EU-funded staff costs not reimbursable at part-time contract rates; beneficiary's annulment claim rejected

Şedinţa publică din data de 21 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a CAF, reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management Programul Operaţional Capital Uman (AMPOSDRU) şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale si Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar POSDRU (Ol POSDRU- MMFPSPV), să se dispună:

1.1.anularea în parte a Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. 810/RI/30.07.2015 emisă de pârâta OIPOSDRU MMFPSPV, înregistrată la Beneficiar sub nr. x/30.07.2015, privind nevalidarea la rambursare a cheltuielilor cu resursa umană în valoare de 129.851 RON pentru partenerul A., reprezentând cheltuieli de natura resurselor umane - drepturi salariale (venitul net, impozitul, contribuţiile datorate de angajat şi angajator), astfel cum au fost solicitate prin Cererea de rambursare nr. x/26.03.2015;

1.2. anularea parţială a adresei x POSDRU MMFPSPV nr. 2055 RI/04.09.2015 privind soluţionarea Contestaţiei nr. 2055/05.08.2015 formulate de Beneficiar împotriva Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. 810/RI/30.07.2015 referitoare la Cererea de rambursare nr. x/26.03.2015;

1.3.constatarea caracterului eligibil al cheltuielilor solicitate la rambursare prin Cererea de rambursare nr. x/26.03.2015, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor Partenerului 1 implicaţi în Proiect;

1.4.obligarea pârâtelor la rambursarea şi plata către Beneficiar a sumei de 129.851 RON reprezentând cheltuieli eligibile solicitate in cadrul Cererii de rambursare nr. x/26.03.2015;

1.5.obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 7.792,22 RON, calculată de la data emiterii Scrisorii standard de informare nr. x/30.07.2015 şi până la data introducerii cererii de chemare in judecata.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3688 din 18 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate mai sus a formulat recurs reclamanta Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Munca (ANOFM), prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond si, in rejudecare, admiterea acţiunii formulate de ANOFM.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că sentinţa recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Reclamanta ANOFM, in calitate de Beneficiar - Lider de parteneriat a încheiat cu Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (OIPOSDRU-ANOFM), Contractul de finanţare cu numărul de identificare x, al cărui obiect ii constituie acordarea finanţării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea proiectului B. - "Soluţii de conectare activa cu angajatori", finanţare acordată prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

In cadrul Acordului de parteneriat nr. 4372/26.03.2014, Uniunea Generală a Industriaşilor din România (A.) a deţinut calitatea de Partener 1. Potrivit prevederilor Acordului de Parteneriat, membrii acestuia si-au exprimat acordul de asociere in vederea implementării Proiectului, desemnând ANOFM ca lider de parteneriat in vederea depunerii cererii de finanţare si semnării contractului de finanţare cu AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat.

Astfel cum s-a arătat instanţei de fond, la data de 26.03.2015, a fost depusa de către Beneficiar cererea de rambursare nr. x/26.03.2015 (CR5), depusa la dosarul cauzei, prin care s-au solicitat la rambursare cheltuieli efectuate in perioada de referinţă 01.05.2014-30.11.2014. Prin Scrisoarea standard de informare a Beneficiarului nr. 810/RI/30.07.2015, ANOFM a fost informata ca din suma aferenta CR5, a fost validata suma de 126.818,89 RON, nefiind validate la plata cheltuieli in valoare de 129.851,00 RON, reprezentând cheltuieli cu personalul Partenerului implicat in implementarea Proiectului.

Potrivit Scrisorii de mai sus, motivele care au stat la diminuării de către intimatul-parat MMFPSPV-OIPOSDRU cu suma de 129.851,00 RON a cheltuielilor cu personalul Partenerului 1 implicat in implementarea Proiectului, au fost necorelarea tarifelor orare prevăzute contractele individuale de munca cu cele din bugetul detaliat al Proiectului, anexa la Contractul de finanţare, respectiv pretinsa nerespectare de către Beneficiar a unor prevederi din Ghidul Solicitantului - Conditii Generale 2013, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale si persoanelor vârstnice nr. 1069/2013.

Astfel cum s-a reţinut de către instanţa de fond, problema de drept priveşte interpretarea Regulilor conţinute de Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, punctul 3.1.4. Or, acest punct nu poate constitui un temei legal valabil pentru declararea neeligibilităţii cheltuielilor aferente salariilor. Intimatul-parat nu a susţinut vreun moment faptul ca sumele declarate neeligibile ar depăşi nivelurile maximale ale personalului prevăzute in Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 Cap. 3.1.4, toate cheltuielile salariate solicitate la rambursare respectând atât remuneraţiile maxime lunare, cat si remuneraţiile maxime zilnice, prevăzute in Ghid. Pornind de la aceste precizări din Ghid, intimatul-parat a recalculat rata orara a fiecărui expert angajat cu contract individual de munca (OM), fara a tine seama de conţinutul CIM, împărţind salariul lunar prevăzut in CIM, la 21 zile si 8h/zi, respectiv la 168 de ore.

Conform interpretării intimatului-parat, daca nu este prevăzuta in buget norma de încadrare, se va considera ca suma prevăzuta in buget (costul/salariul lunar) corespunde unei norme integrale, astfel încât tariful orar cuvenit expertului se va obţine prin împărţirea costului lunar din buget la 168 ore (21 zile/8 ore), iar rata orara astfel obţinută se va înmulţi cu numărul de ore prestate in proiect.

In calitate de Beneficiar, ANOFM a solicitat spre decontare si anterior CR5, pentru Partenerul 1, cheltuieli de tipul celor declarate ca neeligibile prin Scrisoarea standard de informare a Beneficiarului nr. 810/RI/30.07.2015, respectiv prin Cererea de rambursare nr. x si Cererile de plata 1 si 2, cheltuielile fiind decontate integral la acel moment. Intre momentul validării Cererii de rambursare nr. x si Cererilor de plata 1 si 2 si momentul depunerii si validării parţiale a Cererii de rambursare nr. x nu a intervenit nicio modificare in Contractul de finanţare încheiat cu intimatul-parat, nu a intervenit nicio modificare a condiţiilor de salarizare sau remunerare a experţilor si, nu in ultimul rând, nicio modificare legislativa. Cată vreme acelaşi tip de cheltuiala a fost verificata si validata, implicit rambursata, anterior Cererii de rambursare nr. x, s-a creat aşteptarea legitima din partea sa ca a procedat in mod corect. Toate cheltuielile anterior solicitării la rambursare sunt verificate de către echipa de auditori, care intocmeste un raport de audit pentru fiecare cerere, document menit sa verifice tocmai legalitatea si conformitatea cheltuielilor solicitate la rambursare, concluzionând tocmai in sensul eligibilităţii cheltuielilor solicitate la rambursare.

Astfel cum s-a arătat instanţei de fond, CR5 a fost întocmita in conformitate cu instrucţiunile si deciziile emise de AMPOSDRU si a fost însoţita de toate documentele-suport justificative aferente activităţilor derulate in cadrul Proiectului. In acelaşi sens, odată cu cererea de rambursare a fost transmis si raportul de verificare a cheltuielilor de către echipa de auditori, prin care s-a constatat faptul ca toate cheltuielile declarate de Beneficiar in CR5 sunt reale, înregistrate in contabilitate si in evidenta cheltuielilor si sunt eligibile, in conformitate cu art. 4 din Contractul de finanţare.

Instanţa de fond in mod neîntemeiat face aplicarea prevederilor alin. (1).3 al paragrafului 3.1.4 din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, prin raportare la dispoziţiile art. 101, art. 1011 alin. (3), art. 108 si art. 109 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare.

Plecând de la aceste prevederi generale in materia raporturilor de munca, instanţa de fond a concluzionat in mod eronat ca "se prezumă că Plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul stabilite la capitolul 3.1.4 din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, corespund unei activităţi cu norma întreagă, evidenta unei astfel de concluzii rezultând chiar din formularea pct. 1.3., unde sunt indicate elementele de referinţă (zile si ore de lucru)".

Din interpretarea gramaticală a alin. (1).3 al paragrafului 3.1.4 din Ghidul solicitantului - Condiţii Generale 2013, rezulta că ipoteza textului este aceea în care activitatea zilnica este efectuata parţial, iar nu potrivit normei întregi, astfel cum s-a prevăzut iniţial in contractul individual de munca (norma întreagă = 8 ore/zi, 21 de zile lucratoare/luna); dispoziţia normei este ca, in acest caz, decontarea sa se determine in baza retribuţiei echivalente pe ora, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore si o medie de 21 de zile lucratoare pe luna, deci, este vorba de o retribuţie proporţională, raportata la o valoare medie - exemplu daca o persoana lucrează 4 ore din 8 ore/zi, decontarea se face proporţional, prin raportarea timpului efectiv lucrat la norma întreagă (8 ore/zi, 21 de zile lucratoare/luna). Textul citat are în vedere ipoteza expusa la punctul 1, iar nu situaţia in care chiar de la momentul la care s-au încheiat contractele individuale de munca cu timp parţial (situaţia din speţă); s-a prevăzut aceasta, întrucât într-o atare a doua ipoteza vorbim de tarife orare deja prevăzute în contractele individuale de munca, pentru acestea bugetul fiind întocmit chiar in considerarea acestui fapt.

Astfel spus, prevederile alin. (1).3 al paragrafului 3.1.4 din Ghidul solicitantului - Condiţii generale 2013 nu au in vedere situaţia în care deja de la momentul încheierii contractelor individuale de munca a fost determinata durata timpului de lucru ca fiind parţială, întrucât altfel, textul ar fi fost pur si simplu inutil, cată vreme contractul este "legea părţilor", are forţa juridica obligatorie si are deja clarificat acest aspect in însuşi conţinutul său. Evident, intenţia textului invocat este de a clarifica situaţia opusa si neprevăzuta de parti inca momentul contractului individual de munca, respectiv aceea in care timpul de munca a fost stabilit cu norma întreagă, insa cel efectiv prestat pentru activităţile Proiectului a fost doar parţial.

Instanţa de fond a ignorat faptul ca salariaţii Partenerului nr. 1 au prestat muncă în implementarea Proiectului, activitate in baza unor contracte individuale de munca cu timp parţial, astfel ca in cauza, nu se putea efectua comparaţia cu un salariat care a prestat, in implementarea aceluiaşi proiect, activitate in baza unui contract individual de munca cu durata normala a timpului de munca, astfel incat sa se recalculeze salariul considerat eligibil prin raportare la salariul respectivului salariat.

De asemenea, deşi instanţa de fond isi întemeiază in drept decizia si pe dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, aceasta nu arata care este salariatul cu norma întreagă comparabil din echipa Partenerului nr. 1 la care se raportează ceilalţi salariaţi, ţinând seama de faptul ca oricum comparaţia nu poate fi făcută decât între salariaţi care exercita aceeaşi funcţie.

Nu in ultimul rând, instanţa de fond, in mod eronat, a reţinut ca "daca nu este prevăzută in buget norma de încadrare, se va considera ca suma prevăzuta in buget (costul/salariul lunar) corespunde unei norme intregi, astfel încât tariful orar cuvenit expertului se va obţine prin împărţirea costului lunar din buget la 168 ore (21 zile/8 ore), iar rata orara astfel obţinută se va înmulţi cu numărul de ore prestate in proiect", fără a ţine seama de prevederile contractelor individuale de munca, fara a tine cont ca la contractare nici nu exista posibilitatea completării in buget a numărului de ore, neexistând un astfel câmp in formularele din C. puse la dispoziţia beneficiarilor, fără a exista nicio prevedere care să oblige beneficiarul la o astfel de detaliere a bugetului si, nu in ultimul rând, care sa dea beneficiarului posibilitatea de a-si imagina măcar posibilitatea unei astfel de interpretări.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în numele si pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene)

Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în numele si pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene), a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Întrucât recurenta-reclamanta nu circumstanţiază cărui motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 C. proc. civ. îi asociază criticile aduse hotărârii instanţei de fond, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., s-a invocat nulitatea recursului astfel formulat, pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, s-a arătat că, contrar susţinerilor recurente-reclamante, instanţa de fond s-a raportat în mod corect la prevederile din Ghidul Solicitantului -Condiţii Generale 2013 şi a dat o interpretare justificată noţiunii de eligibilitate a sumelor solicitate la rambursare de către recurenta-reclamanta, cu titlu de cheltuieli efectuate în legătură cu salariile experţilor, arătând motivat că plafoanele maximale de referinţă ale cheltuielilor cu personalul, stabilite la capitolul 3.1.4 din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 corespund unei activităţi cu normă întreagă, astfel că, pentru un volum de muncă desfăşurată de angajaţii part-time, bugetul alocat nu poate fi acelaşi.

Recurenta justifică eligibilitatea sumelor solicitate la rambursare, prin raportare la un alt mod de calcul care ar rezulta din interpretarea prevederilor alin. (1).3, paragraful 3.1.4. din Ghidul Solicitantului, în sensul că, în cazul de faţă, norma dispune ca decontarea să se determine în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, prin urmare, este o retribuţie proporţională, raportat o valoare medie. Se mai susţine şi faptul că prevederile alin. (1).3 al paragrafului 3.1.4 din Ghidul Solicitantului -Condiţii Generale 2013 nu au în vedere situaţia în care a fost determinată durata timpului de lucru ca fiind "parţială" chiar de momentul încheierii contractului.

Intimata a arătat că această interpretare nu justifică cerinţa de exigibilitate prevăzută de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programe operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, sub aspectul îndeplinirii, cumulativ, a condiţiilor de la pct. a), b) şi c) pentru sumele solicitate rambursare.

În acest sens, diferenţa dintre suma solicitată de recurentă la rambursare şi suma validată pentru veniturile nete aferente salariilor experţilor, este o cheltuială neeligibila, întrucât la stabilirea drepturilor salariale nu au fost respectate tarifele orare prevăzute în bugetul detaliat al proiectului, anexă la contractul de finanţare, tarifele orare solicitate la rambursare fiind mai mari decât plafoanele maxime de decontare prevăzute în Ghidul Solicitantului 2013.

Această diferenţă rezultă din modul greşit în care recurenta-reclamantă a interpretat prevederile din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 pentru calculul drepturilor salariale ale experţilor, în condiţiile în care, chiar prin acţiune, recunoşte că pentru experţii implicaţi în contract au fost încheiate contracte de muncă cu timp parţial, ceea ce determină incidenţa pct. 1.3 din Ghidul Solicitantului-potrivit cărora "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună".

În speţă, principiul proporţionalităţii în cazul calculului salariului pentru desfăşurarea unei activităţi parţiale presupune identificarea numărului de ore pe zi lucrate pentru proiect de expert-membru al echipei de implementare a proiectului, iar tariful orar se calculează luând ca referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, conform pct. 1.3 din Ghidul Solicitantului.

În mod corelativ, rezultă o diferenţă şi în ceea ce priveşte contribuţiile aferente salariilor experţilor, ce nu poate fi validată ca fiind eligibilă, de vreme ce nu se raportează la sume eligibile, stabilite cu titlu de salariu expert. În aplicarea aceluiaşi principiu al subsidiarităţii, nu poate fi primită nici cerinţa de plată a dobânzii legale.

Pe cale de consecinţă, instanţa a reţinut, în mod legal, faptul că la stabilirea venitului lunar brut s-a avut în vedere faptul că, dacă nu este prevăzută în buget norma de încadrare, se va considera ca suma prevăzută în buget (costul/salariu lunar) corespunde unei norme întregi, astfel încât tariful orar cuvenit expertului se obţine prin împărţirea costului lunar din buget la 168 (21zile/8 ore), iar rata ora astfel obţinută se va înmulţi cu numărul de ore prestate în proiect.

4.2. Întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, anterior Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

Pârâtul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, anterior Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Conform contractelor individuale de muncă încheiate pentru experţii Partenerului A., reiese faptul că aceştia nu au prestat activităţi cu normă întreagă in cadrul proiectului. Ţinând cont de dispoyiţiile Ghidul solicitantului - Condiţii generale 2013, aprobat prin Ordinul nr. 1069/31.05.2013 emis de ministrul MMFPSPV, la sub-capitolul. 3.1.4., tariful orar pentru experţii Partenerului A., implicaţi în implementarea proiectului, trebuia calculat luând ca punct de referinţă ziua de lucru de 8 ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună. În cadrul bugetului sintetic şi detaliat al proiectului, anexă a contractului de finanţare, nu a fost menţionată norma de lucru, astfel luându-se în calcul faptul că experţii vor lucra normă întreagă, respective 8 ore/zi.

Ghidul solicitantului - Condiţii generale 2013 menţionează că în cazul unei activităţi cu normă fracţionată, decontarea să fie stabilită tot prin raportare la o normă întreagă de lucru (8 ore/zi, 21 de zile lucrătoare pe lună). În momentul semnării contractului de finanţare, Beneficiarul trebuia să cunoască inclusiv prevederile Ghidului solicitantului - Condiţii generale 2013, care se aplică, atât pentru experţii care vor lucra cu normă întreagă, cât şi pentru cei care vor lucra cu fracţie de normă.

Cheltuielile respinse prin actul atacat în prezenta cauză au fost resolicitate şi în Cererea de Rambursare nr. x Finală, unde aceeaşi echipă de auditori externi a reţinut că activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea s-a determinat în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe luna. Dispoziţiile Ghidului Solicitantului -Condiţii Generale nu specifică că paragraful 3.1.4 se aplică doar în situaţia în care ulterior încheierii contractelor individuale de muncă, pe durata implementării proiectului, pentru experţii proiectului se schimbă durata timpului de lucru de la 8 ore/zi la o normă de lucru fracţionata.

Pe parcursul derulării contractului de finanţare, eligibilitatea cheltuielilor se analizează, în raport de clauzele contractului de finanţare, a cererii de finanţare, a acordurilor de parteneriat şi a dispoziţiilor comunitare şi naţionale. Astfel, costurile solicitate la rambursare trebuie să fie prevăzute în bugetul proiectului, respectiv trebuie furnizate suficiente informaţii cu privire la componentele şi sumele aferente cheltuielilor. Costurile care nu sunt prevăzute sau care nu sunt suficient detaliate în buget conduc spre situaţia de a fi respinse. De altfel, pe parcursul implementării proiectului reclamantul avea posibilitatea de a completa bugetul sintetic şi detaliat al proiectului, anexă a contractului de finanţare, prin încheierea unui act adiţional sau aprobarea unei notificări, în temeiul art. 11 din contractul de finanţare. Prin urmare, nu există prevedere legală care să interzică reclamantului detalierea bugetului pentru a uşura identificarea costurilor aferente proiectului.

Intimata a arătat că din temeiurile din Codul muncii (art. 108,109,101,101 indice 1 alin. (3), invocate de prima instanţă, se prezuma că plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul, stabilite la Capitolul 3.1.4. din Ghidul solicitantului - Condiţii generale 2013, corespund unei activităţi cu normă întreagă, evidenţa unei astfel de concluzii rezultând chiar din formularea pct. 1.3 unde sunt indicate elementele de referinţă (zile şi ore de lucru). Într - o interpretare contrară, s - ar ajunge la situaţia potrivit căreia activitatea normată de 8 ore/zi ar fi împărţită între doi salariaţi cu fracţiune de normă de 4 ore/zi, ambii putând beneficia de plafonul maxim, ceea ce nu poate fi acceptat.

De asemenea, plafonul maxim prevăzut de Ghidul solicitantului - Condiţii generale 2013 priveşte costurile per activitate, adică un cost generic al resursei umane pentru implementarea proiectului, astfel, că, atunci când activitatea presupune un volum de muncă de 1 oră/zi, ar fi excesiv - şi vădit contrar principiului raportului optim cost - eficienţă - a se considera că bugetul alocat activităţii beneficiarului poate rămâne acelaşi ca în cazul în care activitatea ar fi presupus un volum de muncă de 8 ore/zi. Prin urmare, opţiunea reclamantei de a - şi desfăşura activitatea cu angajaţi part - time nu poate determina o altă abordare a modului de calcul al costurilor eligibile.

Pe cale de consecinţă, la stabilirea venitului lunar brut s - a avut în mod corect în vedere faptul ca, dacă nu este prevăzut în buget norma de încadrare, se va considera că suma prevăzută în buget (costul/salariul lunar) corespunde unei norme întregi, astfel, încât tariful orar cuvenit expertului se va obţine prin împărţirea costului lunar din buget la 168 ore (21zile/8 ore), iar rata orară, astfel obţinută, se va înmulţi cu numărul de ore prestate în proiect.

5. Răspunsul la întâmpinări

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinările celor doi intimaţi, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice, în numele si pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene ca nefondată, iar pe fond a reiterat susţinerile din cuprinsul cererii de recurs, solicitând înlăturarea apărărilor formulate de intimaţi prin întâmpinări.

La data de 18.03.2020, intimatul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, anterior Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a formulat o cerere de scoatere din cauză, ca urmare a O.U.G. nr. 1/2018, H.G. nr. 52/2018 şi H.G. nr. 69/2018. Prin încheierea de şedinţă de la data de 07 iulie 2020, Înalta Curte a dispus rectificarea citativului în acest sens, constatându-se că Ministerul Fondurilor Europene este succesorul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.

6. Procedura de soluţionare a recursului

6.1. Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 31 martie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În cauză, au mai fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494 raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat primul termen de judecată a recursului, la data de 31 martie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6.2. Intervenirea suspendării de drept a cauzei

Ca urmare dispoziţiilor art. 42 alin. (6) din Decretul Preşedintelui României privind instituirea stării de urgenţă nr. 195 din 16 martie 2020, prin care s-a suspendat de plin drept judecarea proceselor civile pe durata stării de urgenţă instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop, cu excepţia celor de urgenţă deosebită, stabilite de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi ca urmare a emiterii Ordinului nr. 71 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu modificările şi completările ulterioare, şi corelaţiei acestuia cu Ordinul nr. 91 din 12 martie 2020 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie completat şi consolidat prin Ordinul nr. 92 din 16 martie 2020, privind categoriile de cauze de urgenţă deosebită in care a continuat activitatea de judecată, prezenta cauză a fost suspendată de drept la data de 17 martie 2020.

In raport de dispoziţiile art. 415 pct. 4 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 42 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României şi art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, a fost fixat termen pentru redeschiderea judecăţii la data de 07 iulie 2020.

6.3. Alte aspecte procesuale

Prin încheierea de şedinţă de la data de 07 iulie 2020, Înalta Curte a respins ca nefondată excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice, în numele si pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, pentru motivele cuprinse în practicaua respectivei încheieri.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

7.1. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Reclamanta ANOFM, in calitate de Beneficiar - Lider de parteneriat a încheiat cu Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă (OIPOSDRU-ANOFM), Contractul de finanţare cu numărul de identificare x, al cărui obiect ii constituie acordarea finanţării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea proiectului B. - "Soluţii de conectare activa cu angajatori", finanţare acordată prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), in cadrul Axei prioritare nr. 4.

In cadrul Acordului de parteneriat nr. 4372/26.03.2014, Uniunea Generala a Industriaşilor din România (A.) a deţinut calitatea de Partener 1. Potrivit prevederilor Acordului de Parteneriat, membrii acestuia si-au exprimat acordul de asociere in vederea implementării Proiectului, desemnând ANOFM ca lider de parteneriat in vederea depunerii cererii de finanţare si semnării contractului de finanţare cu AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat.

La data de 26.03.2015, a fost depusa de către Beneficiar cererea de rambursare nr. x/26.03.2015 (CR5), depusa la dosarul cauzei, prin care s-au solicitat la rambursare cheltuieli efectuate in perioada de referinţă 01.05.2014-30.11.2014. Prin Scrisoarea standard de informare a Beneficiarului nr. 810/RI/30.07.2015, ANOFM a fost informata ca din suma aferenta CR5, a fost validata suma de 126.818,89 RON, nefiind validate la plata cheltuieli in valoare de 129.851,00 RON, reprezentând cheltuieli cu personalul Partenerului implicat in implementarea Proiectului.

Potrivit Scrisorii de mai sus, motivele care au stat la diminuării de către intimatul-parat MMFPSPV-OIPOSDRU cu suma de 129.851,00 RON a cheltuielilor cu personalul Partenerului 1 implicat in implementarea Proiectului, au fost necorelarea tarifelor orare prevăzute contractele individuale de munca cu cele din bugetul detaliat al Proiectului, anexa la Contractul de finanţare, respectiv pretinsa nerespectare de către Beneficiar a unor prevederi din Ghidul Solicitantului - Conditii Generale 2013, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale si persoanelor vârstnice nr. 1069/2013 privind aprobarea Ghidului solicitantului - Condiţii generale pentru implementarea Programului operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" şi Ghidurilor solicitantului - Condiţii specifice pentru cererile de propuneri de proiecte de tip strategic şi Grant nr. 123-125, 127-152 pentru implementarea Programului operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013".

7.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă

Problema de drept dedusă judecăţii în prezentul recurs priveşte interpretarea punctului 3.1.4. din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale si persoanelor vârstnice nr. 1069/2013.

Recurenta-reclamantă a arătat că folosirea ab initio a experţilor pe durată de muncă parţială, iar nu integrală, nu era avută în vedere de text, acesta referindu-se exclusiv la situaţia unui expert angajat pe durata nelimitată, care prestează în concret cu normă parţială de muncă. Astfel, sumele stabilite cu titlu de salariu respectau atât limitele maxime lunare, cât şi tarifele maxime orare stabilite în contractul de finanţare.

Pe de altă parte, intimaţii susţin că dispoziţiile Ghidului Solicitantului -Condiţii Generale nu specifică că paragraful 3.1.4 se aplică doar în situaţia în care ulterior încheierii contractelor individuale de muncă, pe durata implementării proiectului, pentru experţii proiectului se schimbă durata timpului de lucru de la 8 ore/zi la o normă de lucru fracţionată. Deşi contractele de muncă ale experţilor prevedeau norma parţială de muncă, în cadrul bugetului sintetic şi detaliat al proiectului, anexă a contractului de finanţare, nu a fost menţionată norma de lucru, astfel luându-se în calcul faptul că experţii vor lucra normă întreagă, respectiv 8 ore/zi. Ca urmare, la stabilirea venitului lunar brut s - a avut în vedere faptul ca, dacă nu este prevăzut în buget norma de încadrare, se va considera că suma prevăzută în buget (costul/salariul lunar) corespunde unei norme întregi, astfel, încât tariful orar cuvenit expertului se va obţine prin împărţirea costului lunar din buget la 168 ore (21zile/8 ore), iar rata orară, astfel obţinută, se va înmulţi cu numărul de ore prestate în proiect.

Înalta Curte constată că prima instanţă a realizat o corectă interpretare a normei legale mai sus amintite, validând raţionamentul şi modalitatea de aplicare a legii de către intimaţi.

În concret, Ghidul Solicitantului 2013 prevede în capitolul 3.1.4. intitulat Plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul regulile generale de decontare a cheltuielilor cu personalul:

"Astfel, conform pct. 3.1.4. (Plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul):

"1. Reguli generale de decontare a cheltuielilor cu personalul

1.1 Pentru evidenţa corectă a personalului, beneficiarii vor întocmi şi actualiza ori de câte ori este necesar lista experţilor implicaţi în implementarea proiectului.

Beneficiarul va completa lista experţilor pentru toţi experţii angajaţi.

1.2 În vederea justificării activităţilor derulate, experţii implicaţi în realizarea proiectului, respectiv cei din echipa de implementare şi cei din echipa de management, vor întocmi lunar fişe de pontaj şi rapoarte de activitate.

Modelele fişei de pontaj şi a raportului de activitate vor fi puse la dispoziţia beneficiarilor de către Autoritatea de Management.

Fişele de pontaj şi rapoartele de activitate ale experţilor se supun avizării managerului de proiect.

1.3 În cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună."

Tot în această secţiune a Ghidului sunt inserate tabele în care sunt indicate nivelurile maximale ale remunerării personalului, fiind menţionată expres "Remunerare maximă lunară" şi "Remunerare maximă zilnică".

În aceste condiţii, apare evident faptul că remunerarea maximă lunară are în vedere o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, iar remunerarea maximă zilnică are în vedere ziua de lucru de opt ore.

Or, cum în contractele individuale de muncă s-a prevăzut o normă parţială de lucru, nu se putea acorda nivelul maxim al remunerării personalului.

Faţă de acest context, prima instanţă a făcut în mod corect trimitere la dispoziţiile Legii nr. 53/2003 Codul muncii, potrivit cărora:

"Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână."- art. 112 alin. (1), iar "Drepturile salariate se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat ta drepturile stabilite pentru programul normal de lucru." - art. 106 alin. (2).

Aşa fiind, în mod corect a reţinut prima instanţă că o interpretare contrară contravine regulii generale de eligibilitate a cheltuielilor (prevăzute la pct. 3.1.3. din acelaşi Ghid), aceea de a fi "în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor şi un raport optim cost-eficienţă".

Înalta Curte va avea în vedere doar cu titlu informativ faptul că în Ghidul Solicitantului 2014 s-a detaliat prevederea din capitolul 3.1.4. Plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul, în sensul că "1.3 În cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina in baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, astfel că remuneratia lunara se calculează proporţional in raport cu timpul lucrat."

Deşi această detaliere nu exista în ghidul aferent perioadei 2007-2013, o astfel de specificare vine să întărească modul de interpretare a normei anterioare, interpretare care rezulta însă cu suficienţă din modul de reglementare folosit de legiuitor, prin stabilirea unui nivel maxim al remuneraţiei, aplicabil evident în cazul în care şi activitatea este prestată integral, cu un contract individual de muncă încheiat pentru 21 de zile lucrătoare pe lună şi o zi de lucru de 8 ore.

Se mai are în vedere împrejurarea că, în urma reverificării cererilor deja decontate, conform procedurilor legale, a fost emis în sarcina reclamantei Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 1292/RI/07.05.2015 prin care, în sarcina beneficiarului ANOFM a fost stabilită o creanţă in valoare de 75.119,25 RON aferentă aceluiaşi tip de cheltuieli solicitate si decontate deja prin cererile de rambrusare anterioare.

Deşi instanţa de recurs a solicitat recurentei-reclamante în cadrul dezbaterilor orale să precizeze dacă acest procesul-verbal a fost anulat în cadrul unei proceduri judiciare, fiind amânată pronunţarea asupra cauzei pentru a permite indicarea existenţei unui litigiu având ca obiect procesul-verbal menţionat, recurenta nu a făcut nicio asemenea precizare, funcţionând astfel prezumţia de legalitate a actului administrativ.

Ca urmare, argumentul legat de existenţa unei aşteptări legitime în favoarea recurentei-reclamante nu se verifică, cât timp a fost sancţionată practica anterioară de considerare în mod eronat a caracterului eligibil al acestui tip de cheltuieli.

Mai reţine Înalta Curte faptul că dispoziţiile Ghidului Solicitantului -Condiţii Generale nu specifică că paragraful 3.1.4 se aplică doar în situaţia în care ulterior încheierii contractelor individuale de muncă, pe durata implementării proiectului, pentru experţii proiectului se schimbă durata timpului de lucru de la 8 ore/zi la o normă de lucru fracţionata. Cu alte cuvinte, aplicabilitatea acestui paragraf situaţiei experţilor în cauză nu este exclusă de plano, cum a susţinut în mod greşit recurenta-reclamantă.

Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere şi argumentul de interpretare logică prin reducerea la absurd, folosit de către intimat: într - o interpretare contrară, s - ar ajunge la situaţia potrivit căreia activitatea normată de 8 ore/zi ar fi împărţită între doi salariaţi cu fracţiune de normă de 4 ore/zi, ambii putând beneficia de plafonul maxim, ceea ce nu poate fi acceptat.

De asemenea, plafonul maxim prevăzut de Ghidul solicitantului - Condiţii generale 2013 priveşte costurile per activitate, adică un cost generic al resursei umane pentru implementarea proiectului, astfel, că, atunci când activitatea presupune un volum de muncă de 1 oră/zi, ar fi excesiv - şi vădit contrar principiului raportului optim cost - eficienţă - a se considera că bugetul alocat activităţii beneficiarului poate rămâne acelaşi ca în cazul în care activitatea ar fi presupus un volum de muncă de 8 ore/zi. Prin urmare, opţiunea reclamantei de a - şi desfăşura activitatea cu angajaţi part - time nu poate determina o altă abordare a modului de calcul al costurilor eligibile.

În concluzie, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect fundamentată, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă împotriva sentinţei civile nr. 3688 din 18 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iulie 2020.