Eligibility as Securitate worker: scope of rights restriction under Emergency Ordinance 24/2008

Şedinţa publică din data de 26 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pârâtul A., solicitând instanţei să constate calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1366 din data de 21.04.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. A admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1366 din data de 21.04.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului deoarece nu a analizat cu rigoare conţinutul Notei de Constatare nr. x/17.03.2015, cât şi a acţiunii în constatare înregistrată la C.N.S.A.S. nr. RCG 2233/15, din care rezultă încălcări grave de către C.N.S.A.S. a normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, atât prin interpretări eronate, cât şi prin utilizarea unor probe imaginare fără suport juridic sau care nu au nicio legătură cu cauza.

Analizând pe fond starea de fapt, prin prisma prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 şi a probelor existente la dosar, nu i se poate reţine calitatea de lucrător al securităţii, fapt susţinut şi de faptul că toate materialele informative prezentate de recurent scot în evidenţă o atitudine corectă faţă de toate persoanele avute în atenţie. Niciuna dintre persoanele vizate nu a suferit vreo consecinţă în planul aşa-zisei îngrădiri a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, aşa cum a reţinut instanţa de fond.

În sentinţa recurată, instanţa de fond a preluat conţinutul acţiunii în constatare şi a concluzionat că recurentul-pârât a avut calitatea de lucrător al securităţii printr-o interpretare subiectivă, trunchiată şi unilaterală a legii.

Arată că a desfăşurat activitatea într-o instituţie militară, care a fost guvernată de legi, ordine şi regulamente speciale.

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 defineşte la art. 2 lit. a) actul de comandament cu caracter militar drept "actul administrativ referitor la probleme strict militare ale activităţii din cadrul forţelor armate, specifice organizării militare, care presupun dreptul comandanţilor de a da ordine subordonaţilor în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau război sau, după caz, la îndeplinirea serviciului militar".

Activităţile informativ-operative concrete desfăşurate de recurentul-pârât au fost cele din arsenalul serviciilor de informaţii, expres stipulate în ordinele şi instrucţiunile preşedintelui C.S.C./ministrului de interne/şefului DSS, care erau elaborate în baza prevederilor Constituţiei şi ale legilor în vigoare şi reglementau în detaliu munca de informaţii.

În acţiunea în constatare se precizează că pârâtul a încălcat prevederile art. 28 din Constituţia României din anul 1965 prin îngrădirea dreptului la libera exprimare a persoanei. Este adevărat că în art. 28 din vechea Constituţie se prevede că "Cetăţenilor RSDR şi se garantează libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor şi demonstraţiilor", însă art. 29 din aceeaşi lege precizează că "libertatea cuvântului, a presei etc. nu poate fi folosită în scopuri potrivnice orânduirii socialiste şi a intereselor celor ce muncesc" şi că "orice asociaţie cu caracter fascist sau antidemocratic este interzisă, iar participarea la asemenea acţiuni este pedepsită de lege".

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 26 iunie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor intimatului-reclamant invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a investit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a recurentului-pârât A..

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că potrivit dispoziţiilor art. 7 şi 8 din O.U.G. nr. 24/2008, calitatea procesuală pasivă este determinată de aprobarea de către Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a notei de constatare întocmită de direcţia de specialitate cu privire la calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii, iar verificarea de către instanţa de judecată a îndeplinirii condiţiilor pentru constatarea acestei calităţi priveşte fondul cauzei, nu calitatea procesuală pasivă.

Astfel, intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a efectuat verificări ca urmare a solicitării formulate de către B., potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru tatăl său C., titularul dosarului de urmărire informativă I 210085.

În cauză nu s-a contestat calitatea recurentului-pârât de ofiţer al fostei Securităţii, aspectele în dispută vizând numai natura activităţilor desfăşurate în această calitate.

Prima instanţă a constatat în mod corect, pe baza documentaţiei prezentate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, aşa încât sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În motivele de recurs, recurentul reiterează apărările formulate pe fondul cauzei, încercând să acrediteze ideea că prin activităţile desfăşurate în calitate de locotenent, locotenent major şi maior, în cadrul I.J.S. Cluj, nu a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, însă aceste susţineri sunt nefondate.

Potrivit definiţiei legale a conceptului de lucrător al Securităţii cuprinsă în art. 2 lit. a) din ordonanţa de urgenţă, are această calitate "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Ca atare, pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este necesar întrunirea a două condiţii:

- persoana în cauză să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989;

- acea persoană să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiţie, în mod corect a reţinut instanţa de fond că recurentul-pârât avea atribuţii pe linie de Securitate şi a deţinut calitatea de ofiţer în cadrul Ministerului de Interne, Inspectoratul Judeţean Cluj, în perioada menţionată de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aspecte rezultate din cuprinsul notelor-raport din datele de 20.11.1970 şi 29.12.1970, depuse în dosarul de fond.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, după cum în mod argumentat a reţinut şi prima instanţă, raportat la actele depuse la dosar (notele informative a sursei "D." din data de 7.05.1970, 27.06.1970, 02.10.1970 21.10.1970, aflate în dosarul individual al numitului C. I 210085, vol. II, nota-raport întocmită de pârâtul A., la data de 20.11.1970, aflată în dosarul individual al numitului C. I 210085, vol. II), recurentul-pârât a participat activ la supravegherea informativă a lui C., fost student la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca, traducător în cadrul Întreprinderii Tehnofrig, Institutul de Cercetare Ştiinţifică de maşini şi instalaţii pentru industrie alimentară şi frigorifică Cluj-Napoca, membru al organizaţiei de tineret a E., arestat în anul 1948, condamnat prin sentinţa nr. 154/1949 a Tribunalului Militar Cluj la 10 ani temniţă grea pentru activitate în organizaţia subversivă "F." şi eliberat la data de 18.11.1957.

Desfăşurarea de către recurentul-pârât a activităţilor ce rezultă din examinarea înscrisurilor sus-menţionate a avut ca scop şi consecinţă obţinerea de informaţii referitoare la viaţa privată a persoanei urmărite, incluzând preocupările, anturajul şi relaţiile de familie, în lipsa acordului acesteia, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranţei naţionale.

Această activitate de urmărire informativă, în modalităţile expuse mai sus, a fost de natură să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Prin urmare, Înalta Curte constată ca fiind întemeiată afirmaţia intimatului-reclamant potrivit căreia activităţile desfăşurate de recurnetul-pârât, în cadrul dosarului nr. x vol. 2, 3 şi 4, privindu-l pe tatăl titularului cererii înregistrate la C.N.S.A.S. sub nr. x/6.03.2014, au îngrădit următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute acestuia: dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la libertatea de exprimare, prevăzut de art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.

Demersurile organelor de Securitate, inclusiv ale recurentului-pârât care s-a implicat nemijlocit în acest caz, nu au rămas fără rezultat, o dovadă în acest sens fiind faptul că cel urmărit a fost condamnat pentru activitatea legionară desfăşurată.

Recurentul-pârât nu îşi poate justifica acţiunile prin invocarea dispoziţiilor art. 28 din Constituţia României din 1965 în sensul că s-ar fi avut în vedere garantarea siguranţei naţionale, a ordinii publice, a reputaţiei altor persoane, a bunăstării generale, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă vreun indiciu în sensul că persoana urmărită informativ ar fi desfăşurat, în perioada de referinţă, activităţi de natură să aducă atingere acestor valori sociale şi că măsurile întreprinse ar fi fost justificate de imperativul apărării siguranţei naţionale.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a încălcat în mod evident drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei urmărite, împrejurări de fapt ce conduc univoc către concluzia că soluţia primei instanţe, de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii a pârâtului A. este justă.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A., împotriva sentinţei nr. 1366 din 21 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2019.