului să menţioneze data de 29.03.2015, ca urmare a promovării concursului organizat de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Căpitan Dumitru Croitoru" al judeţului Sibiu şi, totodată, să plătească recurentei-reclamante daune interese compensatorii în cuantum de 10.000 RON, reprezentând c/valoarea prejudiciului moral suferit.

În acest context, se impune precizarea că între recurenta-reclamantă A., recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne şi intimatul Ministrul Afacerilor Interne s-a mai purtat un litigiu ce a format obiectul dosarului nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, având ca obiect validarea concursului organizat în perioada 26 - 29.01.2015 pentru încadrarea pe postul vacant de ofiţer I la structura de securitate din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Sibiu, emiterea actului administrativ de trecere a reclamantei A. în corpul ofiţerilor, numirea în funcţie a acesteia ca urmare a promovării concursului şi obligarea la plată a diferenţelor salariale cuvenite, precum şi la plata daunelor interese compensatorii.

Prin sentinţa civilă nr. 270/08.03.2016 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1542/24.10.2016 a Curţii de Apel Alba-Iulia, a fost admisă acţiunea reclamantei A., a fost obligat Ministerul Afacerilor Interne să valideze concursul organizat în perioada 26-29.01.2015 pentru încadrarea pe postul vacant de ofiţer I la Structura de securitate din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Sibiu şi a fost obligat Ministrul Afacerilor Interne să emită actul de trecere a reclamantei în corpul ofiţerilor şi de numire în funcţie.

Având în vedere pronunţarea acestei hotărâri, a fost emis Ordinul M.A.I nr. II/10672/09.12.2016 prin care s-a constatat, începând cu data de 24.10.2016, trecerea plutonierului major A. din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă "Căpitan Dumitru Croitoru" al Judeţului Sibiu în corpul ofiţerilor cu gradul militar de sublocotenent, ca urmare a promovării concursului organizat de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Căpitan Dumitru Croitoru" Sibiu, urmând să fie numită în funcţie, potrivit competenţei.

Soluţionând cauza, Curtea de apel a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Notei-raport nr. x/24.09.2013, reţinând că impactul acestui act administrativ asupra validării procedurii de concurs reprezintă o chestiune litigioasă tranşată definitiv, care nu poate fi supusă unei noi analize.

Asupra cererii de anulare a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/10672/2016 a reţinut efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al dezlegărilor date prin sentinţa civilă nr. 270/2016, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2015, iar în privinţa cererii conexe, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne, autoritatea publică în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, fiind Ministerul Afacerilor Interne şi nu Ministrul Afacerilor Interne.

Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

6.1. Recursul recurentului-reclamant Ministerul Afacerilor Interne

O primă critică formulată de către recurentul-reclamant vizează soluţia dată de instanţa de fond asupra excepţiei de nelegalitate a Notei-raport nr. x/2013, notă care, în opinia recurentei-reclamante este emisă în baza unui temei legal inexistent din punct de vedere juridic, întrucât actul normativ sub incidenţa căruia a fost dată - O.U.G. nr. 77/2013 - a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că prin Nota-raport nr. x/24.09.2013 a fost aprobată încadrarea postului de ofiţer I în cadrul structurii de securitatea ISU Sibiu, organizându-se concurs pentru ocuparea postului vacant în anul 2013, procedura fiind reluată şi în cursul anilor 2014 şi 2015 datorită nepromovării concursului în etapele anterioare.

Legalitatea emiterii acestei note a fost examinată şi în cadrul primului litigiu purtat între părţi, respectiv dosarul nr. x/2015, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că respectiva notă prin care a fost aprobată organizarea concursului în vederea ocupării funcţiei în cauză a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii sale, iar împrejurarea că actul normativ în baza căruia a fost emisă nota-raport - O.U.G. nr. 77/2013 a fost declarat neconstituţional nu este de natură să afecteze legalitatea notei-raport, acesta continuând să producă efecte juridice până la atingerea scopului pentru care a fost emisă, în lipsa unei manifestări de voinţă în sensul revocării sau anulării acesteia.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant MAI, dezlegarea dată acestui aspect litigios se impune şi în prezenta cauză, ca urmare a efectului pozitiv al lucrului judecat.

Aceasta întrucât, art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora:

"oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă", reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat.

În acest caz, nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă.

Or, în speţă, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că motivele pentru care recurenta-reclamantă a solicitat admiterea excepţiei de nelegalitate, respectiv emiterea notei-raport în baza unui act normativ declarat neconstituţional ulterior emiterii notei, reprezintă o chestiune litigioasă tranşată definitiv într-o judecată anterioară, astfel încât cea de-a doua instanţă nu mai poate face evaluări proprii asupra aceleiaşi chestiuni, ci ea constituie o premisă demonstrată pe care nu o poate ignora.

Aceleaşi considerente care vizează efectul pozitiv al lucrului judecat se impun şi în ceea ce priveşte cererea de anulare a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/10672/09.12.2016 care reprezintă modalitatea de punere în executare a sentinţei civile nr. 270/8.03.2016 pronunţată de Tribunalul Sibiu, rămasă definitivă prin Hotărârea Curţii de Apel Alba-Iulia nr. 1542/24.10.2016.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că criticile formulate cu privire la soluţia dată asupra cererii de anulare a ordinului sus arătat se întemeiază în totalitate pe pretinsa nelegalitate a Notei-raport nr. x/24.09.2013.

Or, aşa cum rezultă din cuprinsul ordinului, acesta a fost emis ca urmare a pronunţării hotărârii judecătoreşti în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2015, instanţa analizând atât argumentele invocate în susţinerea solicitării de validare a concursului şi de emitere a ordinului contestat, cât şi argumentele ce vizau nelegalitatea concursului organizat în baza Notei-raport nr. x/24.09.2013.

Aşa fiind, câtă vreme în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, aspectele litigioase privind validarea concursului organizat în perioada 26 - 29.03.2015, în baza Notei-raport nr. x/2013 şi obligarea autorităţii publice la emiterea actului administrativ de trecere în corpul ofiţerilor au fost tranşate definitiv, aceste chestiuni nu mai pot face obiectul reevaluării judiciare în cadrul prezentului litigiu.

6.2. Recursul declarat de recurenta-reclamantă A.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă din cererea conexă vizează modul de soluţionare de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Afacerilor Interne invocată în cererea principală, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne invocată în cererea conexă.

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte reţine că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea unui act administrativ, Ministerul Afacerilor Interne justifică legitimarea procesuală activă, din perspectiva art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne invocată în cererea conexă, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, devenind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 430 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârile judecătoreşti ce soluţionează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată".

În speţă, instanţa de control judiciar reţine că chestiunea legitimării procesuale a Ministrului Afacerilor Interne a fost tranşată definitiv prin decizia civilă nr. 1542/24.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. x/2015.

Astfel, în considerentele deciziei sus menţionate se reţine că Ministrul Afacerilor Interne a fost chemat în judecată pentru sancţionarea obligaţiei acestuia de a emite actul administrativ de trecere a reclamantei în corpul ofiţerilor şi de numire în funcţie, obligaţie ce se subsumează competenţelor acestuia prevăzute la art. 6 alin. (2) din Ordinul MAI nr. 665/2008 care are următoarele dispoziţii:

"Ocuparea posturilor vacante prin modalităţile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. c) şi d), precum şi la lit. e) atunci când se organizează concurs/examen cu recrutarea candidaţilor din sursă externă sau prin trecerea agenţilor de poliţie în corpul ofiţerilor de poliţie, respectiv a maiştrilor militari şi subofiţerilor în corpul ofiţerilor se realizează cu aprobarea ministrului afacerilor interne, în condiţiile prezentului ordin."

Existenţa unor atare competenţe, conferă acestuia în calitate de titular al portofoliului de ministru legitimare procesuală pasivă în acest litigiu, cererea reclamantei neputând a fi discutată şi soluţionată decât în contradictoriu cu titularul dreptului/obligaţiei de aprobare a trecerii subofiţerilor în corpul ofiţerilor, care aşa cum rezultă din textul normativ mai sus evidenţiat este ministrul afacerilor interne.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că Ministrul Afacerilor Interne justifică legitimare procesuală pasivă în cererea conexă prin care se solicită modificarea Ordinului nr. II/10672/09.12.2018, sub aspectul datei la care se constată trecerea recurentei-reclamante în corpul ofiţerilor, precum şi în privinţa gradului militar acordat, ca fiind data de 29.03.2015 - data refuzului nejustificat de validare a concursului, iar nu data de 24.10.2016 menţionată în ordin (data pronunţării deciziei nr. 1542/2016 a Curţii de Apel Alba Iulia).

Constatând, aşadar, că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat cererea conexă prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne, fără a intra în cercetarea fondului acestei cereri, Înalta Curte va dispune trimiterea cererii conexe spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Aceasta întrucât, în condiţiile în care fondul nu este cercetat în faza procesuală anterioară, analiza legalităţii hotărârii în instanţa de control judiciar - cu consecinţa modificării acesteia - nu este posibilă fără o cercetare prealabilă a fondului, incompatibilă cu structura recursului.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În raport de considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei recurate din perspectiva criticilor formulate de recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne, în baza art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de către acesta, ca nefondat.

Găsind întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă A., Înalta Curte în baza art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat, va casa în parte sentinţa recurată numai în ceea ce priveşte soluţia dată cererii conexe şi va trimite cauza spre rejudecarea cererii conexe aceleiaşi instanţe, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 4499 din 22 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată în ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne şi respingerea cererii conexe formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne, împotriva sentinţei nr. 4499 din 22 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2020.