Rural Investment Aid Revocation for Artificial Creation of De Minimis Eligibility Conditions

Şedinţa publică din data de 21 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal la data de 05.07.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale anularea Deciziei nr. 284/06.01.2016, emisă de către pârâta AFIR, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă; anularea Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. 41.274 din data de 06.11.2015, cu consecinţa stingerii creanţei în cuantum de 473.573,87 RON şi a penalităţilor de întârziere; repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii Procesului Verbal de constatare a neregulilor, în sensul obligării pârâtei să continue executarea Contractului de finanţare nr. x/09.09.2013 şi să autorizeze plata ultimei tranşe din finanţarea nerambursabilă, în cuantum de 262.023,46 RON.

Prin sentinţa nr. 2534 din 23 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca nefondată.

Împotriva sentinţei nr. 2534 din 23 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă trei aspecte de nelegalitate ale sentinţei de fond.

Primul vizează aplicarea greşită a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, al doilea vizează încălcarea prevederilor art. 2 din Regulamentul 1998/206 şi aplicarea greşită a prevederilor art. 44 din Legea nr. 346/2004 şi ultimul vizează încălcarea art. 2 alin. (1) lit. "n" din Legea nr. 554/2004 a principiilor comunitare ale securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime precum şi a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul 63/2011.

Primul aspect de nelegalitate invocat priveşte aplicarea greşită a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 în sensul reţinerii ca îndeplinită a indicatorilor de neregulă menţionată în Nota Directoare a Comisiei Europene precum şi a elementului obiectiv în raport de jurisprudenţa CJUE.

În cadrul acestui aspect de nelegalitate recurenta-reclamantă contestă premisa reţinută de prima instanţă şi concluzia la care aceasta a ajuns respectiv crearea de condiţii artificiale în raport de faptul că toate aspectele analizate nu constituie nereguli în sensul existenţei unor condiţii artificiale având ca obiect proiectul verificat.

În cadrul acestui aspect de nelegalitate recurenta-reclamantă solicită instanţei de recurs o reapreciere a indicatorilor fizici şi de afaceri analizaţi de prima instanţă arătându-se în concret pretinsele greşeli de analiză realizate prin sentinţa atacată.

Se solicită reanalizarea existenţei condiţiilor elementului subiectiv realizat de prima instanţă şi acceptarea apărării reclamantei în sensul neîndeplinirii acestei condiţii.

În raport de al doilea aspect de nelegalitate se invocă faptul că prima instanţă a constatat nelegal faptul că reclamanta a încălcat plafonul de minimis şi a făcut aplicarea hotărârii CJUE în cauza de faţă.

Aceasta deoarece societatea reclamantă şi Întreprinderea Individuală B. sunt "întreprinderi diferite" şi în consecinţă beneficiari diferiţi ai ajutoarelor de minimis.

În cadrul celui de-al treilea aspect de nelegalitate se invocă faptul că prima instanţă nu a sancţionat atitudinea autorităţii - intimate care nu a verificat anterior acordării ajutorului îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate ale cererii în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

În condiţiile în care însăşi AFIR si-a încălcat obligaţia legala de a verifica îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, înainte de a efectua plaţi către beneficiari, constatarea de către aceeaşi autoritate a existentei unor condiţii artificiale, la peste trei ani de la încheierea contractelor de finanţare, echivalează cu invocarea propriei turpitudini (culpe juridice).

Comportamentul instituţional al AFIR contravine si unor principii consacrate în dreptul comunitar, respectiv cel al securităţii juridice si protecţiei încrederii legitime, precum si unui alt principiu aplicabil conduitei administrative, respectiv cel al previzibilităţii.

În raport de aspectele de nelegalitate se solicită de reclamantă admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În termenul de amânare a pronunţării ambelor părţi au depus la dosar concluzii scrise şi practică judecătorească.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză sunt atacate fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente a normelor de drept comunitar şi a jurisprudenţei comunitare incidente.

În opinia instanţei de recurs toate cele trei aspecte de nelegalitate arătate în cadrul motivului de casare invocat nu pot fi reţinute.

Primul aspect de nelegalitate invocat priveşte aplicarea greşită a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2000 în sensul reţinerii de către instanţa de fond a existenţei celor două elemente - obiectiv - proiectele nu sunt autonome şi în concordanţă cu facilitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR şi subiectiv - intenţia de a eluda în sensul că "s-a dorit crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a obţine un avantaj ce contravine lunei de ajutor financiar.

Curtea apreciază că prima instanţă a stabilit corect pe situaţia de fapt constatării elementului obiectiv în sensul existenţei în cauză a indicatorilor de neregulă menţionaţi în documentul Comisiei Europene intitulată Notă directoare precum şi stabilirea situaţiei premisă de la care a plecat prima instanţă în verificarea existenţei elementului obiectiv.

Curtea nu va reţine opinia recurentei-reclamante în sensul că instanţa a procedat în mod greşit în sensul că după identificarea indicatorilor de neregulă ar fi trebuit probată ipoteza faptului că recurenta este un beneficiar aparent al investiţiei şi faptul că adevăratul beneficiar al proiectului ar fi în realitate Întreprinderea Individuală B..

Curtea apreciază că raţionamentul primei instanţe a fost corect atât în ceea ce priveşte existenţa elementului obiectiv - analizarea elementelor care reprezintă indicatori de neregulă cât şi a elementului subiectiv în sensul că existenţa acestor indicatori analizaţi "steguleţe roşii" au demonstrat modalitatea concretă a beneficiarilor în scopul de a eluda normele legale şi procedurile în vederea obţinerii finanţării nerambursabile.

Indicatorii de neregulă fizici, tehnici şi contabili "ca steguleţe roşii" au fost analizate corect de prima instanţă în raport de probele administrate şi ţinând cont de faptul că aceste criterii din Nota Directoare nu au caracter limitativ ci exemplificativ. În cadrul recursului recurenta-reclamantă solicită ca instanţa de recurs să facă o reapreciere a aspectelor de fapt contestate în procesul-verbal nr. x/6.12.2015, solicitare care nu este reţinută de Curte ca fiind întemeiată.

Aceasta deoarece recurenta-reclamantă nu aduce în recurs elemente noi pe situaţia de fapt analizată de prima instanţă în sensul existenţei în cauză a acestor indicatori de neregulă ("steguleţe roşii") care reprezintă motive pe care prima instanţă a apreciat ca legale pe care le-a menţinut prin respingerea acţiunii.

Toate aceste considerente reprezintă indicatori ("steguleţe roşii") care priviţi separat nu constituie nereguli dar însumaţi şi priviţi în ansamblul lor au dus la concluzia unei coordonări deliberate a celor doi beneficiari, coordonare care duce la indiciile existenţei unor condiţii artificiale în scopul obţinerii unui ajutor financiar nerambursabil necuvenit.

Conform art. 16 alin. 1 din Anexa I Prevederi Generale, neregula este definită ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum si orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementarilor in vigoare privind asistenta financiara nerambursabila acordata României de Comunitatea Europeana, precum si a prevederilor contractului de finanţare, caz in care cheltuiala este neeligibila si are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităţilor Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori in numele lor si a bugetului naţional."

Totodată, conform art. 11 alin. 3 din Anexa I Prevederi Generale, "în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura insolvenţei, precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe propria răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realităţii, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţelor judecătoreşti. în aceste cazuri beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă."

Neregula care conduce la încetarea valabilităţii contractului de finanţare şi la recuperarea sumelor plătite de AFIR beneficiarului, constă în crearea în mod artificial a condiţiilor necesare obţinerii finanţării, fapt ce are ca efect obţinerea unor sume mai mari decât plafonul impus de regula "de minimis". Acest fapt este interzis de art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 menţionat mai sus.

Totodată, art. 4. alin. (3) din Regulamentul (CE, Euroatom) nr. 2988/1995 prevede că "Actele despre care se stabileşte ca au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia In cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia."

Similitudinile dintre proiecte nu pot fi considerate doar coincidente, ci conduc la concluzia că s-au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine un avantaj ce contravine schemei de ajutor financiar.

Al doilea aspect de nelegalitate privind încălcarea prevederilor art. 2 din Regulamentul 1998/2006 şi aplicarea greşită a prevederilor art. 44 din Legea nr. 346/2004 şi aplicarea jurisprudenţei CJUE - pe cauza HaTeFo nu poate fi reţinut.

În cauză au fost aplicate corect de prima instanţă prevederile Regulamentului (CE) NR. 1998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat ajutoarelor de minimis, care la art. 2 alin. (2) cu privire la Ajutoarele de minimis dispune:

"Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeaşi întreprinderi nu depăşeşte 200 000 EUR pe durata a trei exerciţii fiscale. (...) Aceste plafoane se aplică indiferent de forma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit şi indiferent dacă ajutorul acordat de statul membru este finanţat în totalitate sau parţial din resurse de origine comunitară. Perioada se determină prin raportare la exerciţiile fiscale folosite de către întreprinderea din statul membru în cauză."

Aceste aspecte au fost evidenţiate şi în Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312, care dispune astfel: "Sprijinul acordat prin aceasta măsură se va face conform Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1998/2006 de aplicare a Art. 87 si 88 al Tratatului privind ajutorul "de minimis". Jurnalul Oficial L 379 din 28.12.2006 si conform prevederilor Ordinului Ministrului Agriculturii si Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităţilor economice în vederea diversificării economiei rurale si a creşterii calităţii vieţii în spaţiul rural " (valoarea totala a ajutoarelor de minimis primite pe perioada a 3 ani fiscali de către un beneficiar nu va depasi plafonul maxim al ajutorului public de 200.000 Euro/beneficiar si 100.000 Euro/beneficiar în cazul sectorului de transport rutier).

Se vor urmări cei trei ani de la momentul depunerii cererii de finanţare. Aceste plafoane se aplică indiferent de forma ajutorului "de minimis" sau de obiectivul urmărit si indiferent daca ajutorul acordat de Statul Membru este finanţat în totalitate sau parţial din surse de origine comunitara. Cumulul ajutoarelor "de minimis" se realizează pentru toate ajutoarele "de minimis" primite având ca data de referinţa 01 ianuarie 2007. În cazul în care beneficiarul accesează în paralel, pentru acelaşi proiect, sprijin acordat în cadrul programului din fondurile de garantare pentru garanţii bancare, ajutorul total cumulat acordat acestuia nu va depasi cuantumul prevăzut în cadrul măsurii".

Aceasta deoarece prima instanţă plecând de la premisa existenţei unor condiţii artificial create pentru a se obţine avantaj ce contravine vechimii de ajutor financiar a apreciat că ambele societăţi verificate pe neregulile constatate formează din punct de vedere a ajutorului de minimis o singură întreprindere şi nu întreprinderi diferite. În consecinţă sunt incidente dispoziţiile Hotărârii CJUE HaTeFo invocată de prima instanţă.

Al treilea aspect de nelegalitate nu este fondat în cauză neputându-se reţine încălcarea principiilor comunitare sau a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. "n" din Legea nr. 554/2004.

În cauză nu poate fi reţinut excesul de putere al autorităţii în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. "n" din Legea nr. 554/2004 autoritatea intimată emiţând actele contestate în raport de dispoziţiile speciale ale O.U.G. nr. 66/2011.

Nu poate fi reţinută încălcarea principiilor comunitare enumerate în condiţiile în care nu este culpa autorităţii în emiterea actelor contestate prin care s-a constatat ulterior acordării finanţării faptul că există "steguleţe roşii" referitoare la crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011 în sensul obligaţiei de monitorizare a îndeplinirii obligaţiilor contractuale de către beneficiar prevăzut astfel:

În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competenţe in gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21, în scopul recuperării creanţei bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel."

Conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 "neregularitate" înseamnă orice încălcarea unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic CARE ARE SAU AR PUTEA AVEA CA EFECT UN PREJUDICIU la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Potrivit celui de al treilea şi celui de al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 2988/95 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, "[...] trebuie combătute în toate domeniile acţiunile de natură să afecteze interesele financiare ale Comunităţilor" şi, în această privinţă, "în conformitate cu prezentul regulament, normele sectoriale conţin dispoziţii cu privire la abateri, precum şi la măsurile şi sancţiunile administrative pentru sancţionarea acestora".

In temeiul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, "orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat, prin obligaţia de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat sau prin pierderea totală sau parţială a garanţiei constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans".

Din enunţarea prevederilor de mai sus reiese că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial, iar producerea însăşi a unei nereguli şi utilizarea necorespunzătoare a banilor acordaţi atrage sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora.

Prin urmare, obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

În raport de jurisprudenţa CJUE reţinută şi de prima instanţă există obligaţia reverificării proiectelor implementate sau în curs de implementare.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 407 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 2534 din 23 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 iulie 2020.