Recovery of EU rural development grant: Insolvency as contractual breach of eligibility criteria under OUG 66/2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 19 iunie 2014 sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. Botoşani a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, desfiinţarea Deciziei nr. 42164 din 17 decembrie 2013 de soluţionare a contestaţiei formulată de S.C. A. S.R.L. înregistrată la APDRP sub nr. x din 18.11.2013 şi, pe cale de consecinţă, să se desfiinţeze titlul de creanţă reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 10.10.2013 privind proiectul "Investiţii pentru înfiinţarea unei plantaţii de nuci pe suprafaţa de 30 ha teren aflată în localitatea Durneşti, judeţul Botoşani" beneficiar S.C. A. S.R.L..

Prin sentinţa nr. 48 din 26 decembrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. " A." S.R.L., prin administrator special B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a anulat Decizia nr. 42164/17.12.2013 şi procesul-verbal nr. x/11.10.2013 emise de APDR (AFIR).

Prin Decizia nr. 67 din 19 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - a admis recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale; a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că, între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (actuală Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale), în calitate de autoritate contractantă şi S.C. "A." S.R.L., în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x din 29.09.2008, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil a proiectului "Investiţii pentru înfiinţarea unei plantaţii de nuci pe o suprafaţă de 30 ha teren aflată în localitatea Durneşti judeţul Botoşani". Valoarea eligibilă a contractului, acordate beneficiarului, a fost în valoare de 680.213,94 RON. Ajutorul financiar a fost decontat către beneficiar în trei tranşe.

A reţinut instanţa de control judiciar că din considerentele sentinţei-recurate nu rezultă că instanţa de fond a analizat cauza şi din perspectiva considerentelor Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013 a Curţii Constituţionale.

Întrucât, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, atât considerentele cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă juridică tuturor subiecţilor de drept, s-a impus casarea sentinţei - recurate pentru ca instanţa de fond să verifice existenţa neregulilor, avându-se în vedere şi considerentele reţinute de Curtea Constituţională în cuprinsul Deciziei nr. 342/2013, în analiza privind constituţionalitatea dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ la data de 2 martie 2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 55 din 3 aprilie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca nefondată contestaţia formulată de reclamanta S.C. "A." SRL prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Recursul

Împotriva sentinţei nr. 55 din 3 aprilie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L. prin administrator judiciar D., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, s-au arătat următoarele:

În drept, recursul se întemeiază pe disp. art. 488 pct. 8 N. C. proc. civ., raportat la art. 1, 8 şi 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportat la art. 15, 39, 267 TFUE şi art. 11 alin. 3 din contractul de finanţare - Decizia CCR nr. 342/2013.

Instanţa de fond a constatat in mod greşit că ar exista o neregulă, trecând peste normele interpretative impuse de Decizia CCR 342/2013.

Curtea Constituţională clarifică chiar că termenii de "legalitate", "regularitate", "conformitate", utilizaţi în definirea neregulii, au semnificaţia dată de Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 12 noiembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, astfel:

- legalitate - caracteristica unei operaţiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării acesteia [potrivit art. 2 lit. o)]

- regularitate - caracteristica unei operaţiuni de a respecta sub toate aspectele ansamblul principiilor şi regulilor procedurale şi metodologice care sunt aplicabile categoriei de operaţiuni din care face parte [potrivit art. 2 lit. v)];

- conformitate - caracteristica unei operaţiuni, a unor acte sau fapte administrative produse în cadrul unei entităţi publice de a corespunde politicii asumate în mod expres în domeniul respectiv de către entitatea în cauza sau de către o autoritate superioară acesteia, potrivit legii [potrivit art. 2 lit. b)].

Analizând aceste prevederi, se constată că prima obligaţie a autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene este aceea de a începe activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului, fără a prezuma că intrarea în insolvenţă reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora".

Ori instanţa de fond, tocmai acest lucru îi prezumă, reţinând in mod vădit eronat, fără a indica probele pe care îşi întemeiază această susţinere, că subscrisa nu a depus diligenta in asigurarea nivelului de rentabilitate al societăţii.

Prioritar trebuie reţinută împrejurarea că în cazul concret, obiectivul realizat prin cofinanţare europeană a fost realizarea unei plantaţii de nuci, a cărei viabilitate nu poate fi verificată decât la trecerea a cel puţin 5 ani de la momentul în care plantaţia în cauză ar fi pe rod, astfel încât proiectul realizat nu era apt prin el însuşi să asigure, în viitorul apropiat, sursă de venit pentru societate, motiv pentru care societatea nu si-ar fi putut asuma obligaţia de a asigura o creştere economică sigura in perioada imediat următoare.

În al doilea rând, arată că că societatea beneficiară a fost supusă unui control al reprezentanţilor AFIR (FEADR la aceea vreme) nefiind semnalata nici un fel de nereguli în implementarea tehnico-financiară a proiectului. Toate înscrisurile contabile şi constatările efectuate de inspectori ai autorităţii contractante care au dus la aprobarea transelor de plată, confirmă faptul că, aşa cum am arătat, proiectul a fost derulat în conformitate cu convenţia şi cerinţele finanţatorului, investiţia realizată, viabilă, sub rezerva faptului că, pentru ca o plantaţie de nuci să aducă şi profit este necesară trecerea unei perioade de timp, aspect pe care instituţia contractantă, recurentă în cauză 1-a şi cunoscut, proiectul fiind aprobat şi verificat şi sub aspect economic.

Consideră recurenta că nu ar fi putut prevedea la data încheierii convenţiei dacă vor fi supuşi vreunei proceduri de insolvenţă pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare şi în orice caz, o astfel de obligaţie nu şi-au asumat-o, cu atât mai mult în baza unei declaraţii pe propria răspundere, înscris care de altfel nu există la documentaţia aferentă cererii de finanţare.

Rezultă astfel că a fost sancţionată fără a se face dovada unei veritabile încălcări a obligaţiilor prevăzute în contractul de finanţare, pârâta apreciind in mod repetitiv că neregula este dată de însăşi starea de insolvenţă în care se află recurenta din motive neimputabile şi care îi dă dreptul să solicite ajutorul nerambursabil acordat.

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările invocate la instanţa de fond.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

În fapt şi în drept

Între părţi a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x/29.09.2008, având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile pentru realizarea proiectului având ca obiect realizarea de investiţii pentru înfiinţarea unei plantaţii de nuci pe suprafaţa de 30 ha teren aflată în localitatea Durneşti, judeţul Botoşani.

La data de 10.10.2013, intimata a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x, prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei un debit în cuantum de 680.213,94 RON.

Contestaţia formulată pe cale administrativă împotriva procesului-verbal a fost respinsă prin Decizia nr. 37224/18.11.2013.

Conform art. 1 alin. (4) şi art. 3 alin. (1) din Anexa 1 - Prevederi generale, parte integrantă din contractul de finanţare, beneficiarul s-a obligat să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat şi să respecte pe durata contractului criteriile de eligibilitate înscrise în cererea de finanţare.

Potrivit cererii de finanţare, formularul F - Declaraţia pe proprie răspundere a beneficiarului, contestatoarea declara că "Îndeplinesc condiţiile de eligibilitate generale şi specifice prevăzute în fişa tehnică a măsurii din Ghidul Solicitantului", precizând totodată că nu este supusă procedurilor de declarare a falimentului sau reorganizării judiciare, sau altor situaţii similare: lichidare, fuziune sau divizare. Prin urmare, necesitatea respectării criteriilor de eligibilitate şi de selecţie pe toată durata de valabilitate a contractului a fost cunoscută de reclamantă încă din momentul depunerii cererii de finanţare. În cauză, declanşare procedurii insolvenţei cu privire la reclamantă echivalează cu nerespectarea condiţiilor de eligibilitate asumate prin contract.

Ordonanţa nr. 66/2011 defineşte neregula ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

Cu privire la primul motiv de recurs potrivit căruia "instanţa de fond a constatat în mod greşit că ar exista o neregulă, trecând peste normele imperative de Decizia CCR 342/2013"

Instanţa de fond a analizat legal incidenţa Deciziei nr. 342/2013 şi a reţinut în mod temeinic şi legal că, în speţă, "insuficienta diligentă a petentei în gestionarea situaţiei financiare, ce s-a tradus în apariţia stării de insolvenţă şi, implicit, în încălcarea unora din obligaţiile din contractul de finanţare, duc, aşa cum s-a arătat, la neviabilitatea proiectului, la lipsa de finalitate a finanţării acordate şi, implicit, la prejudicierea bugetului Uniunii Europene, astfel încât aplicaţia corecţiei financiare este justificată".

De asemenea, recurenta se află în procedura de faliment, ca urmare a pronunţării sentinţei nr. 4/12.01.2017 de Tribunalul Botoşani, în dosarul nr. x/2012, prin care s-a dispus deschiderea procedurii de faliment împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L.

Constatarea neregulilor aşa cum sunt impuse de art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, este întărită prin Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013 pronunţată de Curtea Constituţională prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.

Instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că intrarea în procedura de insolvenţă a societăţii reclamante reprezintă o neregulă care să determine restituirea ajutorului financiar nerambursabil acordat.

Prima instanţă a confirmat constatarea autorităţii pârâte, conform căreia investiţia nu şi-a demonstrat viabilitatea economico-financiară, starea de insolvenţă a beneficiarei finanţării afectând natura şi condiţiile de implementare a proiectului finanţat.

În acord cu Decizia nr. 342/24.09.2013 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că prin dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 se instituie o normă de procedură care obligă autorităţile competente în gestionarea fondurilor europene să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru sume acordate în cadrul contractului de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora. Aplicarea acestor dispoziţii procedurale trebuie să aibă loc fără a se prezuma că intrarea în insolvenţă reprezintă de plano o neregulă, care prejudiciază bugetul UE şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora.

Astfel, activitatea de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare rezultate din nereguli urmăreşte să stabilească dacă există astfel de nereguli, raportat la clauzele contractului de finanţare, produse ca urmare a intrării în insolvenţă, iar această activitate se realizează, aşa cum a arătat şi Curtea Constituţională, cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia.

Motivul retragerii finanţării, în speţă, l-a constituit nerespectarea criteriului de eligibilitate înscris în cererea de finanţare, referitor la valabilitatea economico-financiară pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, aspect care rezultă din împrejurarea că înainte de încheierea perioadei de valabilitate a contractului beneficiara finanţării a intrat în procedura de insolvenţă, în forma reorganizării.

Declanşarea procedurii de insolvenţă a beneficiarului fondurilor nerambursabile nu reprezintă ea însăşi o neregulă în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, ci neregula constă în încălcarea, în perioada de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate stabilite prin clauzele contractuale asumate, respectiv a obligaţiei de a nu afecta natura şi condiţiile de implementare a proiectului.

Motivul de recurs privind inexistenţa neregulii şi nerespectarea principiului proporţionalităţii

Instanţa de fond a apreciat corect că nu au fost respectate condiţiile de eligibilitate cu privire la proiect, ca urmare a procedurii insolvenţei şi a nerealizării proiectului în cauză.

Prin declaraţia pe propria răspundere a beneficiarului acesta a fost declarat eligibil, iar prin deschiderea procedurii insolvenţei în anul 2013, fără a anunţa AFIR de această situaţie, se constată că însăşi obiectul contractului nu mai poate fi realizat. În acest sens, consecinţa este retragerea întregii finanţări întrucât s-a constatat că sumele plătite până la momentul contractului au fost achitate necuvenit, fiind vorba despre nerespectarea unui criteriu de eligibilitate, acela ca beneficiarul să nu intre în starea de insolvenţă pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare.

Faptul că reclamanta beneficiară nu a anunţat AFIR despre situaţia sa patrimonială, o face culpabilă pentru nerealizarea obiectivului finanţării şi astfel rezultă că principiul proporţionalităţii a fost respectat (în accepţiunea art. 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană).

Motivul de recurs privind nelegalitatea interpretării instanţei de fond faţă de modificarea perioadei de monitorizare

Nu pot fi reţinute argumentele recurentei-reclamante, în sensul reducerii perioadei de monitorizare la 2 ani de la data ultimei plăţi, conform Regulamentelor europene şi comunicatului de presă din data de 26.11.2011.

Acest argument nu prezintă consistenţa sau valoarea juridică faţă de contractul de finanţare încheiat între părţi din data de 29.09.2008, unde la art. 2 alin. 8 se arată că termenul de valabilitate a contractului reprezintă durata de execuţie a contractului de finanţare la care se adaugă 5 ani de monitorizare de la data ultimei plăţi făcută de către autoritatea contractantă.

În acelaşi sens sunt şi disp. art. 3 alin. 1 din contractul-cadru şi art. 45 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. Botoşani prin administrator judiciar D. împotriva sentinţei nr. 55 din 3 aprilie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iulie 2020.