Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3763/2020 AI generated

1.5M RON tax assessment places dispute within Court of Appeal's fiscal jurisdiction

Case Number Decizia nr. 3763/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by ruling that the Court of Appeal Bucharest, Section VIII of Administrative and Fiscal Litigation, has jurisdiction to hear the case, thereby upholding the territorial declination issued by the Giurgiu Tribunal and rejecting the Court of Appeal’s earlier material declination. The dispute concerned a taxpayer’s action seeking partial annulment of a tax assessment decision and the underlying inspection report and decision on administrative appeal, which fixed fiscal liabilities totaling 1,506,081 RON (profit tax, VAT, and other amounts). The decisive legal basis was Article 10(1) of Law No. 554/2004 on administrative litigation, which assigns first-instance jurisdiction over tax-related disputes to administrative-fiscal tribunals when the amounts are up to 1,000,000 RON, and to the administrative fiscal sections of the courts of appeal when the amounts exceed 1,000,000 RON. The High Court held that the value threshold is determined by the total amount of the contested fiscal obligations as reflected in the challenged administrative act—not by each individual claim—so the aggregate sum exceeding 1,000,000 RON made the Court of Appeal competent.

Legislator headnote

AI generated

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 99 alin. (2) C. proc. civ, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 99 C. proc. civ, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 135 din C. proc. civ; 1.5M RON tax assessment places dispute within Court of Appeal's fiscal jurisdiction: The dispute concerned a taxpayer’s action seeking partial annulment of a tax assessment decision and the underlying inspection report and decision on administrative appeal, which fixed fiscal liabilities totaling 1,506,081 RON (profit tax, VAT, and other amounts). The decisive legal basis was Article 10(1) of Law No. 554/2004 on administrative litigation, which assigns first-instance jurisdiction over tax-related disputes to administrative-fiscal tribunals when the amounts are up to 1,000,000 RON, and to the administrative fiscal sections of the courts of appeal when the amounts exceed 1,000,000 RON. The High Court held that the value threshold is determined by the total amount of the contested fiscal obligations as reflected in the challenged administrative act—not by each individual claim—so the aggregate sum exceeding 1,000,000 RON made the Court of Appeal competent.

Keywords

AI generated
tax litigation tax assessments fiscal law resolution of jurisdictional dispute action for annulment value in dispute

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Basis for settling the negative conflict of jurisdiction and assigning the case to the Court of Appeal.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 22 iulie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată la data de 19.06.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. prin Administrator Judiciar B. în contradictoriu cu pârâtele ANAF şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu, a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 469/07.12.2017 emisă de către ANAF, în sensul de a fi anulate punctele 2, 3 şi 4 din decizie, şi pe cale de consecinţă, anularea Deciziei de impunere nr. x/09.05.2017 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu ăi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/09.05.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 325 din data 31.01.2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat soluţionarea cauzei către Tribunalul Giurgiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ în forma în vigoare la data introducerii acţiunii:,,(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În raport cu aceste dispoziţii legale, competenţa materială de soluţionare a cauzelor privind obligaţii fiscale, de către instanţele de contencios administrativ, se stabileşte în funcţie de două criterii şi anume: al rangului organului emitent/autorităţii publice, respectiv criteriul valoric care priveşte taxele şi impozitele, contribuţiile, datoriile vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Acţiunea de anulare a actului administrativ de impunere se circumscrie unui litigiu care priveşte taxe şi impozite, dintre cele la care face referire art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În condiţiile în care, prin actele administrative contestate se stabilesc creanţe fiscale având naturi juridice diferite, derivând totodată din analiza unor raporturi juridice distincte, cum este cazul în speţă, pentru determinarea competenţei materiale după valoarea obiectului, devine incident şi art. 99 alin. (2) C. proc. civ., cu care se completează dispoziţiile legii speciale, conform prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La stabilirea competenţei trebuie avut în vedere nivelul fiecărei creanţe fiscale principale contestate, iar nu însumarea tuturor creanţelor principale, întrucât numai o asemenea interpretare a textului art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ar fi în acord cu regulile imperative din art. 99 C. proc. civ. Astfel, din formularea textului alin. (1) al art. 10 rezultă că obiectul litigiului este taxa, impozitul, contribuţia ş.a.m.d., aşadar fiecare creanţă fiscală contestată, astfel încât este firească stabilirea competenţei în funcţie de cuantumul creanţelor privite ut singuli, fiind aşadar fără relevanţă că prin acelaşi act administrativ sunt stabilite mai multe creanţe fiscale principale, atât timp cât acestea au naturi juridice distincte. În plus, prin acţiune pot fi contestate doar o parte dintre creanţe, cum este cazul şi în speţa de faţă, iar instanţa învestită cu o astfel de acţiune va analiza susţinerile părţilor cu privire la fiecare creanţă fiscală contestată prin raportare la motivele invocate, specifice naturii şi raportului din care derivă acea creanţă.

Aşadar, pentru determinarea competenţei materiale, s-a avut în vedere acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt. Constatând că valoarea cea mai mare contestată de reclamantă este suma de 789.355 RON reprezentând TVA, Curtea de Apel a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia contencios administrativ şi fiscal reţinând şi disp. art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 în raport de care reclamanta a ales instanţa de la sediul acesteia.

2. A doua instanţă învestită.

Urmare declinării competenţei de soluţionare a cauzei, cauza a fost înregistrată la data de 28.01.2020 pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 64/CAF din data de 11 iunie 2020, Tribunalul Giurgiu, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu sediul în Bucureşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ si Fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Giurgiu a reţinut că din decizia de soluţionare a contestaţiei administrative contestată în cauză rezultă că la punctele 2, 3 şi 4 s-a respins contestaţia reclamantei împotriva deciziei de impunere nr. x/09.05.2017 cu privire la obligaţii fiscale în sumă de 150.371 RON impozit pe profit, 185.668 RON TVA, 380.687 RON impozit pe profit şi s-a suspendat soluţionarea contestaţiei pentru obligaţia în sumă de 789.355 RON Tva, în total, pentru taxe şi impozite în cuantum de 1.506.081 RON.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată (19.06.2018 - data depunerii la serviciul de curierat), litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Din lectura atentă a textelor legale menţionate se constată că în materia contenciosului administrativ activitatea de judecată în primă instanţă revine, în principiu, tribunalelor şi curţilor de apel, a căror competenţă materială este delimitată potrivit celor două criterii identificate chiar de legiuitor în conţinutul normei juridice, respectiv (1) criteriul rangului autorităţii publice (locală sau centrală) şi (2) criteriul valoric (până la 1.000.000 de RON, inclusiv, sau mai mari de 1.000.000 de RON).

În legătură cu verificarea competenţei materiale de judecată prin prisma criteriului valoric, tribunalul a apreciat ca este relevant cuantumul total al sumei contestate, iar nu fiecare creanţă fiscală ce ar intra în compunerea obiectului cererii de chemare în judecată; altfel spus, o acţiune în anularea unei decizii unice de soluţionare a contestaţiei administrative fiscale se va raporta, în scop de stabilire a competenţei materiale de judecată a instanţei, la suma tuturor creanţelor fiscale principale şi accesorii analizate de autoritatea publică pârâtă prin actul administrativ fiscal contestat.

Prin urmare, faţă de valoarea totală a taxelor şi impozitelor menţinute prin decizia de soluţionare a contestaţiei la pct. 2,3 şi 4, dedusă analizei instanţei de contencios administrativ, în suma de 1.506.081 RON, competenţa materială de soluţionare a contestaţiei împotriva actului administrativ fiscal revine curţii de apel, în speţă Curtea de Apel Bucureşti în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul/sediul părţile, astfel încât tribunalul a declinat competenţa de soluţionare în favoarea acesteia.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii deduse judecăţii, în raport de care între cele două instanţe s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă, constă în obligarea pârâtelor la anularea în parte a Deciziei nr. 469/07.12.2017 emisă de către ANAF, în sensul de a fi anulate punctele 2, 3 şi 4 din decizie, şi pe cale de consecinţă, anularea Deciziei de impunere nr. x/09.05.2017 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu ăi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/09.05.2017.

Din conţinutul actului administrativ contestat rezultă că la punctele 2, 3 şi 4 s-a respins contestaţia reclamantei împotriva deciziei de impunere nr. x/09.05.2017 cu privire la obligaţii fiscale în sumă de 150.371 RON impozit pe profit, 185.668 RON TVA, 380.687 RON impozit pe profit şi s-a suspendat soluţionarea contestaţiei pentru obligaţia în sumă de 789.355 RON Tva, în total, pentru taxe şi impozite în cuantum de 1.506.081 RON.

Prin urmare, pentru stabilirea instanţei competente sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care menţionează următoarele:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Pentru stabilirea competenţei materiale, articolul aflat în discuţie instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:

- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligaţia corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

Cum, în speţă, actul administrativ contestat priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale sau accesorii ale acestora, este aplicabil cel de-al doilea criteriu enunţat, astfel că, raportat la valoarea obligaţiilor fiscale, respectiv suma de 1.506.081 RON, mai mare de 1.000.000 RON, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. S.R.L. prin administrator judiciar INSEVAL IPURL şi B. şi pârâţii Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iulie 2020.