Jurisdictional conflict over freedom of information claims against penitentiaries: alternative territorial competence under Art. 22 Law 544/2001 versus exclusive seat-based jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 16 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Oradea a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să îl oblige pe pârât să îi furnizeze următoarele informaţii:

- denumirea corpului de clădire în care se regăseşte secţia V (tronsoanele 1 şi 2);

- suprafaţa curţii de plimbare aferentă secţiei V, denumită F2, fără suprafaţa holului de acces;

- capacitatea de cazare a secţiei V;

- programul săptămânal de plimbare pentru secţia V;

- dacă întrerupătoarele iluminatului din camerele de deţinere sunt montate în interiorul camerei ori în exterior;

- să se specifice dacă există vreun perete despărţitor între vasul WC şi spaţiul destinat îmbăierii în camerele de deţinere de pe secţia V;

- să se specifice modalitatea de ventilare a spaţiului destinat activităţilor igienico-sanitare din camerele de deţinere de pe secţia V;

- să se precizeze (media) distanţa dintre spaţiul destinat activităţilor igienico-sanitare şi fereastră din camerele de deţinere de pe secţia V;

- dacă în analiza din anul 2018 a Comisiei din punctul de vedere al criteriului enunţat la art. 55^I alin. (3) lit. b) din Legea nr. 254/2013 s-au luat în considerare hotărâri naţionale sau internaţionale ale instanţelor de judecată, iar dacă da să se precizeze deciziile;

- care au fost standardele naţionale la care s-a raportat Comisia în analiza din anul 2018 din punctul de vedere al criteriului enunţat la art. 55^I alin. (3) lit. c) din Legea nr. 254/2013;

- care au fost standardele naţionale privind normele sanitare, precum şi a celor care impun asigurarea drepturilor igienei individuale şi colective pentru persoanele private de libertate la care s-a raportat Comisia în analiza din anul 2018 din punctul de vedere al criteriului enunţat la art. 55^I alin. (3) lit. e) din Legea nr. 254/2013.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1486 din 28 noiembrie 2019 Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reglementarea cu caracter special din Legea nr. 544/2001 impune aplicarea cu precădere a normelor de competenţă pe care le conţine, derogatorii de la normele de competenţă teritorială de drept comun şi atrag competenţa teritorială exclusivă a tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul instituţiei pârâte, în concret a Tribunalului Bihor.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 374CA/2020 din 17 iunie 2020 a Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt aplicabile în materia competenţei de soluţionare a cauzei dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001, dispoziţii care prevăd o competenţă teritorială alternativă.

A reţinut instanţa că alegerea instanţei, între cele două instanţe deopotrivă competente, este atributul reclamantului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 116 din C. proc. civ., iar în cauza de faţă reclamantul a ales instanţa de la domiciliul său, care este în municipiul Baia Mare, în raza de competenţă a Tribunalului Maramureş.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că reclamantul a învestit secţia de contencios administrativ a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect furnizarea unor informaţii, litigiu guvernat de prevederile Legii nr. 544/2001.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 care prevăd faptul că în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice.

Or, întrucât textul de lege prevede o competenţă teritorială alternativă, revine reclamantului dreptul de a-şi alege instanţa competentă dintre cele două instanţe deopotrivă competente şi, constatând că reclamantul a ales instanţa de la domiciliul său, Înalta Curte va soluţiona conflictul negativ de competenţă ivit, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere şi faptul că noul C. civ. nu conţine dispoziţii care să prevadă că domiciliul persoanelor încarcerate este la penitenciar, ceea ce înseamnă că acestea nu îşi schimbă domiciliul ca urmare a încarcerării.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Oradea în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iulie 2020.