Conflict of interest for a local councilman: failure to abstain from deliberating on a municipal pasture lease to an association where the member had a personal financial interest.

Şedinţa publică din data de 27 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 15.12.2015 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportul de evaluare nr. x/23.11.2015, emis de pârâtă.

Prin sentinţa nr. 586 din 14.04.2016, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 171 din 22 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 171 din 22 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului critică faptul că instanţa de fond a reţinut că în speţă contractul de concesiune este constitutiv de drepturi reale, însă raţionamentul nu a fost finalizat, deoarece acel presupus interes, constând în subvenţiile de la APIA încasate de B. în anul 2013 nu au constituit un beneficiu direct al recurentului-reclamant, aportul său în Asociaţie fiind unul de natură intelectuală, acesta consiliind fermierii în scopul obţinerii de către aceştia a subvenţiilor, fără a avea studii de specialitate.

Recurentul-reclamant susţine că nu a fost beneficiarul sumelor de bani provenite de la APIA.

Consideră netemeinică sentinţa recurată, deoarece instanţa de fond nu a motivat-o în drept, ci a făcut o simplă expunere a motivelor invocate de părţi.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care solicită constatarea nulităţii recursului, având în vedere că recurentul-reclamant nu a precizat motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază recursul, prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fond, arată că recursul este nefondat, sens în care solicită respingerea acestuia şi menţinerea hotărârii recurate.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată.

În speţă se constată că argumentul invocat prin cererea de recurs se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta contestând faptul că subvenţiile de la APIA pentru anul 2013 nu au reprezentat un beneficiu direct al său.

În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.2. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Raportul de evaluare nr. x/23.11.2015, emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Prin Raportul de evaluare ce face obiectul prezentului dosar, s-a constatat existenţa unui conflict de interese în privinţa reclamantului A., reţinându-se că acesta, în calitate de consilier local al comunei Bosanci, la şedinţa Consiliului Local din data de 29.04.2013, a participat la deliberări şi a luat cuvântul, ocazie cu care s-a adoptat Hotărârea nr. 18/29.04.2013 privind aprobarea concesionării suprafeţei de 574,90 ha păşune către Organizaţiile şi Asociaţiile crescătorilor de animale din comuna Bosanci.

De asemenea, prin aceeaşi hotărâre, reclamantul a fost desemnat membru în Comisia pentru organizarea şi desfăşurarea licitaţiei publice privind concesionarea suprafeţei de 574,90 ha păşune comunală.

În urma adoptării hotărârii de mai sus, între Comuna Bosanci şi B., al cărui membru fondator este reclamantul, a fost încheiat Contractul de concesiune nr. x/15.05.2013, privind concesionarea suprafeţei de 49,62 ha de păşune aparţinând domeniului privat al comunei.

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a invocat faptul că hotărârea instanţei de fond nu este motivă în drept, ci au fost doar expuse motivele invocate de părţi, fără a dezvolta şi a argumenta această critică.

Înalta Curte apreciază că această critică este nefondată, având în vedere că din verificarea considerentelor hotărârii recurate reiese că aceasta îndeplineşte exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situaţia de fapt şi susţinerile părţilor, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Astfel, motivarea hotărârii atacate este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele de la dosar, judecătorul fondului expunând în mod logic şi gradual argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că singura critică adusă hotărârii recurate constă în aceea că subvenţiile de la APIA pentru anul 2013 nu au reprezentat un beneficiu direct al său şi că aportul lui în Asociaţie a fost unul de natură intelectuală, recurentul-reclamant consiliind fermierii în scopul obţinerii de către aceştia a subvenţiilor, deşi nu avea studii de specialitate.

Critica este nefondată.

În cauză sunt incidente următoarele dispoziţii din Legea nr. 161/2003:

Art. 70:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative."

Art. 71:

"Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public."

De asemenea, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001:

"(1) Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 57 alin. (4^1) şi art. 101 alin. (3^1)."

Totodată, potrivit art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004:

"Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv", iar potrivit art. 77 din acelaşi act normativ:

"(1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (3) Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei".

Înalta Curte nu împărtăşeşte susţinerea recurentului-reclamant, atâta timp cât în speţă nu este vorba doar despre subvenţiile de la APIA pentru anul 2013, având în vedere că, în fapt, contractul de concesiune nr. x/15.05.2013, privind concesionarea suprafeţei de 49,62 ha de păşune aparţinând domeniului privat al comunei, a fost încheiat pentru o perioadă de 10 ani, conform pct. II din contract, astfel că nu viza doar anul 2013. De altfel, prima instanţă a şi reţinut că beneficiul de care vorbeşte art. 75 din Legea nr. 393/2004 este reprezentat în speţă de subvenţiile primite de la A.P.I.A., atât de către B. în anii 2013 şi 2014, cât şi de către reclamant personal în anul 2014, acestea fiind individualizate prin documentele cu care s-au făcut plăţile.

Prin urmare, faptul că subvenţiile de la APIA pentru anul 2013 nu au reprezentat un beneficiu direct al recurentului-reclamant nu este relevant, câtă vreme de sumele pe anul 2013 a beneficiat asociaţia al cărei membru era recurentul, iar, pe de altă parte, de sumele acordate în anul 2014 au beneficiat atât asociaţia, cât şi recurentul personal.

Dincolo de acest aspect, ceea ce se impută recurentului-reclamant este faptul că nu s-a abţinut, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, de la deliberarea şi adoptarea Hotărârii Consiliului Local nr. 18/29.04.2013 privind aprobarea concesionării suprafeţei de 574,90 ha păşune către Organizaţiile şi Asociaţiile crescătorilor de animale din comuna Bosanci şi că, în urma acestei hotărâri de consiliu local, s-a încheiat contractul de concesiune nr. x/15.05.2013, care a adus beneficii atât recurentului-reclamant personal, cât şi B., al cărui membru fondator era.

Astfel, existenţa conflictului de interese nu este condiţionată în vreun fel de foloasele obţinute sau nu, ci de conduita pe care alesul local trebuia să o aibă şi pe care acesta a încălcat-o, întrucât prevederile legale în materia conflictului de interese urmăresc prevenirea situaţiilor în care funcţionarii publici, indiferent de poziţia sau de rolul pe care îl au în asumarea deciziei publice, şi-ar îndeplini atribuţiile funcţiei cu încălcarea principiilor instituite de legiuitor pentru exercitarea funcţiei publice.

O asemenea situaţie, deşi constituie o limitare a exercitării funcţiei publice a recurentului-reclamant, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, a fost instituită cu scopul respectării principiilor imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public.

Or, prin participarea în mod direct şi nemijlocit la adoptarea Hotărârii Consiliului Local Bosanci nr. 18/29.04.2013, ce a stat la baza încheierii contractul de concesiune nr. x/15.05.2013, recurentul a încălcat regimul conflictelor de interese.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prin recurs nu au fost formulate critici apte să conducă la reformarea hotărârii de primă instanţă, aceasta fiind legală sub toate aspectele, inclusiv din perspectiva încadrării juridice, judecătorul fondului răspunzând explicit tuturor chestiunilor relevante cauzei cu luarea în considerare a Raportului de evaluare x/23.11.2015, emis de Agenţia Naţională de Integritate.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 171 din 22 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 171 din 22 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 iunie 2019.