Municipality loses EU reimbursement challenge; appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 27 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 27.04.2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene:

1. anularea următoarelor acte administrative:

- a informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x (nr. 9638/10.02.2015), prin care s-a efectuat autorizarea Cererii de plată nr. x, în valoare totală de 2.593.075,01 RON (şi TVA în valoare de 617.899,46 RON), aferentă contractului de finanţare, numai în ceea ce priveşte lit. C) din actul administrativ menţionat, referitor la cheltuielile neeligibile excluse de la rambursare;

- a Notei de neconformitate (înregistrată sub nr. x/06.01.2015.2015 la Direcţia Generală Programe Europene);

- a Deciziei nr. 7678/09.04.2015, privind soluţionarea contestatei nr. 3263/10.03.2015 formulate de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploieşti, decizie înregistrată la M.D.R.A.P. sub nr. x/09.04.2015;

2. obligarea pârâtei la plata diferenţelor neachitate potrivit Cererii de plată nr. x, lit. B) în cadrul Proiectului "Realizarea Parcului Municipal Ploieşti Vest, inclusiv a căilor de acces şi a reţelelor edilitare specifice - Parc Municipal Ploieşti Vest.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 693 din 02 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins ca atare capătul de cerere având ca obiect anularea Notei de neconformitate nr. x/6.01.2015, respingând ca neîntemeiate celelalte capete ale cererii de chemare în judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 693 din 02 martie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a excepţiei litispendenţei, invocate de pârâtă, respectiv a excepţiei autorităţii de lucru judecat şi admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului invocă greşita aplicare de către instanţa de fond a prevederilor art. 431 alin. (1) C. proc. civ., art. 248 alin. (1), art. 432 alin. (1) şi art. 22 alin. (6) C. proc. civ., respectiv greşita admitere a excepţiei autorităţii de lucru judecat şi respectiv nesoluţionarea tuturor capetelor de cerere.

Recurenţii-reclamanţi arată că intimata-pârâtă a emis "Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 3" (nr. 9638/10.02.2015) prin care s-a efectuat autorizarea Cererii de plată nr. x aferentă Contractului de finanţare, numai în ceea ce priveşte lit. C), referitor la cheltuielile neeligibile excluse de la rambursare, cât şi Decizia nr. 7678/09.04.2015, privind soluţionarea contestaţiei. Arată că atât Informarea cât şi Dispoziţia de mai sus reprezintă acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ce au fost contestate în procedura administrativă, conform art. 47 şi următoarele din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Precizează că prin cererea de chemare în judecată a solicitat şi anularea actelor administrative mai sus menţionate, nu doar a Notei de neconformitate nr. x/06.01.2015, cu privire la care instanţa fondului a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, şi, mai mult, prin cererea de chemare în judecată a solicitat şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor neachitate conform Cererii de plată nr. x, lit. B) în cadrul Proiectului Realizarea Parcului Municipal Ploieşti Vest, inclusiv a căilor de acces şi a reţelelor edilitare specifice - Centrul de Excelenţă în Afaceri pentru Tinerii întreprinzători".

Aşadar, susţin că obiectul cererii de chemare în judecată nu a fost limitat la anularea Notei de neconformitate.

Consideră că nesoluţionarea de către instanţa de fond a tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită constituie o încălcare flagrantă atât a dispoziţiilor interne (22 alin. (6) C. proc. civ.), cât şi a legislaţiei europene, constând în art. 6 din Convenţia pentru Aplicarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate.

În esenţă, susţine că hotărârea recurată este temeinică şi legală şi că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a textelor legale incidente, reţinând pe de o parte, autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte cererea de anulare a Notei de neconformitate nr. x/06.01.2015.2015, iar pe de altă parte, puterea de lucru judecat referitoare la Informarea nr. x/10.02.2015.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene, anularea Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x (nr. de înregistrare 9638/10.02.2015 la Direcţia Generală Programe Europene) prin care s-a efectuat autorizarea Cererii de plată nr. x, în valoare totală de 2.593.075,01 RON (şi TVA în valoare de 617.899,46 RON) aferentă contractului de finanţare, numai în ceea ce priveşte lit. C) din actul administrativ menţionat, referitor la cheltuielile neeligibile excluse de la rambursare; anularea Notei de neconformitate (înregistrată sub nr. x/06.01.2015.2015 la Direcţia Generală Programe Europene); anularea Deciziei nr. 7678/09.04.2015, privind soluţionarea contestatei nr. 3263/10.03.2015 formulate de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploieşti, decizie înregistrată la sediul M.D.R.A.P. sub nr. x/09.04.2015; obligarea pârâtei la plata diferenţelor neachitate potrivit Cererii de plata nr. x, lit. B) în cadrul Proiectului "Realizarea Parcului Municipal Ploieşti Vest, inclusiv a căilor de acces şi a reţelelor edilitare specifice - Parc Municipal Ploieşti Vest.

În esenţă, criticile recurenţilor-reclamanţi vizează două aspecte: pe de o parte soluţia dată de către prima instanţă asupra autorităţii de lucru judecat, iar pe de altă parte, faptul că instanţa nu a soluţionat toate capetele de cerere cu care a fost învestită.

În ceea ce priveşte greşita admitere a excepţiei autorităţii de lucru judecat, reţinută de către prima instanţă în raport cu sentinţa civilă nr. 2343/24.09.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin nerecurare, Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi nu au dezvoltat această critică şi nu au arătat în concret, aspectele pentru care nu sunt de acord cu hotărârea recurată, respectiv de ce este nelegală soluţia de admitere a acestei excepţii.

Cu privire la critica ce vizează faptul că instanţa nu a soluţionat toate capetele de cerere cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că această critică nu poate fi cercetată în calea de atac a recursului, cât timp prevederile art. 445 C. proc. civ. reglementează o procedură obligatorie care impune utilizarea instrumentului procedural prevăzut de art. 444 din C. proc. civ., respectiv formularea unei cereri de completare a hotărârii.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare."

De asemenea, conform art. 445 C. proc. civ.:

"Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442 - 444."

Prin urmare, în ipoteza omisiunii instanţei judecătoreşti de a se pronunţa asupra unor cereri, se poate solicita completarea dispozitivului hotărârii judecătoreşti în procedura reglementată de art. 444 din C. proc. civ., obligativitatea acestei proceduri, conform art. 445 C. proc. civ., nefăcând posibilă invocarea respectivei omisiuni pe calea recursului.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 693 din 02 martie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 693 din 02 martie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 iunie 2019.