Voluntariness of providing personal space for security meetings: defining "collaborator" under E.G.O. 24/2008

Şedinţa publică din data de 26 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Cricumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1451 din data de 27.04.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâta A. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii, în ceea ce o priveşte pe pârâta A..

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1451 din data de 27.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta A. invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată numai pe baza înscrisurilor depuse de reclamant, fără a ţine seama de apărările expuse în întâmpinarea şi în mod greşit a respins proba testimonială cu doi martori.

Aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane prin punerea voluntară la dispoziţia securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţine.

Cu privire la prima condiţie, punerea la dispoziţia securităţii a unei locuinţe sau alt spaţiu deţinut, recurenta-pârâtă arată că, din angajamentul semnat nu rezultă scopul pentru care s-a pus la dispoziţia organelor de stat încăperea, adică pentru culegerea de informaţii de la reţeaua informativă, având în vedere că angajamentul are următorul conţinut:

"mă angajez să sprijin organele de stat, sprijinul va consta în punerea la dispoziţie a unei încăperi din unitatea unde lucrez în satul Fumureni. Legătura cu organele de stat nu va fi divulgată nimănui, indiferent de persoane sau grade de rudenie".

Înscrisurile din dosar constând în rapoartele de cunoaştere, de investigaţii, cele cu propuneri de recrutare şi de recrutare a pârâtei în calitate de gazdă de întâlniri, întocmite de ofiţerul de securitate B., sunt falsuri, deoarece recurenta-pârâtă nu a purtat niciun fel de discuţii cu acesta la postul de poliţie Lungeşti, jud. Vâlcea despre sprijinirea acestuia sau recrutarea gazdei.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, punerea la dispoziţie să fi fost făcută în mod voluntar, recurenta-pârâtă arată că a fost indusă în eroare de ofiţerul de securitate care i-a dictat acel angajament mai mult "în joacă".

Recurenta-pârâtă arată că sunt false consemnările făcute în rapoartele întocmite de ofiţerul de securitate, nu i-a pus la dispoziţie încăperea respectivă, nu i-a dat nicio cheie, iar rapoartele acestuia nu sunt semnate de către recurenta-pârâtă.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă constatarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 26 iunie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor intimatului-reclamant invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a investit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a recurentei-pârâte A.. S-a arătat că acesta a fost verificat din oficiu, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Lungeşti, judeţul Vâlcea.

În urma administrării probatoriului, prima instanţă a admis cererea formulată de CNSAS şi a constatat calitatea pârâtei A. de "colaborator al Securităţii".

Prin motivele de recurs pârâta a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, sub un prim aspect, recurenta a susţinut că, în mod greşit prima instanţă a respins proba testimonială cu doi martori şi a pronunţat hotărârea numai în baza înscrisurilor depuse de reclamant.

Potrivit dispoziţiilor art. 309 alin. (5) C. proc. civ., proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris.

Or, în speţa de faţă, în mod corect prima instanţă a constatat că proba testimonială nu este utilă cauzei deoarece, împrejurările de fapt învederate de intimatul-reclamant nu pot fi combătute prin această probă, în raport de situaţia concretă din cauză.

Mai mult decât atât, la o simplă cercetare a actelor dosarului se poate constata că atât în faţa primei instanţe, cât şi prin motivele de recurs formulate, recurenta-pârâtă recunoaşte că a semnat un angajament la data de 17.03.1988 prin care s-a angajat să sprijine organele de stat prin punerea la dispoziţie a unei încăperi din unitatea unde lucra în satul Fumureni, iar legătura cu organele de stat nu va fi divulgată nimănui, indiferent de persoane sau grade de rudenie.

În aceste condiţii, nu se poate imputa primei instanţe că a încălcat dispoziţiile art. 309 din C. proc. civ. şi că nu a ordonat administrarea probei testimoniale.

Cea de a doua critică a recurentei se referă la conţinutul faptei imputate de către intimatul-reclamant CNSAS, susţinându-se că pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii, în sensul art. 2 lit. b) penultima teză din O.U.G. nr. 24/2008, este necesar să se dovedească îndeplinirea celor două condiţii:

- punerea la dispoziţia securităţii a unei locuinţe sau alt spaţiu deţinut şi

- punerea la dispoziţie să fi fost făcută voluntar.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare:

"colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor;"

Cu privire la prima condiţie, prima instanţă a constatat în mod corect că este îndeplinită, din documentele întocmite de ofiţerul de Securitate depuse la dosar rezultând că acesta a cunoscut-o pe pârâtă "în urma unui control efectuat la C.A.P. Lungeşti în sectorul zootehnic şi a aflat că face deplasări în satul Fumureni pentru rezolvarea unor lucrări de birou şi că acolo dispune de o cameră care în restul săptămânii e liberă.

Astfel, în cuprinsul documentului s-a consemnat:

"/.../în final i-am strecurat ideea că ne-am putea întâlni şi în viitor cu ocazia unei viitoare deplasări în comună, lucru cu care aceasta a fost de acord." Ulterior, la data de 17.03.1988, "s-a trecut la recrutarea numitei A. din com. Lungeşti în calitate de gazdă casă de întâlniri. Recrutarea s-a efectuat la sediul postului de miliţie Lungeşti/.../Cu această ocazie au fost reluate discuţiile ocazionate de cunoaşterea personală, cât şi unele discuţii pe marginea materialului prezentat. în discuţii sus-numita a fost sinceră şi deschisă în relatări, motiv pentru care i-am făcut propunerea de a ne sprijini în rezolvarea unor sarcini. Candidata a acceptat fără rezerve şi ne-a promis sprijinul său, dar a menţionat că nu cunoaşte în ce constă. Când i s-a spus că ajutorul său constă în punerea la dispoziţie a unei încăperi ce o deţine în satul Fumureni, aceasta a fost de acord. I s-a luat angajament şi ne-a predat dublura cheii de la broască, după care a fost instruită privind legătura sa cu organele de securitate, un accent deosebit punând pe păstrarea conspirativităţii legăturii."

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a fost recrutată în calitate de "gazdă - casă de întâlnire", semnând un angajament la data de 17 martie 1988 prin care şi-a dat consimţământul să pună la dispoziţia organelor de stat o încăpere din unitatea unde lucra în satul Fumureni, angajându-se, de asemenea, că va păstra secretul colaborării.

Pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii dispoziţiile legale menţionate reglementează ipoteza punerii la dispoziţia Securităţii a unui spaţiu, neavând relevanţă reprezentarea juridică pe care persoana o avea asupra faptelor sale, ori dacă angajamentul a fost dat "în joacă", în condiţiile în care, potrivit legii, aspectele învederate nu reprezintă o cauză de exonerare în stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, pentru reţinerea calităţii de colaborator al securităţii în sensul legii, era necesar ca înlesnirea activităţii de culegere de informaţii de la reţeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu deţinut, iar punerea la dispoziţia Securităţii a spaţiului respectiv să se facă în mod voluntar.

Înalta Curte reţine că în persoana recurentei-pârâte A. sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, având în vedere copiile certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi care atestă faptul că aceasta a fost recrutată şi a pus la dispoziţia Securităţii o "cameră" ce poate fi folosită cinci zile pe săptămână fără marţi şi vineri, când este folosită de recurenta-pârâtă. De asemenea, în raportul cu propunerea de recrutare a recurentei-reclamante se menţionează că "se vor purta discuţii referitoare la problemele de muncă, starea de spirit a lucrătorilor din cadrul CAP Lungeşti, după care i se va pune problema colaborării cu organele de securitate". În caz afirmativ i se va lua angajament scris şi va fi instruită referitor la păstrarea secretului legăturii cu organele de securitate şi cu unele sarcini generale, iar în situaţia în care "se observă că este reţinută, închistată" discuţiile vor fi purtate în aşa fel încât să-i lase impresia că discuţia a fost obişnuită.

Aşa fiind, în mod corect a reţinut prima instanţă caracterul voluntar al punerii la dispoziţia securităţii a spaţiului, aspect dovedit atât de conţinutul angajamentului:

"/.../Mă angajez să sprijin organele de stat, sprijinul va consta în punerea la dispoziţie a unei încăperi din unitatea unde lucrez, situată în satul Fumureni./.../", cât şi de consemnările ofiţerului de Securitate:

"Când i s-a spus că ajutorul său constă în punerea la dispoziţie a unei încăperi ce o deţine în satul Fumureni, aceasta a fost de acord. I s-a luat angajament şi ne-a predat dublura cheii de la broască, după care a fost instruită privind legătura sa cu organele de securitate, un accent deosebit punând pe păstrarea conspirativităţii legăturii".

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că angajamentul semnat de către recurenta-pârâtă la data de 17 martie 1988 nu s-a făcut "în joacă", iar odată cu semnarea angajamentului s-a îndeplinit şi condiţia caracterului benevol al punerii la dispoziţia securităţii a spaţiului respectiv.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A., împotriva sentinţei nr. 1451 din 27 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2019.