Applicability of statutory penalty interest and recovery of pre-litigation legal fees in EU-funded administrative financing contracts

Şedinţa publică din data de 21 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 07 octombrie 2014 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A., a chemat în judecată pârâţii Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest şi Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea resurselor umane", solicitând admiterea acţiunii şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 3.693.082,20 RON, reprezentând daune-interese compensatorii ca urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale stipulate în Contractul de finanţare x încheiat la data de 13.09.2010 între A. şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane"; obligarea pârâţilor în solidar la plata daunelor moratorii constând în dobânda legală penalizatoare aferenta sumei solicitate prin petitul 1, de la data înregistrării prezentei acţiuni (07.10.2014) şi până la data plăţii efective a sumei solicitate; obligarea pârâţilor în solidar la plata daunelor compensatorii constând în actualizarea sumei solicitate prin petitul 1 cu indicele de inflaţie de la data înregistrării prezentei acţiuni (07.10.2014) şi până la data plăţii efective a sumei solicitate; obligarea pârâţilor în solidar la plata cheltuielilor de Judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 iulie 2016 s-a dispus transpunerea dosarului cu nr. x/2014, la secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

La data de 17 octombrie 2016, reclamanta A. a formulat cererea adiţională prin care a solicitat modificarea:

- petitului nr. 1 din acţiunea introductiva (prin micşorarea cuantumului obiectului cererii), sens în care solicită obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 166.162,65 RON, reprezentând daune-interese compensatorii ca urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale stipulate în Contractul de finanţare x încheiat la data de 13.09.2010 între A. şi Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale, Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane",

- Petitului nr. 2 din acţiunea introductiva (prin micşorarea cuantumului obiectului cererii), sens în care solicită obligarea pârâţilor în solidar la plata daunelor moratorii constând în dobânda legală penalizatoare aferentă sumei solicitate prin petitul 1 modificat, de la data înregistrării prezentei acţiuni (07.10.2014) şi până la data plăţii efective a sumei solicitate, precum si a sumei de 85.283,59 RON, reprezentând daune moratorii constând în dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 458.193,33 RON, de la data înregistrării prezentei acţiuni 07.10.2014 şi până la data plăţii efective, 23.08.2016

Petitele nr. 3 si nr. 4 ramam nemodificate.

Cu privire la petitul 1 modificat reaminteşte ca suma indicata in petitul 1 din acţiunea introductiva in cuantum de 3.693.082,80 RON a fost compusa din:

- Suma de 2.984.871,53 RON, reprezentând debitul stabilit prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x/CCSM/27.09.2013 şi în întregime nota de debit x/27.09.2013 (titlu de creanţa anulat definitiv in dosarul x/2014 de către Curtea de Apel Cluj)

- Suma de 166.162,65 RON, reprezentând debitul stabilit prin procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/CCSN/03.03.2014 (1085/03.03.2016) si Nota de debit nr. x/04.03.2014 (titlu de creanţa care face obiectul dosarului x/2014 aflat pe rolul Tribunalului Cluj, cu amânare de pronunţare pentru data de 20.10.2016)

- Suma de 542,048,62 RON, solicitata de subscrisa prin Cererile de rambursare nr. x si 8 insa refuzate de paratul OIR din cauza celor 2 procese-verbale mai sus indicate; Ulterior soluţionării definitive a dosarului x/2014, a resolicitat aceasta suma prin Cererea de rambursare nr. x suplimentara, iar paratul OIR POSDRU NV a validat o parte din aceasta suma, respectiv suma de 458.193,33 RON care a fost virata in contul reclamantei.

La data de 12 noiembrie 2014 pârâtul Organismul Intermediar Regional Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest - OIRPOSDRU NV, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României prin Autoritatea de Audit, a formulat cerere de chemare în garanţie, solicitând încuviinţarea acesteia, obligarea la plata despăgubirilor acordate şi cheltuielilor de judecată.

La data de 10 februarie 2017 reclamanta A. a formulat cerere de renunţare la soluţionarea petitului nr. 1 din acţiunea introductivă şi la soluţionarea petitului nr. 3.

La data de 10 februarie 2017 reclamanta A. a formulat cerere adiţională, prin care modifică petitul nr. 2 din acţiunea introductivă, sens în care solicită obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 87.976,26 RON, reprezentând daune moratorii constând în dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 458.193,33 RON de la data înregistrării acţiunii 07.10.2014 şi până la data plăţii efective, 14.09.2016. Petitul nr. 4 rămâne nemodificat.

La data de 13 martie 2017 pârâtul Organismul Intermediar Regional Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Vest - OIRPOSDRU NV a formulat cerere de renunţare la soluţionarea cererii de chemare în garanţie formulată în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României prin Autoritatea de Audit.

Prin sentinţa civilă nr. 135/2017 pronunţată la data de 31 martie 2017 Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepţiile de inadmisibilitate şi privind excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către pârâţii Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord -Vest şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane prin Ministerul Finanţelor Publice.

Ia act de cererea de renunţare formulată de reclamanta A. la soluţionarea petitelor 1 (precizat prin cererea adiţională depusă la termenul din 17.10.2016) şi 3 din acţiunea introductivă.

Admite în parte acţiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost restrânsă şi precizată, formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord - Vest şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane prin Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti.

Obligă pârâţii în solidar să plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 1 alin. (3) prin raportare la dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi alin. (4), toate din O.G. nr. 13/2011, după cum urmează:

- pe perioada 7.10.2014 -22.11.2015 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 452.601,49 RON;

- pe perioada 23.11.2015-21.12.2015 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 450.971,6 RON;

- pe perioada 22.12.2015-5.01.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 409.448,78 RON;

- pe perioada 6.01.2016-21.01.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 397.228,46 RON;

- pe perioada 22.01.2016-14.09.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 365.938,24 RON.

Anulează cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord -Vest în contradictoriu cu chemata în garanţie Curtea de Conturi a României - Autoritatea de Audit, cu sediul în Bucureşti, str. x.

Obligă pârâţii să plătească reclamantei suma de 7.612,14 RON cheltuieli de judecată parţiale.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 12.09.2017 Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Îndrepta, din oficiu, erorile materiale strecurate în minuta şi dispozitivul sentinţei de mai sus în sensul că la alin. (4) se va trece:

"Obligă pârâţii în solidar să plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 1 alin. (3) prin raportare la dispoziţiile art. 3 alin. (2), alin. (3) şi alin. (4), toate din O.G. nr. 13/2011, după cum urmează:

- pe perioada 7.10.2014 -22.11.2015 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 443.437,63 RON;

- pe perioada 23.11.2015-21.12.2015 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 441.807,74 RON;

- pe perioada 22.12.2015-5.01.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 400.284,92 RON;

- pe perioada 6.01.2016-21.01.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 388.064,6 RON;

- pe perioada 22.01.2016-14.09.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 356.774,38 RON" în loc de:

"Obligă pârâţii în solidar să plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 1 alin. (3) prin raportare la dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi alin. (4), toate din O.G. nr. 13/2011, după cum urmează:

- pe perioada 7.10.2014 -22.11.2015 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 452.601,49 RON;

- pe perioada 23.11.2015-21.12.2015 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 450.971,6 RON;

- pe perioada 22.12.2015-5.01.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 409.448,78 RON;

- pe perioada 6.01.2016-21.01.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 397.228,46 RON;

- pe perioada 22.01.2016-14.09.2016 dobânda legală penalizatoare aferentă sumei de 365.938,24 RON".

Împotriva sentinţei civile nr. 135/2017 pronunţată la data de 31 martie 2017 de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi împotriva încheierii din 12.09.2017, de îndreptare eroare materială, au formulat cereri de recurs pârâţii Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiune Nord-Vest OIRPOSDRU NV şi Ministerul Fondurilor Europene prin preluarea activităţii de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anterior Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, încadrând criticile lor în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Împotriva aceloraşi hotărâri - Sentinţa Civilă nr. 135/2017 din data de 31 martie 2017 şi încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 12.09.2019, ambele hotărâri fiind pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs şi Ministerul Finanţelor Publice - în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

În data de 09.06.2020 Ministerul Finanţelor Publice a depus la dosar o Notă în care a menţionat că, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2018 pentru aprobarea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative a fost înfiinţat Ministerul Fondurilor Europene prin preluarea structurilor de specialitate şi activităţilor prevăzute la alin. (2) de la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene care se reorganizează şi îşi schimbă denumirea în Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Împotriva sentinţei civile nr. 135/2017 pronunţată la data de 31 martie 2017 de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de recurs incident reclamanta A., invocând cazurile de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta -reclamantă A. a formulat întâmpinare la recursul promovat de Ministerul Fondurilor Europene prin preluarea activităţii de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anterior Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, în cadrul căreia a invocat excepţia lipsei de interes a acestuia în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul - pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiune Nord-Vest OIRPOSDRU NV a depus la rându-i întâmpinări la recursul promovat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi la recursul incident depus de reclamanta A..

Ministerul Fondurilor Europene a depus Note scrise la recursul incident formulat de recurenta- reclamantă A.

Intimata - chemată în garanţie Curtea de Conturi a României - prin Autoritatea de Audit a formulat Note Scrise în cadrul cărora a susţinut că nu are interes în cauza dedusă judecăţii, invocând autoritatea de lucru judecat raportat la sentinţa de fond şi la faptul că recursurile nu vizează soluţia pe cererea de chemare în garanţie.

Recurenta - reclamantă a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de recurentul - pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiune Nord-Vest OIRPOSDRU NV.

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat primul termen pentru judecata recursurilor la data de 17 martie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Recursul declarat de recurentul-pârât Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiune Nord-Vest OIRPOSDRU NV (în continuare OIRPOSDRU pe motivele de recurs invocate.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că hotărârea pronunţată cuprinde o motivare contradictorie în care priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive fiind nerespectate dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.. Se arată că prima instanţă nu a ţinut cont de limitele delegării de competenţă şi a înlăturat nemotivat apărarea în sensul că răspunderea solidară nu operează în materia răspunderii contractuale.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurentul-pârât invocă greşita interpretare şi aplicare a legii în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii astfel cum a fost precizată şi restrânsă.

În ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii recurentul-pârât apreciază că respingerea acestei excepţii de fond este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 şi 22 C. proc. civ. prin aprecierea greşită a obiectului dedus judecăţii şi prin înlăturarea nelegală a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 de la aplicare.

Se arată că în raport de temerile de drept invocate de reclamantă respectiv dispoziţiile 1073, 1082 C. civ. şi art. 3 din O.U.G. nr. 13/2011 acţiunea în pretenţii a reclamantei era inadmisibilă în raport de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 şi O.U.G. nr. 66/2011 - dispoziţii speciale care se aplică cu prioritate.

În ceea ce priveşte pe fond soluţia de admitere dispusă se invocă greşita aplicare şi interpretare a O.G. nr. 13/2011 greşita interpretare a clauzelor contractului de finanţare şi a hotărârilor judecătoreşti invocate de reclamantă.

În esenţă se arată că nu s-a reţinut în sarcina sa vreo vinovăţie şi existenţa vreunei obligaţii de plată, iar în cauză îsăşi contractul prevede dobânda penalizatoare la nivelul cotaţiei de referinţă a BNR, iar scrisorile standard aferente 7, 8 şi 15 nu au fost anulate. În mod nelegal prima instanţă a calculat dobânzi asupra unor sume care nu se constituie debit.

Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (fost Ministerul Fondurilor Europene) pe motivele de recurs invocate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că în cauză au fost încălcate de prima instanţă dispoziţiile art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO pe considerentul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse apărările formulate de recurenţii-pârâţi.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă greşita interpretare şi aplicare în cauză a dispoziţiilor O.G. nr. 13/2011 în raport de dispoziţiile normei speciale respectiv ale O.U.G. nr. 66/2011 atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor inadmisibilităţii cât şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive cât şi în ceea ce priveşte fondul cauzei.

În esenţă se susţine pe fond că în baza contractului de finanţare nu pot fi acordate sumele pretinse cu titlu de dobânzi, că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 13/2011 că nu este prevăzut de lege solidaritatea constatată de prima instanţă.

Sunt formulate critici şi sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de prima instanţă.

Recursul incident formulat de recurenta-reclamantă întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5,6 şi pct. 8 C. proc. civ. vizează nepunerea în discuţia părţilor nemotivarea şi aprecierea greşită asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Se arată că prima instanţă a respins nemotivat şi nelegal cererea pe cheltuieli de judecată efectuate în faza procedurii prealabile apreciind că aceste cheltuieli nu pot fi acordate în baza art. 451 alin. 1 C. proc. civ.

Analizând recursurile declarate principale şi incidente în cauză în raport de aspectele de nelegalitate invocate şi întâmpinările plus concluziile scrise formulate.

Curtea apreciază pentru următoarele considerente ca nefondate recursurile declarate de recurenţii-pârâţi şi fondat recursul incident declarat de recurenta-reclamantă.

Curtea va analiza prin considerente comune recursurile declarate de recurenţii-pârâţi ambele recursuri fiind în cadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat, Curtea apreciind că sentinţa atacată atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor invocate, a inadmisibilităţilor cât şi a lipsei calităţii procesuale pasive în cauză fiind respectate dispoziţiile art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ.

În cauză nu poate fi reţinut faptul că motivarea primei instanţe reprezintă o preluare a argumentelor susţinute de recurenta-reclamantă. Pe de altă parte deşi nu menţionează expres respingerea existenţei cazului fortuit, care nu a fost invocat ca atare prima instanţă motivează stabilirea situaţiei premisă a declanşării litigiului dintre părţi, finalizat printr-un litigiu anterior definitiv în favoarea reclamantei prin anularea actelor contestate cu consecinţa înlăturării creanţei bugetare şi exonerării de la plata debitului în sumă de 2.989.871,53 RON în baza sentinţei definitive nr. 279/26.06.2014.

Iar situaţia premisă corect reţinută de prima instanţă este cea în care dispoziţiile Autorităţii de Audit nu sunt obligatorii existând obligaţia conform art. 21 alin. (2) şi (4) din O.U.G. nr. 66/2011 de a organiza propria activitate de control nu şi a sancţiunii. În raport de dispoziţiile Legii nr. 94/1998 măsurile Curţii de Conturi au caracter obligatoriu, nu şi disproporţiille Autorităţii de Audit, dispoziţii care au stat la baza actelor anulate definitiv prin sentinţa civilă nr. 279/2014.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, curtea apreciind că atât soluţia de respingere a excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii cât şi soluţia de admitere a acţiunii astfel cum a fost precizată şi restrânsă sunt date cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor llegale în raport de obiectul acţiunii şi de codul procesual.

În cauză ambii recurenţi-pârâţi în raport de obiectul prezentei cereri au calitate procesuală pasivă deşi nu există o solidaritate expres prevăzută de lege.

Recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă rezultată din calitatea de parte căzută în pretenţii în litigiul soluţionat prin sentinţa civilă nr. 279/2014 în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 pentru a fi verificate condiţiile răspunderii administrative pe cererea de daune formulată ulterior anulării actului administrativ iar recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene care a preluat atribuţiile de la Ministerul Finanţelor Publice are calitate procesuală pasivă, deoarece în baza contractelor de delegare de atribuţii pe OIRPOSDRU regionale, autoritatea centrală a preluat şi răspunderea pe contractele administrative.

În prezenta acţiune a fost apreciată ca admisibilă şi soluţionată ca atare în raport de dispoziţiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 instanţa de contencios administrativ fiind competentă să soluţioneze orice litigii legate de executarea contractului administrativ, inclusiv obligarea la plata unor despăgubiri conform art. 18 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii aceasta în mod corect a fost respinsă de prima instanţă.

Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea invocând nerespectarea contractului de finanţare ca act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi formulând cererea de daune ulterioară în vederea atragerii răspunderii patrimoniale a celor doi pârâţi pentru neexecutarea contractului de finanţare şi nu pentru anularea lui. În consecinţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 19 din legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte soluţia pe fond dispusă de admitere a acţiunii şi de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată Curtea o apreciază ca fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor normelor naţionale incidente.

Astfel în raport de obiect, Curtea s-a pronunţat legal în raport de dispoziţiile art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. pe acţiunea reclamantei astfel cum a fost precizată numai pe pepitul 2 al cererii introductive în sensul că reclamanta a renunţat la petitele nr. 1 şi 3 şi şi-a micşorat pretenţii pe petitul nr. 2.

Iar această precizare nu reprezintă o cerere nou inadmisibilă, în pretenţii astfel cum susţin recurenţii ci o cerere bazată pe neexecutarea culpabilă a unor obligaţii contractuale în sensul că ambii pârâţi aveau obligaţia verificării cererilor de rambursare şi a documentelor justificative, apoi a validării cheltuielilor şi rambursarea acestora în termen de maximum 45 de zile de la data înregistrării cererilor de rambursare. Iar cu privire la eligibilitatea cheltuielilor s-au pronunţat definitiv instanţele judecătoreşti.

Iar în cauză prima instanţă plecând de la premisa admisibilităţii acţiunii şi a existenţei faptei ilicite constând în executarea cu întârziere a obligaţiei de rambursare a cheltuielilor eligibile efectuate a constatat în raport de natura obligaţiei suma de bani, faptul că reclamanta este îndreptăţită la plata despăgubirilor moratorii solicitate prin precizarea acţiunii, distinct în raport de momentul la care au fost rambursate, în raport de data la care trebuiau rambursate.

Iar aceste despăgubiri moratorii privesc executarea contractului de finanţare încheiat în anul 2010 fiind incidente dispoziţiile vechiul C. civ.. Iar formularea unei astfel de cereri nu poate fi apreciată ca fiind o îmbogăţire fără just temei.

În ceea ce priveşte pretinsa nelegalitate a aplicării O.G. nr. 13/2011 pe motiv că acest act normativ, prin care s-a reglementat dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, s-ar aplica numai în materie comercială, Curtea apreciază că acest act a fost interpretat şi aplicat corect deoarece legiuitorul nu a exclus de la aplicare raporturile juridice derulate între autorităţile publice şi persoane fizice sau juridice

Prin urmare, în speţă este aplicabilă dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 prin raportare la art. 3 alin. (2) şi (4) din acelaşi act normativ; dezlegând chestiunea litigioasă dintre părţi referitoare la incidenţa dispoziţiile art. 3 alin. (2) indice 1 din O.G. nr. 13/2011, Curtea apreciază că text de lege nu este aplicabil ratione temporis, iar reclamanta nefiind o întreprindere cu scop lucrativ este aplicabil art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, ceea ce înseamnă că în speţă rata dobânzii legale penalizatoare va fi diminuată cu 20%.

Apoi, nu poate fi primită susţinerea pârâtului OIPOSDRU conform căreia nu poate fi obligat la dobândă penalizatoare întrucât în contractul de finanţare sunt calificate obligaţiile purtătoare de dobânzi (fiind reglementate şi de normele speciale aplicabile), inclusiv sub aspectul nivelului acestuia; în sprijinul susţinerii ipotezei sale pârâtul a invocat dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 13/2011 care spune că, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

Curtea apreciază că textul invocat nu exclude de la aplicarea în speţă a dobânzii legale penalizatoare.

Astfel, nu are relevanţă că în contractul de finanţare nu s-a prevăzut în favoarea reclamantei că aceasta are drept la dobândă penalizatoare sau nivelul acesteia, existând o clauză penală numai în favoarea pârâţilor; în adevăr, în lipsa unei stipulaţii se aplică dobânda legală (penalizatoare), aşa cum prevede de altfel şi art. 6 teza II din O.G. nr. 13/2011.

Iar în raport de situaţia de fapt Curtea apreciază corect că a fost stabilită corect data de la care se datorează daunele moratorii solicitate - 7 octombrie 2014 neavând relevanţă data soluţionării definitive a ultimului litigiu dintre părţi şi până la executarea obligaţiei principale 23.06.2016 faţă de caracterul declarativ al hotărârilor.

Iar în cauză nu poate fi reţinut un pretins interes public de natură a se opune admiterii cererii de daune moratorii în condiţiile în care, fapt de necontestat a existat o executare cu întârziere a sumelor solicitate la restituire de către reclamantă.

În cauză dispoziţiile art. 451-453 C. proc. civ. au fost incidente în raport de soluţia recurată.

Curtea urmând a aprecia asupra legalităţii soluţionării capătului de acţiune având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată cu ocazia analizării recursului incident declarat de recurenta-reclamantă.

Recursul incident declarat de reclamantă prin care se invocă motivele de casare prevăzut de art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. este apreciat întemeiat numai sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. sub aspectul neacordării cheltuielilor efectuate în faza prealabilă sesizării instanţei.

Motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ. în cauză nefiind încălcate reguli de procedură de către prima instanţă în analizarea cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 451 alin. 1 C. proc. civ.

Prima instanţă şi a motivat în fapt şi în drept soluţia de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată, iar pe fond în ceea ce priveşte aprecierea proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cauză sunt incidente dispoziţiile Decizie RIL nr. 3/20.01.2020 a ÎCCJ prin care acest aspect nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (1) C. proc. civ.

Curtea apreciază ca fondat recursul incident în raport de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. sub aspectul greşitei interpretări şi aplicări a dispoziţiilor art. 451 alin. 1 C. proc. civ. în sensul nelegal apreciat de prima instanţă că în ceea ce priveşte onorariul de avocat de 1000 RON pentru procedura prealabilă administrativă (concilieri) acesta nu s-ar încadra în noţiunea cheltuielilor de judecată.

Contrar primei instanţe Curtea apreciază că în cadrul cheltuielilor de judecată în sensul art. 451 alin. 1 C. proc. civ. intră şi onorariu de avocat pentru procedura prealabilă sesizării instanţei. Aceasta deoarece în raport de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 procedura prealabilă este obligatorie în raport de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 neputând fi apreciat faptul că partea a apelat la o apărare calificată din această fază a procedurii prealabilă ci poate fi vătămătoare la finalul soluţionării cauzei prin neacordarea cheltuielilor efectuate şi în faza procedurii prealabile sesizării instanţei.

Numai sub acest aspect hotărârea atacată urmând a fi casată ca o consecinţă a admiterii recursului incident în sensul modificării cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de reclamantă la suma de 8612 RON.

Faţă de cele expuse mai sus Curtea pe recursurile declarate în cauză în baza art. 496 C. proc. civ. va respinge ca nefondate recursurile principale formulate de pârâţi şi va admite recursul incident declarat de reclamantă.

Va casa în parte sentinţa recurată şi rejudecând

Va modifica cuantumul cheltuielilor de judecată acordate reclamantei de instanţa de fond la suma de 8612 RON.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile principale formulate de pârâţii Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiune Nord-Vest OIRPOSDRU NV şi Ministerul Fondurilor Europene prin preluarea activităţii de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anterior Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei civile nr. 135/2017 din 31 martie 2017 şi împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 12.09.2017, ambele hotărâri fiind pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Admite recursul incident formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 135/2017 din 31 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând:

Modifică cuantumul cheltuielilor de judecată acordate reclamantei de instanţa de fond, la suma de 8612 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 iulie 2020.