Standing of a mortgage creditor to challenge state public domain inventory decisions affecting secured immovable property

Şedinţa publică din data de 21 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta S.C. A. România S.A., a formulat, la data de 18.10.2016, o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Institutul de Biologie Bucureşti din cadrul Academiei Române, prin care a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea parţială a Hotărârii de Guvern nr. 1705/2006, respectiv anexa 17, poziţia 28326, publicată în Monitorul Oficial al României nr. io2o bis din data de 21 decembrie 2006; având în vedere că H.G. nr. 1705/2006 a inventariat, în mod nelegal, drept imobil aflat în proprietatea publică a statului şi în administrarea Institutului de Biologie, bunul aflat în proprietatea debitoarei reclamantei şi ipotecat în favoarea acesteia în suprafaţă de 10 900,50 mp înscris în cartea funciară cu nr. x având număr cadastral x.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a reclamantei.

La data de 29.11.2016, Ministerul Finanţelor Publice a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului României, în calitate de emitent al actului normativ H.G. nr. 1705/29.11.2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare, a cărui anulare parţiala, în ceea ce priveşte imobilul având poziţia 28326 - Anexa 17, se solicită prin cererea de chemare în judecată formulată de S.C. A. ROMÂNIA S.A.

Institutul de Biologie a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei de interes, excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia inadmisibilităţii.

La 6.01.2017, reclamanta S.C. A. România a formulat cerere completatoare a acţiunii prin care a solicitat instanţei să dispună şi anularea Adresei nr. x din data de 04.11.2016 prin care Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului a răspuns la plângerea prealabilă prin care A. România S.A. a solicitat revocarea parţială a Hotărârii de Guvern nr. 1705/2006.

La 6.02.2017, reclamanta S.C. A. România a formulat o a doua cerere completatoare a acţiunii, prin care a înţeles să extindă cadrul procesual şi să introducă acţiunea şi în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de iniţiator al actului administrativ atacat.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare la prima cerere completatoare prin care a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Curtea, prin încheierea din 27.03.2017, a admis în principiu cererea de intervenţie formulată de Ministerul Finanţelor Publice, apreciind că sunt îndeplinite prevăzute de lege. De asemenea, a respins cererea de introducere în cauză a aceleiaşi părţi în calitate de pârât, în temeiul dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3260 din 21 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâte, şi, în consecinţă:

S-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. ROMÂNIA S.A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Institutul de Biologie Bucureşti din cadrul Academiei Române şi intervenientul în interesul pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuala activă.

S-a admis cererea de intervenţie în interesul Guvernului României.

3. Recursul

Împotriva sentinţei civile nr. 3260 din 21 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. ROMÂNIA S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, reclamanta a arătat că solicită următoarele:

- admiterea cererii de recurs formulate, casarea în totalitate, a sentinţei civile nr. 3260 din data de 21.09.2017, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016;

- respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Subscrisei, ca neîntemeiată;

- trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, în vederea soluţionării de către prima instanţă a fondului cererii;

- obligarea intimaţilor Guvernul României, Institutul de Biologie Bucureşti din cadrul Academiei Române şi Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul dispoziţiilor art. 451 alin. (1), art. 453 alin. (1) şi art. 455 C. proc. civ., la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu, aferente tuturor fazelor procesuale.

Recurenta mai arată că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, fiind încălcate dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 36 teza I C. proc. civ., prima instanţă reţinând, în mod vădit nefondat, pretinsa lipsă a calităţii procesuale active.

A arătat recurenta că nelegalitatea soluţiei pronunţate prezintă o gravitate deosebită, fiind refuzată însăşi protecţia juridică a dreptului de proprietate asupra creanţei în valoare de 11.506.366,00 Euro şi a dreptului de ipotecă constituit în favoarea acesteia, ignorându-se interesul evident în promovarea cererii formând obiectul prezentei cauze, prin care s-a solicitat anularea actului administrativ vătămător şi contrar drepturilor recurentei.

Recurenta beneficia de dreptul constituţional de a contesta în justiţie legalitatea Hotărârii de Guvern nr. 1705/2006, prin care un bun ipotecat în favoarea sa a fost inventariat, în mod nelegal, ca aparţinând domeniului public al Statului Român, fiind scos din patrimoniul debitoarei B. S.R.L., cu consecinţa directă şi imediată a imposibilităţii valorificării dreptului de ipotecă al recurentei.

Prin urmare, prin soluţia pronunţată, prima instanţă a procedat la o interpretare eronată a însăşi substanţei reglementărilor privind protecţia dreptului de proprietate, coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004, având în vedere că recurenta, în calitate de persoană vătămată în ceea ce priveşte drepturile proprii prin actul administrativ nelegal al Guvernului României, a prezentat legitimare procesuală pentru a solicita instanţei de contencios administrativ restabilirea legalităţii încălcate, devenind pe deplin incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima instanţă a încălcat reguli de procedură fundamentale, reglementând însăşi condiţiile de exercitare a acţiunii civile, respectiv cele prevăzute de art. art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, precum şi de art. 36 teza I C. proc. civ., atrăgând incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Hotărârea recurată este succintă şi lacunară, lipsind cu desăvârşire motivarea soluţiei pronunţate, faţă de absenţa unui examen judiciar concret a situaţiei patrimoniului său ca urmare a emiterii actului administrativ nelegal dedus judecăţii, cu consecinţa incidenţei motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Apărările intimaţilor şi procedura în faţa instanţei de recurs

Intimaţii-pârâţi Institutul de Biologie Bucureşti al Academiei Române (IBB), Ministerul Finanţelor Publice (MFP) şi Guvernul României, au formulat întâmpinare la cererea de recurs, au solicitat respingerea acesteia ca nefondată, reiterând apărările invocate la instanţa de fond.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinările părţilor.

La termenul din 14.07.2020 a fost pusă în discuţia părţilor cererea de schimbare a cadrului procesual, respectiv de introducere în cauză în calitate de recurent a C. S.A. în locul S.C. A. România S.A., în temeiul art. 38, 39 C. proc. civ.

Având în vedere înscrisurile doveditoare depuse de C. S.A., Înalta Curte constată că C. S.A. este succesorul de drept al recurentei S.C. A. România S.A..

Înalta Curte a avut în vedere următoarele:

- Contractul de credit nr. x încheiat la 22 septembrie 2006 ("contractul de credit"), precum şi Contractul de facilitate de credit nr. x/2006, prin care A. a acordat B. un credit în sumă de 11.506.366 EUR, astfel cum aceste contracte au fost succesiv completate şi modificate, prin acte adiţionale.

- Prin Contractul de cesiune din data de 5 august 2009, A. ROMÂNIA S.A. a cesionat drepturile din Contractul de Credit către A. A.E.

- Contractul de ipotecă autentificat sub nr. x din 22 septembrie 2006 de notarul public D. prin care s-a garantat restituirea creditului în sumă de 11.506.366 EUR;

- Contractul de ipotecă autentificat sub numărul x din 22 septembrie 2006 de acelaşi notar public, prin care s-a garantat restituirea creditului în sumă de 11.506.366 EUR.

- La data de 4 ianuarie 2018, între C. şi A. şi A. A.E. (precum şi alte părţi) a intervenit Contractul cadru de Cesiune şi alte drepturi accesorii, prin care C. a dobândit, ca urmare a cesiunii, toate drepturile deţinute de A. A.E. în temeiul Contractului de Credit şi Contractelor de Ipotecă.

- La data de 14 mai 2019, între A. AE şi C. S.A. a intervenit actul de confirmare a cesiunii de creanţe cu privire la un portofoliu de contracte de credit autentificat sub nr. x din 14 mai 2018 de E..

Cesiunea creanţei provenind din Contractul de Credit, precum şi a drepturilor de garanţie, inclusiv a drepturilor de ipotecă constituite prin Contractele de Ipotecă, au fost notificate B. (Notificările nr. x/14.05.2018 şi nr. y/14.05.2018).

În ce priveşte opozabilitatea faţă de terţi au fost îndeplinite şi formalităţile de publicitate mobiliară şi imobiliară, în conformitate cu dispoziţiile art. 18-20 C. civ.

Înscrierea în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, conform avizului x.

Notarea cesiunii drepturilor de ipotecă în cartea funciară, aşa cum rezultă din extrasele din cărţile funciare nr. x Bucureşti - Sector 6 (nr. x/13.01.2019 şi nr. y Bucureşti - Sector 6 (nr. y/13.01.2019).

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru considerentele următoare:

Instanţa de fond în mod greşit a apreciat că reclamanta nu a justificat calitatea procesuală activă, respectiv nu dovedeşte existenţa dreptului/interesului vătămat, direct, nemijlocit, legătura de cauzalitate dintre emiterea actului administrativ contestat şi această presupusă vătămare (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).

De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că reclamanta nu are legitimitate procesuală având în vedere obiectul reglementat prin H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

În conformitate cu art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004:

"(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public. (2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept".

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. p) - interes legitim privat este posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.

În cauza Plaumann c.Comisiei CEE Curtea a amintit că în temeiul art. 173 alin. (2), ulterior art. 230 alin. (4) din Tratatul CEE:

"orice persoană fizică sau juridică poate introduce o acţiune împotriva deciziilor care, chiar dacă aparent au fost adoptate sub forma unei decizii adresate altei persoane, o privesc direct şi individual" şi a constatat că textul nu precizează şi nici nu limitează domeniul de aplicare, formularea şi sensul gramatical al dispoziţiei menţionate justificând interpretarea cea mai largă, pentru că dispoziţiile din Tratat privind dreptul la acţiune al justiţiabilului nu trebuie interpretate în mod restrictiv.

Totuşi, alte persoane decât destinatarii unei decizii nu pot pretinde că decizia le priveşte în mod individual decât dacă aceasta le afectează prin anumite calităţi care le sunt specifice sau printr-o situaţie de fapt care le caracterizează în raport cu orice altă persoană, iar prin aceasta le individualizează la fel ca şi pe destinatar".

Înalta Curte constată că având în vedere situaţia de fapt prezentată pe larg în cuprinsul acţiunii reclamantei, precum şi din actele depuse de aceasta rezultă cu certitudine că interesul pretins vătămat decurge din terenurile care formează obiectul dreptului de ipotecă al reclamantei şi care au căpătat un alt regim juridic, respectiv ca aparţinând proprietăţii publice a Statului Român. Prin decizia penală nr. 760/2015 s-a prefigurat pentru reclamantă o vătămare a dreptului de creanţă şi o imposibilitate a valorificării dreptului său de ipotecă.

Consideră Înalta Curte că stabilirea existenţei unei vătămări aduse unui drept sau unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ, analiză pe care instanţa de fond nu a făcut-o (art. 488 pct. 6 C. proc. civ.).

Temeiul legal al soluţiei

Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că recursul este fondat cu consecinţa casării sentinţei şi trimiterii cauzei pentru rejudecarea cauzei aceleiaşi instanţe, în conformitate cu prevederile art. 496 raportat la art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată că C. S.A. este succesorul în drept al recurentei-reclamante A. ROMÂNIA S.A..

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3260 din 21 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iulie 2020.